ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.S.T. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea H.G. nr. 341 din 22 mai 2002, prin care s-a aprobat transmiterea fără plată a unui teren din domeniul privat al statului și din patrimoniul SC U.M.M. SA din cadrul C.N. R. SA în domeniul privat al județului Dâmbovița și în patrimoniul SC P.I.M. SA și anularea H.G. nr. 1843 din 28 octombrie 2004, privind transmiterea fără plată a unor clădiri aflate în patrimoniul SC U.M.M. SA și a unor terenuri aflate în domeniul privat al Statului și în administrarea SC U.M.M.

SA în domeniul privat al județului Dâmbovița și în patrimoniul SC P.I.M. SA. În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin hotărârile a căror anulare s-a solicitat, în mod nelegal s-a transmis fără plată prin Protocol de predare – primire, teren ce este administrat de R.N.P. R. prin D.S.T. și face parte din fondul forestier național și la data întocmirii documentației din eroare a fost cuprinsă și suprafața administrată de reclamantă, potrivit H.G. nr. 1105/2003, privind reorganizarea R.N.P. R., situație ce i-a fost adusă la cunoștință de SC U.M.M. SA prin adresa din 13 ianuarie 2006. În cauză, au fost formulate separat, cereri de intervenție în înțelesul Guvernului, de către M.E.C., de M.A.I.

și de C.J.D. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 159 din 20 iulie 2006 a dispus: - respingerea ca nefondate a excepțiilor lipsei capacității procesuale active, a lipsei calității procesuale active, a reclamantei și a tardivității plângerii prealabile, invocate de pârâtul Guvernul României și intervenienții M.E.C., M.A.I. și C.J.D.; - admiterea excepției tardivității acțiunii, invocată de Guvernul României și a cererilor de intervenție în interesul Guvernului României formulată de M.E.C., M.A.I. și C.J.D.; - respingerea ca tardivă a acțiunii în contencios administrativ formulată de D.S.T. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că acțiunea reclamantei a fost formulată și înregistrată la instanță, cu mult peste termenele de 6 luni și de un an de la emiterea celor două Hotărâri de Guvern, prevăzute de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale active invocată de M.A.I. s-a reținut că D.S.T. chiar dacă este o unitate fără personalitate juridică, are organe proprii de conducere, deci are capacitate procesuală. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei s-a reținut că aceasta justifică un interes, invocând un drept de administrare (termenul ce susține că este prevăzut în amenajamentul silvic este administrat de ea). În fine, privitor la respingerea excepției tardivității plângerii prealabile invocată de M.E.C. s-a reținut că includerea suprafeței de teren în cele două Hotărâri de Guvern i-a fost adusă la cunoștință reclamantei, de SC U.M.M. SA la data de 13 ianuarie 2006, reclamanta formulând plângerea prealabilă la 10 februarie 2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.S.T., considerând-o nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că, în mod greșit a fost soluționată excepția tardivității formulării acțiunii. Motivele de recurs vizează și chestiuni legate de fondul cauzei respectiv ca în H.G. nr. 457 din 16 mai 2002 și H.G. nr. 1843 din 28 octombrie 2004 nu se face referire la faptul că parte din terenul care se transmite este în domeniul public al statului, administrarea R.N.P. R. – D.S.T., fiind inclus în amenajamentul silvic. La emiterea acestor acte normative susține recurenta s-au nesocotit dispoziții imperative din Legea nr. 18/1991 republicată, Legea nr. 26/1996 și O.G. nr. 96/1998 republicată cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la primul motiv de recurs recurenta arată că pentru a se considera comunicat un act administrativ cu caracter normativ trebuie stabilită dacă modalitatea de publicare este asimilată noțiunii de comunicare.

Prin întâmpinare Guvernul României, M.A.I., C.J.D. au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală care a respins acțiunea reclamantei ca fiind tardiv formulată. Guvernul României menționează că își menține punctul de vedere cu privire la lipsa calității procesuale a reclamantei, formulând critici de nelegalitate în privința respingerii acestei excepții. Curtea constată sub acest aspect că pârâtul Guvernul României nu a exercitat calea de atac a recursului în privința soluției pronunțate de instanța de fond, care de altfel îi profită fiind respinsă acțiunea formulată de reclamanta D.S.T. în anularea celor două Hotărâri de Guvern. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 159 pronunțată la 20 iulie 2006 Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea în contencios administrativ, ca tardiv formulată.

Constatând că instanța nu a intrat în cercetarea fondului, pronunțându-se pe excepția tardivității, motivele de recurs ce vizează chestiuni ce antamează fondul nu pot fi analizate în această cale de atac. Reclamanta a sesizat instanța la data de 23 mai 2006 cu cererea având ca obiect anularea H.G. nr. 457 din 16 mai 2002 publicată în M. Of. nr. 341/2002 și respectiv H.G. nr. 1843 din 28 octombrie 2004 publicată în M. Of. nr. 1079/2004. Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, privind termenele de introducere a acțiunii, în raport de care a și determinat tardivitatea cererii de față. Termenul de un an de la data emiterii actelor contestate nu poate fi depășit, astfel cum este prevăzut la art. 11 alin. (2) din lege fiind un termen de decădere.

Se constată că cele două hotărâri de Guvern fac parte din categoria actelor care se publică în M. Of., dată de la care acestea intră în vigoare, respectiv are loc și comunicarea către persoanele interesate. Reținând așadar că instanța de fond a soluționat corect excepția de tardivitate a formulării acțiunii în contencios conform art. 11 Legea nr. 554/2004, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.S.T., împotriva sentinței civile nr. 159 din 20 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.