ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6832/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Constanța, Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor a chemat în judecată pe Ș.N.D., solicitând

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al celui în cauză în

statele Uniunii Europene, pe o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin sentința civilă nr.

2189 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea

astfel cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a avut în vedere că pârâtul a fost returnat din Germania, unde mai

primise o interdicție de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii

Europene, astfel că s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 38 și

art. 39 din Legea nr. 248/2005.

Apelul declarat de pârât

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 183 din 23 mai 2007 a

Curții de Apel Constanța prin care a fost schimbată în tot hotărârea, în sensul

respingerii acțiunii.

S-a reținut că deși măsura

dispusă cu privire la cel în cauză este prevăzută de Legea nr. 248/2005, ea nu

este operantă în cauză, în raport de dispoziția din 31 ianuarie 2007, emisă de

Procuratura Landshut, care atestă dreptul de intrare al pârâtului pe teritoriul

german.

Împotriva acestei decizii,

Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recursul de față, solicitând

modificarea ei, în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la

liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Germaniei, pentru o perioadă de

până la 3 ani.

Se susține că prin aplicarea

acestei măsuri nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera

circulație a cetățenilor Uniunii Europene, reglementat prin Directiva

2004/38/CE, întrucât prin aceasta nu a fost înlăturat dreptul statelor membre

de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni. Și pentru că pârâtul a

fost returnat în baza unui acord de readmisie pentru ședere ilegală și pentru

muncă fără forme legale, se consideră că sunt aplicabile prevederile art. 38

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Recursul nu este întemeiat,

urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:

Așa cum rezultă și din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, ambele instanțe care s-au

pronunțat în cauză au avut în vedere că dreptul la liberă circulație este

garantat de legea națională, care este în acord cu convențiile internaționale

la care România este parte și că totodată, acest drept poate fi supus anumitor

limitări.

Instanța de apel a reținut

corect că simpla returnare a pârâtului din Germania la 1 septembrie 2006, după

o ședere de sub 3 luni nu poate constitui un temei suficient pentru

restrângerea pe viitor a dreptului de liberă circulație pe teritoriul acestei

țări, câtă vreme nu s-a dovedit și nici nu s-a susținut că aplicarea unei atari

sancțiuni ar corespunde unei situații extreme.

Aceasta este necesară pentru

limitarea dreptului, în acord cu prevederile Directivei Parlamentului și

Consiliului European nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004, ce are în vedere

afectarea ordinii publice, a siguranței sau a sănătății publice.

În speță, aceste cerințe nu subzistă,

iar actele noi depuse în apel (filele 54, 56) ce emană de la autoritățile din

Dresden atestă că începând cu data de 1 ianuarie 2007 îi este permisă celui în

cauză intrarea pe teritoriul german, renunțându-se la procedura de urmărire

pentru ședere ilegală.

În aceste condiții, rezultă

că este în afara criticii soluția adoptată în apel, astfel că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din M.I.R.A. împotriva deciziei

nr. 183/C din 23 mai 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie

2007.