ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6832/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor a chemat în judecată pe Ș.N.D., solicitând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al celui în cauză în statele Uniunii Europene, pe o perioadă de cel mult 3 ani. Prin sentința civilă nr. 2189 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că pârâtul a fost returnat din Germania, unde mai primise o interdicție de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, astfel că s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 183 din 23 mai 2007 a Curții de Apel Constanța prin care a fost schimbată în tot hotărârea, în sensul respingerii acțiunii. S-a reținut că deși măsura dispusă cu privire la cel în cauză este prevăzută de Legea nr. 248/2005, ea nu este operantă în cauză, în raport de dispoziția din 31 ianuarie 2007, emisă de Procuratura Landshut, care atestă dreptul de intrare al pârâtului pe teritoriul german. Împotriva acestei decizii, Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recursul de față, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Germaniei, pentru o perioadă de până la 3 ani.

Se susține că prin aplicarea acestei măsuri nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene, reglementat prin Directiva 2004/38/CE, întrucât prin aceasta nu a fost înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni. Și pentru că pârâtul a fost returnat în baza unui acord de readmisie pentru ședere ilegală și pentru muncă fără forme legale, se consideră că sunt aplicabile prevederile art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au avut în vedere că dreptul la liberă circulație este garantat de legea națională, care este în acord cu convențiile internaționale la care România este parte și că totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări.

Instanța de apel a reținut corect că simpla returnare a pârâtului din Germania la 1 septembrie 2006, după o ședere de sub 3 luni nu poate constitui un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului de liberă circulație pe teritoriul acestei țări, câtă vreme nu s-a dovedit și nici nu s-a susținut că aplicarea unei atari sancțiuni ar corespunde unei situații extreme. Aceasta este necesară pentru limitarea dreptului, în acord cu prevederile Directivei Parlamentului și Consiliului European nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004, ce are în vedere afectarea ordinii publice, a siguranței sau a sănătății publice. În speță, aceste cerințe nu subzistă, iar actele noi depuse în apel (filele 54, 56) ce emană de la autoritățile din Dresden atestă că începând cu data de 1 ianuarie 2007 îi este permisă celui în cauză intrarea pe teritoriul german, renunțându-se la procedura de urmărire pentru ședere ilegală.

În aceste condiții, rezultă că este în afara criticii soluția adoptată în apel, astfel că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din M.I.R.A. împotriva deciziei nr. 183/C din 23 mai 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2007.