ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 22 mai 2006, reclamantul D.P. a chemat în judecată M.J., solicitând obligarea pârâtului să-l înscrie fără examen în tabelul nominal privind experții criminaliști autorizați în specialitățile expertiză grafică și tehnică a documentelor, dactiloscopie, balistică și traseologie. În subsidiar, s-a cerut și obligarea pârâtului la plata unor daune materiale de 100 RON pe zi de întârziere, precum și la 50.000 euro, daune morale. În motivarea cererii, s-a arătat că refuzul pârâtului de a da curs solicitării sale este nejustificat, în raport de împrejurarea că reclamantul a avut calitatea de expert criminalist la I.G.P.

în perioada 1970 – 2001. Prin sentința nr. 159 din 2 octombrie 2006 Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis primul capăt de acțiune, respingând cererea privind despăgubirile materiale și daunele morale. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că, potrivit art. 6 din O.G. nr. 75/2000 persoanele care au avut calitatea de expert criminalist oficial minimum 4 ani, pot fi incluse, la cerere, fără examen, în tabelul nominal cuprinzând experții criminaliști. În perioada 1973 – 1992 reclamantul a îndeplinit funcția de expert criminalist la S.C. din cadrul I.G.P.R., iar în intervalul 1992 – 2001 a fost șef de serviciu la I.C. al I.G.P.R.

Instanța a mai reținut că normele în vigoare nu limitează exercitarea funcției de expert criminalist exclusiv la I.N.E.C., iar prin întreaga activitate desfășurată timp de 31 de ani, reclamantul îndeplinește condiția prevăzută de art. 6 din O.G. nr. 75/2000. Referitor la cererea de despăgubiri Instanța a constatat că daunele materiale nu au fost dovedite, iar referitor la daunele morale, nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu moral. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că Instanța de Fond a reținut, în mod eronat că reclamantul ar fi îndeplinit funcția de expert criminalist oficial, întrucât, în perioada 1970 – 2001, specialiștii din cadrul Poliției Române nu au avut calitatea de experți criminaliști oficiali.

Această titulatură, a precizat pârâtul, a fost folosită încă din anul 1990, dar reclamantul nu a avut niciodată calitatea de expert criminalist oficial, fiind trecut în rezervă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 218/2002, act normativ în baza căruia specialiștii din poliție au putut fi acreditați ca experți criminaliști acreditați, dar în urma susținerii unor examene. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Titulatura de expert criminalist a existat și anterior intrării în vigoare a Decretului - Lege nr. 140/1990, reclamantul exercitând această funcție începând cu data de 1 august 1973, în baza Ordinului M.A.I.

nr. 2207/1973, în cadrul I.C. Acest aspect este menționat în înscrisurile emise de I.G.P.R. la datele de 23 martie 2006, 28 iulie 2006 și 13 septembrie 2006. Aceleași acte rețin că reclamantul a ocupat acea funcție până la 15 aprilie 1992 când a fost promovat șef de serviciu în cadrul aceleiași unități, până la 31 octombrie 2001. Împrejurarea că O.G. nr. 75/2002 prevede exercitarea cel puțin 4 ani a funcției de expert criminalist oficial pentru a se putea dobândi această calitate fără examen, nu înlătură dreptul persoanelor care au fost doar experți criminaliști de a fi recunoscuți ca atare, conceptul de expert oficial fiind uzitat în legislația anterioară ordonanței exclusiv experților tehnici și contabili, nu și experților criminaliști.

Chiar dacă doar Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române introduce noțiunea de „expertiză criminalistică”, nu se poate nega că și anterior, specialiștii din laboratoarele criminalistice efectuau asemenea lucrări, dobândind calitatea de experți, recunoscuți ca atare de autorități. Din actele cauzei rezultă că reclamantul a fost atestat ca expert criminalist și a funcționat în această calitate peste 30 de ani, cererea de a fi inclus, fără examen, pe tabelul nominal al experților criminaliști autorizați fiind întemeiată, în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 75/2000. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinței nr. 159/ CA/ 2006/ PI din 2 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurentul la 114 lei cheltuieli de judecată către reclamantul D.P. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.