ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2703/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 50/33 din 10 ianuarie 2007,

reclamanta I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.M., anularea

Hotărârii nr. 549 din 11 decembrie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea

de persoană refugiată, fiind născută în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 119

din 27 februarie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta I.M. în

contradictoriu cu pârâta C.J.P.M. și în consecință a anulat Hotărârea nr. 549

din 11 decembrie 2006, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantei, statutul de refugiat pentru perioada 11 martie 1944 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 decembrie 2006.

În motivarea soluției s-a

reținut calitatea de refugiat a reclamantei, din cauza persecuțiilor etnice,

întrucât aceasta s-a născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.J.P.M., criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că, întrucât reclamanta I.M. s-a născut în localitatea

Stavropoleos, Câmpina, județul Prahova, în afara zonei de persecuție etnică nu

poate să beneficieze legal de prevederile Legii nr. 189/2000 precizând și că,

beneficiul acestor drepturi se acordă copiilor concepuți anterior refugiului

părinților, iar nu și reclamantei, care s-a născut în perioada în care părinții

săi se aflau în refugiu.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamanta I.M. s-a născut la data de 8 martie 1944, în localitatea

Stavropoleos, Câmpina, Județul Prahova din părinții I. și A., care se aflau în

refugiu, fiind nevoiți să-și părăsească domiciliul din cauza persecuțiilor

etnice.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

s-au refugiat din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului/ strămutării a suferit în mod direct, toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Prevederile legale

referitoare la stabilirea filiației, la care recurenta se referă în motivarea

recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În

speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce

părinții săi se aflau în refugiu, iar nu calitatea nou născutului de succesor

legal al părinților săi, reglementată de art. 650 și următoarele C. civ.

În consecință, soluția Instanței

de Fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmează să fie respins

,

în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.M. împotriva sentinței civile nr. 119 din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 mai 2007.