ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

68 din 16 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea formulată de

reclamanta SC S. SA cu sediul în Mogoșoaia, județul Ilfov, în contradictoriu cu

pârâta A.V.A.S. cu sediul în București, pentru autoritatea de lucru judecat.

Pentru a dispune astfel,

instanța de prim grad a reținut următoarele:

Prin sentința comercială nr.

195 din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel București a respins acțiunea

reclamantei SC S. SA în contradictoriu cu A.V.A.S., având ca obiect constatarea

nulității contractului de cauțiune încheiat la data de 20 octombrie 1994 cu B.A.

SA pentru lipsa consimțământului la încheierea acestuia.

În apărare, reclamanta SC S.

SA a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 49

din O.U.G. nr. 51/1998.

Excepția de

neconstituționalitate nu poate fi analizată cu precădere atât timp cât s-a

invocat excepția autorității de lucru judecat.

Pentru a putea soluționa

excepția prescripției dreptului la acțiune, deci pentru a face aplicarea

dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, instanța trebuia în prealabil să

verifice, în limitele investirii sale, dacă între aceleași părți nu s-a purtat

un alt litigiu având același obiect și aceeași cauză în care instanțele să se

fi pronunțat deja irevocabil asupra problemei prescripției dreptului la

acțiune.

Acest incident procedural ar

face inutilă o nouă cercetare judecătorească sub aspectul împlinirii termenului

de prescripție, ca urmare a efectului dirimant al autorității de lucru judecat.

Prin cererea de recurs

reclamanta SC S. SA Mogoșoaia a susținut că instanța de fond a încălcat

dispozițiile art. 304 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că nu a respectat

dispozițiile art. 155 alin. (1) C. proc. civ. și art. 24 din Constituția

României, care garantează dreptul la apărare.

Astfel, la 2 martie 2007,

avocatul ales al reclamantei SC S. SA Mogoșoaia a formulat cerere prin care

solicita acordarea unui termen, la data de 9 martie 2007, deoarece fiind

internat în spital, era în imposibilitatea de a susține interesele reclamantei,

cu precizarea că la externare, va depune biletul de ieșire din spital. Atât

cererea formulată cât și telegrama pentru amânarea judecății nu au fost avute

în vedere de instanță.

Este adevărat că, la data de

8 decembrie 2006, reclamanta a mai solicitat un termen pentru lipsă de apărare,

însă atunci cauza s-a amânat pentru lipsă de procedură cu pârâta SC A. SRL

Buftea.

De asemenea, se susține că

instanța a încălcat dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., întrucât la

termenul de judecată din 26 ianuarie 2007 instanța nu a dat cuvântul părților

în ședința publică și nu a dispus scoaterea din cauză a pârâților SC A. SRL

Buftea, S.D., B.N. și B.A. pentru lipsa calității procesuale pasive și active,

dar pentru termenul din 9 martie 2007, aceștia nu mai sunt trecuți în citativ

și nici nu mai figurează ca părți în proces.

Se precizează însă, că la

data de 17 noiembrie 2006, cererea de chemare în garanție a fost corect disjunsă,

iar la termenul din 26 ianuarie 2007, la cererea reclamantei, s-a dispus în

baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea cererii de chemare în

garanție, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Instanța a încălcat și

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privind ordinea punerii în discuție

a celor trei excepții ridicate de pârâta A.V.A.S. și de reclamanta SC S. SA

Mogoșoaia, respectiv excepția de neconstituționalitate, tardivitate și neretroactivitate

a legii civ.ile, art. 21 din Constituție cu privire la liberul acces la

justiție.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând că

instanța era îndreptățită să se pronunțe mai întâi asupra excepției autorității

de lucru judecat și numai în măsura în care respingea această excepție se

impunea pronunțarea instanței privind celelalte excepții invocate.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând

sentința recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și

de dispozițiile incidente, constată că situația expusă nu se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9, C. proc. civ.

Referitor la primul temei de

drept invocat, respectiv art. 304 pct. 6 C. proc. civ., din conținutul

sentinței recurate nu rezultă omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui

capăt de cerere, minus petita și nici că s-ar fi acordat o sumă mai mare, plus

petita, ori instanța ar fi încălcat principiul disponibilității acordând ceea

ce nu s-a cerut, extra petita.

În ceea ce privește al

doilea motiv de recurs, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu rezultă că instanța

s-a substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele

contractuale, ori schimbând chiar natura juridică a actului pe care părțile

l-au încheiat.

De asemenea, ultimul motiv

de recurs nu poate fi primit, întrucât hotărârea pronunțată nu este lipsită de

temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În conformitate cu

prevederile art. 166 C. proc. civ., „Excepția puterii lucrului judecat se poate

ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”.

Potrivit art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură

și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea

în fond a pricinii”.

Cu privire la excepția

autorității de lucru judecat instanța de fond a reținut că reclamanta a

promovat o acțiune identică cu cea care formează obiectul cauzei prezente.

Prin sentința comercială nr.

195 din 17 noiembrie 2004, Curtea a respins acțiunea ca prescrisă. Soluția a

fost menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr.

3648 din 15 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 557/2005, a respins recursul

promovat de către SC S. SA

Cum între cele două cauze

există triplă identitate de părți, obiect și cauză, în temeiul art. 166 C. proc.

civ., corect a fost admisă excepția, constatându-se că există autoritate de

lucru judecat.

Puterea de lucru judecat

prezumă că hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă corespunde adevărului.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Mogoșoaia împotriva

sentinței nr. 68 din 16 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S. SA Mogoșoaia împotriva sentinței nr. 68 din 16 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 februarie 2008.