ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 68 din 16 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA cu sediul în Mogoșoaia, județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. cu sediul în București, pentru autoritatea de lucru judecat. Pentru a dispune astfel, instanța de prim grad a reținut următoarele: Prin sentința comercială nr. 195 din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei SC S. SA în contradictoriu cu A.V.A.S., având ca obiect constatarea nulității contractului de cauțiune încheiat la data de 20 octombrie 1994 cu B.A.

SA pentru lipsa consimțământului la încheierea acestuia. În apărare, reclamanta SC S. SA a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 49 din O.U.G. nr. 51/1998. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi analizată cu precădere atât timp cât s-a invocat excepția autorității de lucru judecat. Pentru a putea soluționa excepția prescripției dreptului la acțiune, deci pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, instanța trebuia în prealabil să verifice, în limitele investirii sale, dacă între aceleași părți nu s-a purtat un alt litigiu având același obiect și aceeași cauză în care instanțele să se fi pronunțat deja irevocabil asupra problemei prescripției dreptului la acțiune.

Acest incident procedural ar face inutilă o nouă cercetare judecătorească sub aspectul împlinirii termenului de prescripție, ca urmare a efectului dirimant al autorității de lucru judecat. Prin cererea de recurs reclamanta SC S. SA Mogoșoaia a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 304 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că nu a respectat dispozițiile art. 155 alin. (1) C. proc. civ. și art. 24 din Constituția României, care garantează dreptul la apărare. Astfel, la 2 martie 2007, avocatul ales al reclamantei SC S. SA Mogoșoaia a formulat cerere prin care solicita acordarea unui termen, la data de 9 martie 2007, deoarece fiind internat în spital, era în imposibilitatea de a susține interesele reclamantei, cu precizarea că la externare, va depune biletul de ieșire din spital.

Atât cererea formulată cât și telegrama pentru amânarea judecății nu au fost avute în vedere de instanță. Este adevărat că, la data de 8 decembrie 2006, reclamanta a mai solicitat un termen pentru lipsă de apărare, însă atunci cauza s-a amânat pentru lipsă de procedură cu pârâta SC A. SRL Buftea. De asemenea, se susține că instanța a încălcat dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., întrucât la termenul de judecată din 26 ianuarie 2007 instanța nu a dat cuvântul părților în ședința publică și nu a dispus scoaterea din cauză a pârâților SC A. SRL Buftea, S.D., B.N. și B.A. pentru lipsa calității procesuale pasive și active, dar pentru termenul din 9 martie 2007, aceștia nu mai sunt trecuți în citativ și nici nu mai figurează ca părți în proces.

Se precizează însă, că la data de 17 noiembrie 2006, cererea de chemare în garanție a fost corect disjunsă, iar la termenul din 26 ianuarie 2007, la cererea reclamantei, s-a dispus în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea cererii de chemare în garanție, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Instanța a încălcat și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privind ordinea punerii în discuție a celor trei excepții ridicate de pârâta A.V.A.S. și de reclamanta SC S. SA Mogoșoaia, respectiv excepția de neconstituționalitate, tardivitate și neretroactivitate a legii civ.ile, art. 21 din Constituție cu privire la liberul acces la justiție. Prin întâmpinarea formulată, intimata A.V.A.S.

a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând că instanța era îndreptățită să se pronunțe mai întâi asupra excepției autorității de lucru judecat și numai în măsura în care respingea această excepție se impunea pronunțarea instanței privind celelalte excepții invocate. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând sentința recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată că situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9, C. proc. civ. Referitor la primul temei de drept invocat, respectiv art. 304 pct. 6 C. proc. civ., din conținutul sentinței recurate nu rezultă omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, minus petita și nici că s-ar fi acordat o sumă mai mare, plus petita, ori instanța ar fi încălcat principiul disponibilității acordând ceea ce nu s-a cerut, extra petita.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu rezultă că instanța s-a substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori schimbând chiar natura juridică a actului pe care părțile l-au încheiat. De asemenea, ultimul motiv de recurs nu poate fi primit, întrucât hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În conformitate cu prevederile art. 166 C. proc. civ., „Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat instanța de fond a reținut că reclamanta a promovat o acțiune identică cu cea care formează obiectul cauzei prezente. Prin sentința comercială nr. 195 din 17 noiembrie 2004, Curtea a respins acțiunea ca prescrisă. Soluția a fost menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 3648 din 15 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 557/2005, a respins recursul promovat de către SC S. SA Cum între cele două cauze există triplă identitate de părți, obiect și cauză, în temeiul art. 166 C. proc. civ., corect a fost admisă excepția, constatându-se că există autoritate de lucru judecat. Puterea de lucru judecat prezumă că hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă corespunde adevărului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Mogoșoaia împotriva sentinței nr. 68 din 16 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Mogoșoaia împotriva sentinței nr. 68 din 16 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 februarie 2008.