ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

SC C. SA, în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Garda Financiară a solicitat anularea deciziei nr. 21 din 30 ianuarie 2004,

emisă de primul pârât și anularea procesului-verbal nr. 0011149 din 3 iulie

2003, întocmit de cea de a doua pârâtă și exonerarea de la plata către bugetul

de stat a sumei de 19.762.457.933 lei reprezentând 15.576.942.144 lei impozit

pe profit, 3.571.003.565 lei majorări și dobânzi de întârziere și 614.312.224 lei

penalități de întârziere.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în mod nejustificat s-a reținut că sumele reprezentând

servicii de consultanță primite de SC C. SA de la doi consultanți străini,

respectiv I.O. Ltd. Cipru și S. Ltd. Cipru, în baza a două contracte cadru de

consultanță, nu reprezintă cheltuieli deductibile, deoarece nu s-a dovedit

efectuarea serviciilor (serviciile prestate nu ar fi reale) și cheltuielile

respective nu sunt aferente realizării de venituri.

Serviciile de consultanță contractate

cu cei doi parteneri străini sunt necesare pentru ca societatea să își

desfășoare în mod optim și profesionist activitatea, au fost efective conform

documentației prezentate, și-au arătat utilitatea în activitatea societății,

contribuind la încheierea mai multor contracte.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1588 din 30 iunie 2004, a

admis acțiunea precizată, a anulat decizia nr. 21 din 30 ianuarie 2004, emisă

de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și procesul-verbal nr.

0011149 din 3 iunie 2003, întocmit de Garda Financiară, secția București și a

dispus restituirea sumei de 19.762.457.933 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut existența celor două contracte de consultanță, prestarea

efectivă a serviciilor de consultanță și împrejurarea că acestea sunt aferente

realizării de venituri, au utilitate economică.

Considerând hotărârea

nelegală, pârâții au declarat recursuri întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. și au solicitat admiterea, casarea sentinței și în

fond, respingerea acțiunii, actele contestate fiind legale.

Prin decizia nr. 3139 din 18

mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, s-au admis recursurile formulate de Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și de

Garda Financiară - Comisariatul Regional București împotriva sentinței civile nr.

1588 din 30 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la

aceeași instanță.

În motivare s-a arătat că în

cauză se impune verificarea actelor ce au făcut obiectul controlului Gărzii

Financiare și completarea probatoriului cu o expertiză contabilă, (probă

solicitată, de altfel, de reclamantă și neadmisă de instanța de fond), urmând a

se lămuri aspectul dacă serviciile de consultanță au fost efectiv prestate,

dacă lucrările anexate la dosar se regăsesc printre lucrările pe care

societatea le-a acceptat la plată, să indice ordinele de plată a acestora de

către societate, să analizeze dacă societatea a înregistrat pierderi sau a

înregistrat venituri ca urmare a încheierii contractelor în discuție, aceasta

prin verificarea balanțelor contabile ale societății pe anul 2002 și 2003, să

specifice caracterul strict sau nu al lucrărilor executate pentru reclamantă.

În urma rejudecării cauzei

în fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC C. SA, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, a anulat decizia nr. 21 din 30 ianuarie 2004, emisă de

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Soluționare a

Contestațiilor și a procesului-verbal nr. 0011149 din 3 iunie 2003, încheiat de

Garda Financiară și a dispus restituirea către reclamantă a sumei de

22.737.677.933 ROL, achitată de reclamantă în baza procesului-verbal contestat,

reprezentând diferență impozit profit, majorări, dobânzi și penalități de

întârziere.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în cauză, în raport cu perioada controlată

(decembrie 2001 - martie 2006) sunt aplicabile succesiv dispozițiile O.G. nr.

70/1994, republicată și modificată prin O.U.G. nr. 217/1999, ale H.G. nr.

402/2000, până la data de 30 iunie 2002, Legea nr. 414/2002 privind impozitul

pe profit și H.G. nr. 859/2002, care a aprobat metodologia de calcul a

impozitului pe profit de la 1 iulie 2002.

În baza dispozițiilor

aplicabile în materie cuprinse în actele normative invocate, coroborate cu

înscrisurile depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză contabilă

efectuată în cauză, prima instanță a constatat că serviciile de consultanță

curentă (asistență la negocieri, participare la întâlniri), cât și furnizarea

celor 26 de rapoarte de consultanță efectuate în baza celor două contracte

cadru încheiate de reclamantă cu SC I.O. Ltd. Cipru și S. Ltd. Cipru sunt

servicii ale căror cheltuieli sunt deductibile, fiind îndeplinite toate

condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea deductibilității.

A mai reținut Curtea de Apel

București, că reclamanta a făcut dovada, prin înscrisurile depuse la dosar -

ordine de delegare bilete de călătorie și foi de parcurs, că serviciile de

consultanță prevăzute în cele două contracte încheiate cu societățile din Cipru

au fost efectiv prestate, iar contractele de consultanță încheiate în formă

scrisă au fost înregistrate la administrația financiară.

Referitor la condiția impusă

de dispozițiile H.G. nr. 859/2002, (act normativ intrat în vigoare ulterior

perfectării contractelor), în sensul ca serviciile de consultanță să fie

aferente realizării de venituri, instanța de fond a apreciat că este dovedită,

serviciile de consultanță străine arătându-și utilitatea, contribuind la

încheierea mai multor contracte comerciale profitabile societății reclamante.

A concluzionat Curtea de

Apel București, că raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a susținut

pretențiile reclamantei, arătând că serviciile de consultanță sunt legate de

obiectul principal de activitate al societății reclamante, au fost acceptate la

plată și au determinat creșterea veniturilor societății, aspect reflectat în

balanțele de verificare contabilă pe anii 2002 - 2003.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda

Financiară - Comisariatul Regional București, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicarea a legii.

Agenția Națională de

Administrare Fiscală a criticat hotărârea judecătorească, întrucât a fost

pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța

de fond interpretând greșit dispozițiile O.U.G. nr. 217/1999 și H.G. nr.

402/2002. S-a criticat sentința, și pentru faptul că au fost preluate

concluziile expertului contabil, atribuindu-i-se expertizei o putere mai mare

decât cea a legii. A apreciat fără temei legal Curtea de Apel București, că

H.G. nr. 59/2002 nu era în vigoare la data încheierii contractelor, întrucât

această hotărâre de guvern a intrat în vigoare în interiorul perioadei supuse

verificării.

Garda Financiară -

Comisariatul Regional București a criticat sentința în raport cu încălcarea

dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând motivele din primul

recurs și apreciind că în mod eronat instanța de fond a mers, fără alte

probatorii, pe concluziile raportului de expertiză.

Recursurile sunt nefondate

și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și

Justiție, în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., cu

actele și lucrările dosarului, constată, în fapt, următoarele:

Perioada supusă controlului

care rezultă din actele anexate, este decembrie 2001 - martie 2006, în acest

timp intimata-reclamantă înregistrând în contabilitate „cheltuieli cu servicii

executate de terți” - contul 628, sumele reprezentând contravaloarea

serviciilor de consultanță în favoarea intimatei.

S-a apreciat de organele de

control că aceste cheltuieli nu ar fi deductibile pentru calculul impozitului

pe profit, întrucât nu au fost îndeplinite cerințele legale.

Corect prima instanță a

apreciat că în speță sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 70/1994, republicată

și modificată prin O.U.G. nr. 217/1999, Legea nr. 414/2002 și H.G. nr.

859/2002.

Astfel, conform Legii nr.

414/2002, în vigoare la data controlului, cheltuielile în discuție, nu sunt

deductibile la calculul impozitului pe profit, întrucât H.G. nr. 859/2002

stabilește condițiile privind deductibilitatea.

Din analiza actelor depuse,

verificarea prestației se realizează prin documentele justificative, care

privesc efectuarea serviciilor. Din dispozițiile legale invocate rezultă fără

posibilitate de tăgadă că atât serviciile de consultanță, cât și cele 26 de

rapoarte de consultanță efectuate de intimată cu cei 2 terți, sunt servicii cu

cheltuieli deductibile, întrucât așa statuează legea. Serviciile de consultanță

s-au efectuat în baza unor contracte legale, și chiar dacă H.G. nr. 859/2002 a

intrat în vigoare după perfectarea acestor contracte, ea este aplicabilă pentru

perioada supusă controlului, întrucât era aplicabilă condiția din 29 august

consultanță, întrucât intimata-reclamantă a făcut dovezi pertinente în acest

sens, depunând la dosar copiile contractelor, rapoartele de consultanță străină

dovedindu-se utile în activitatea intimatei, fapt demonstrat și de raportul de

expertiză anexat la dosar.

Astfel, rezultă fără dubiu

că sumele cheltuite pentru servicii de consultanță, au fost prestate efectiv,

motiv pentru care corect s-a constatat că sunt sume deductibile, întrucât au

fost îndeplinite condițiile legale.

Dealtfel și expertiza

contabilă atestă această împrejurare și ea nu este singura probă avută în

vedere de Curtea de apel, ci este coroborată cu ansamblul probator admis și

administrat.

Contractele în discuție sunt

legale, au fost încheiate în formă scrisă, înregistrate legal în contabilitate,

iar serviciile de consultanță au fost efectiv prestate.

Conform concluziilor

expertizei, contractele au fost destinate dezvoltării activității

intimatei-reclamante, sunt legale și prin urmare, instanța de fond a pronunțat

o hotărâre temeinică și legală.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile

declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Garda Financiară -

Comisariatul Regional București, ca nefondate, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Garda Financiară -

Comisariatul Regional București, împotriva sentinței civile nr. 1680 din 12

iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2007.