ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1317/2008

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1464 din 24

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a, în al doilea

ciclu procesual, s-a respins, ca nefondată contestația reclamantului I.M.D.

împotriva deciziei nr. 222 din 15 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamantul I.M.D. a formulat prin intermediul Biroului

Executorului Judecătoresc M.M., la data de 4 februarie 2002, notificare în baza

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în

natură ori, în subsidiar, prin echivalent bănesc, a suprafeței de 310 mp

situată în intravilanul municipiului Alexandria, județul Teleorman și

despăgubiri bănești pentru construcțiile ce au fost demolate de pe acest teren.

Prin decizia contestată, A.V.A.S. a

acordat reclamantului măsuri reparatorii constând în titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare de 47.927.488

lei vechi pentru terenul în suprafață de 196 mp, situat în intravilanul

municipiului Alexandria, județul Teleorman, ce a făcut obiectul notificării.

Cererea de despăgubiri pentru

construcțiile demolate de pe terenul amintit, ce au făcut obiectul aceleiași

notificări, a fost declinată în favoarea Primăriei municipiului Alexandria,

județul Teleorman.

S-a reținut că, terenul în litigiu a

fost expropriat prin Decretul nr. 369/1970, în vederea construirii unui hotel,

iar în anexa la actul de expropriere s-a trecut suprafața de 215 mp și că,

potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada dreptului său de

proprietate doar pentru suprafața de 196 mp și nu pentru suprafața de 310 mp,

cum solicitase reclamantul.

Prin decizia nr. 456/A din 27 iunie

2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelul declarat de apelantul-contestator; a schimbat

sentința apelată în sensul că a admis contestația; a anulat dispoziția

contestată în parte și a constatat că reclamantul-apelant are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 310 mp teren și nu doar pentru

196 mp, cum s-a reținut prin dispoziția contestată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a statuat că

suprafața de teren care a aparținut în proprietate autoarei reclamantului,

I.E., este de 196 mp, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că

prin actul de expropriere s-a expropriat suprafața totală de 310 mp teren, din

care 215 mp erau liberi și 95 mp erau ocupați de o construcție.

Potrivit modificărilor aduse Legii

nr. 10/2001, art. 24, în situația în care persoana îndreptățită nu mai are

vechiul titlu de proprietate, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului

preluat abuziv de către stat se poate face cu actul normativ în baza căruia

imobilul a trecut în proprietatea statului.

În concluzie, s-a constatat că în

mod greșit instanța de fond, în lipsa unui titlu de proprietate, nu a

recunoscut dreptul contestatorului la măsuri reparatorii pentru întreaga

suprafață de 310 mp, ce se regăsește în Decretul de expropriere nr. 369 din 27

iulie 1970 și cum acesta nu se poate restitui în natură, deoarece scopul

exproprierii a fost realizat prin construirea unui hotel, în condițiile

Titlului VII, Capitolul V art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, singura

unitate care este îndreptățită să evalueze imobilele preluate abuziv de către

stat și să stabilească valoarea despăgubirilor este Comisia Centrală de

Aplicare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 din Legea

nr. 10/2001, republicată și ale art. 24.2 din H.G. nr. 250/2007.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, s-a arătat că în mod cu totul neîntemeiat instanța de apel, aplicând

greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, a constatat că

suprafața expropriată este de 310 mp.

În speță nu pot fi aplicate aceste

dispoziții legale, întrucât potrivit art. 24.2 din H.G. nr. 250/2007 privind

Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 „aplicarea

prevederilor art. 24 din lege operează în absența unor probe contrare”.

Or, la dosarul cauzei se află

înscrisuri care fac dovada întinderii dreptului de proprietate a reclamantului

și autoarei sale pentru suprafața de 196 mp și anume certificatul de moștenitor

nr. 10 din 15 mai 2005 emis de Notariatul de Stat al Raionului Alexandria și

matricola de clădiri, fila 38 dosar fond.

În concluzie, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca temeinică și

legală a sentinței primei instanțe.

Examinând recursul în limita

criticilor formulate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată următoarele:

Prin decizia contestată, nr. 222 din

15 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S., urmare a notificării formulate de

reclamantul I.M.D. în temeiul Legii nr. 10/2001, i s-au acordat măsuri

reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul

de privatizare, în valoare de 47.927.488 lei, pentru terenul în suprafață de

196 mp, situat în Alexandria, județul Teleorman și s-a declinat competența

soluționării notificării în ceea ce privește cererea de despăgubiri pentru

construcția demolată către Primăria municipiului Alexandria.

Prin notificare reclamantul a

solicitat să i se acorde măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 310

mp, susținând că prin Decretul nr. 369/1970, terenul a fost expropriat de la

autoarea sa pentru construirea unui hotel, iar scopul exproprierii s-a

realizat.

Reclamantul a contestat decizia

numai cu privire la întinderea dreptului de proprietate privind terenul

expropriat, ca fiind de 310 mp în loc de 196 mp, așa cum s-a stabilit prin

decizia nr. 222 din 15 noiembrie 2004.

Prima instanță a respins

contestația, dar instanța de apel, prin decizia ce face obiectul prezentului

recurs, făcând aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, a admis apelul

reclamantului, a schimbat în tot sentința atacată, a admis contestația, a

anulat dispoziția contestată în parte și a constatat că reclamantul-apelant are

dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 310 mp teren,

reținând că din anexa la decretul de expropriere rezultă că, de la autoarea

reclamantului a fost expropriată suprafața de 310 mp teren.

Procedând astfel, instanța de apel a

făcut o greșită aplicare a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit

căruia „în absența unor probe contrare existența și, după caz, întinderea

dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ sau

de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau, după caz, s-a

pus în executare măsura preluării abuzive”, deoarece, în speță, s-au

administrat probe privind întinderea dreptului de proprietate al autorilor

reclamantului, respectiv certificatul de moștenitor nr. 10 din 15 mai 1965 și

matricola agricolă din anul 1963, filele 38, 40 și 41 dosar nr. 5142/3/2006 al

Tribunalului București, din care rezultă că autorul I.D., ai cărui moștenitori

legali au fost I.E., în calitate de soție supraviețuitoare, reclamantul și I.M.

în calitate de descendenți de gradul I, deținea în proprietate în strada C. nr.

25, situată în municipiul Alexandria suprafața de 196 mp teren.

În această situație, greșit, instanța

de apel a făcut aplicarea art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reținând că

suprafața expropriată de la moștenitorii defunctului I.D., respectiv I.E., I.M.

și I.M.D., este cea care rezultă din actul de expropriere, de 310 mp teren.

De altfel, din anexa la Decretul de

expropriere nr. 369 din 27 iulie 1970 nu rezultă că s-a expropriat suprafața de

310 mp din care 215 erau teren liber și 95 mp era teren ocupat de o

construcție, ci că s-a expropriat un teren în suprafață de 215 mp, pe care se

afla o construcție în suprafață de 95 mp.

Pentru aceste considerente,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. va casa decizia recurată și rejudecând apelul declarat de

reclamantul I.M.D., constatând că sentința atacată este legală, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 456 A din 27 iunie 2007 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pe care

o casează.

Respinge apelul declarat de contestatorul

I.M.D. împotriva sentinței nr. 1464 din 24 septembrie 2006 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie

2008.