ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1317/2008

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1464 din 24 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a, în al doilea ciclu procesual, s-a respins, ca nefondată contestația reclamantului I.M.D. împotriva deciziei nr. 222 din 15 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul I.M.D. a formulat prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc M.M., la data de 4 februarie 2002, notificare în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură ori, în subsidiar, prin echivalent bănesc, a suprafeței de 310 mp situată în intravilanul municipiului Alexandria, județul Teleorman și despăgubiri bănești pentru construcțiile ce au fost demolate de pe acest teren.

Prin decizia contestată, A.V.A.S. a acordat reclamantului măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare de 47.927.488 lei vechi pentru terenul în suprafață de 196 mp, situat în intravilanul municipiului Alexandria, județul Teleorman, ce a făcut obiectul notificării. Cererea de despăgubiri pentru construcțiile demolate de pe terenul amintit, ce au făcut obiectul aceleiași notificări, a fost declinată în favoarea Primăriei municipiului Alexandria, județul Teleorman. S-a reținut că, terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 369/1970, în vederea construirii unui hotel, iar în anexa la actul de expropriere s-a trecut suprafața de 215 mp și că, potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate doar pentru suprafața de 196 mp și nu pentru suprafața de 310 mp, cum solicitase reclamantul.

Prin decizia nr. 456/A din 27 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de apelantul-contestator; a schimbat sentința apelată în sensul că a admis contestația; a anulat dispoziția contestată în parte și a constatat că reclamantul-apelant are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 310 mp teren și nu doar pentru 196 mp, cum s-a reținut prin dispoziția contestată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a statuat că suprafața de teren care a aparținut în proprietate autoarei reclamantului, I.E., este de 196 mp, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că prin actul de expropriere s-a expropriat suprafața totală de 310 mp teren, din care 215 mp erau liberi și 95 mp erau ocupați de o construcție.

Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, art. 24, în situația în care persoana îndreptățită nu mai are vechiul titlu de proprietate, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de către stat se poate face cu actul normativ în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului. În concluzie, s-a constatat că în mod greșit instanța de fond, în lipsa unui titlu de proprietate, nu a recunoscut dreptul contestatorului la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 310 mp, ce se regăsește în Decretul de expropriere nr. 369 din 27 iulie 1970 și cum acesta nu se poate restitui în natură, deoarece scopul exproprierii a fost realizat prin construirea unui hotel, în condițiile Titlului VII, Capitolul V art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, singura unitate care este îndreptățită să evalueze imobilele preluate abuziv de către stat și să stabilească valoarea despăgubirilor este Comisia Centrală de Aplicare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată și ale art. 24.2 din H.G. nr. 250/2007. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că în mod cu totul neîntemeiat instanța de apel, aplicând greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, a constatat că suprafața expropriată este de 310 mp. În speță nu pot fi aplicate aceste dispoziții legale, întrucât potrivit art. 24.2 din H.G. nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 „aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează în absența unor probe contrare”.

Or, la dosarul cauzei se află înscrisuri care fac dovada întinderii dreptului de proprietate a reclamantului și autoarei sale pentru suprafața de 196 mp și anume certificatul de moștenitor nr. 10 din 15 mai 2005 emis de Notariatul de Stat al Raionului Alexandria și matricola de clădiri, fila 38 dosar fond. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe. Examinând recursul în limita criticilor formulate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele: Prin decizia contestată, nr. 222 din 15 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S., urmare a notificării formulate de reclamantul I.M.D.

în temeiul Legii nr. 10/2001, i s-au acordat măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare de 47.927.488 lei, pentru terenul în suprafață de 196 mp, situat în Alexandria, județul Teleorman și s-a declinat competența soluționării notificării în ceea ce privește cererea de despăgubiri pentru construcția demolată către Primăria municipiului Alexandria. Prin notificare reclamantul a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 310 mp, susținând că prin Decretul nr. 369/1970, terenul a fost expropriat de la autoarea sa pentru construirea unui hotel, iar scopul exproprierii s-a realizat.

Reclamantul a contestat decizia numai cu privire la întinderea dreptului de proprietate privind terenul expropriat, ca fiind de 310 mp în loc de 196 mp, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 222 din 15 noiembrie 2004. Prima instanță a respins contestația, dar instanța de apel, prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, făcând aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința atacată, a admis contestația, a anulat dispoziția contestată în parte și a constatat că reclamantul-apelant are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 310 mp teren, reținând că din anexa la decretul de expropriere rezultă că, de la autoarea reclamantului a fost expropriată suprafața de 310 mp teren.

Procedând astfel, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia „în absența unor probe contrare existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive”, deoarece, în speță, s-au administrat probe privind întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamantului, respectiv certificatul de moștenitor nr. 10 din 15 mai 1965 și matricola agricolă din anul 1963, filele 38, 40 și 41 dosar nr. 5142/3/2006 al Tribunalului București, din care rezultă că autorul I.D., ai cărui moștenitori legali au fost I.E., în calitate de soție supraviețuitoare, reclamantul și I.M.

în calitate de descendenți de gradul I, deținea în proprietate în strada C. nr. 25, situată în municipiul Alexandria suprafața de 196 mp teren. În această situație, greșit, instanța de apel a făcut aplicarea art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reținând că suprafața expropriată de la moștenitorii defunctului I.D., respectiv I.E., I.M. și I.M.D., este cea care rezultă din actul de expropriere, de 310 mp teren. De altfel, din anexa la Decretul de expropriere nr. 369 din 27 iulie 1970 nu rezultă că s-a expropriat suprafața de 310 mp din care 215 erau teren liber și 95 mp era teren ocupat de o construcție, ci că s-a expropriat un teren în suprafață de 215 mp, pe care se afla o construcție în suprafață de 95 mp.

Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. va casa decizia recurată și rejudecând apelul declarat de reclamantul I.M.D., constatând că sentința atacată este legală, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 456 A din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pe care o casează. Respinge apelul declarat de contestatorul I.M.D. împotriva sentinței nr. 1464 din 24 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.