ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea adresată instanței de fond. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul 1406/2/2008, reclamantul Radu Ion a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând anularea deciziei nr. 1313 din 24 octombrie 2006 emisă de aceasta. În motivarea acțiunii reclamantul arată, în esență, că cuantumul stabilit de 70.405 RON, reprezentând valoarea imobilului din mun. Alexandria, compus din 113,66 mp construcții și 375,50 mp teren, este mult prea mic decât valoarea reală a pieței pentru imobilele similare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și art. 16 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 247/2005, iar în susținerea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, următoarele înscrisuri: Decizia contestată; Notele scrise depuse de reclamant în dosarul nr. 599/2005 al Tribunalului Teleorman; cererea adresată pârâtei la data de 23 august 2006. Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată arătând, în esență, că dispozițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu sunt incidente în speța de față întrucât cuantumul despăgubirilor au fost stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 1992 din 24 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant și a anulat decizia nr. 1313 din 24 octombrie 2006 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând pârâta să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire reclamantului într-un cuantum reprezentând valoarea actualizată a sumei de 70405 RON la data emiterii. Instanța a respins cererea de reevaluare a suprafeței de 113,66 mp construcții și 375,50 mp.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 1742 din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 599/2005, irevocabilă prin neapelare, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamant și anulată în parte dispoziția de restituire prin echivalent numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, stabilindu-se că valoarea acestora este de 704.050.000 ROL pentru imobilul din mun. Alexandria, județul Teleorman, despăgubiri ce vor fi plătite în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Dispoziția de restituire împreună cu dosarul și hotărârea instanței au fost înaintate de către Primăria mun.

Alexandria județul Teleorman, la Comisia Centrală, formându-se dosarul nr. 21337/CC iar prin adresa nr. 21337/CC din 9 octombrie 2007, pârâta a solicitat reclamantului o copie conformă cu originalul a sentinței civile. Conform dispozițiilor art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. (2), Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Însă, în condițiile în care în speță despăgubirile sunt stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nu mai sunt aplicabile aceste dispoziții, pârâta având obligația a o executa întocmai și să emită titlul de despăgubire la valoarea din hotărâre, așa cum de altfel și aceasta arată prin întâmpinare, astfel încât nu se mai procedează la reevaluarea imobilelor care au fost evaluate de către instanță, astfel încât cererea privind obligarea pârâtei la reevaluarea imobilelor este neîntemeiată.

Pe de altă parte, însă, prin decizia nr. 1313 din 24 octombrie 2006 emisă de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a dispus emiterea titlului de despăgubire pentru aceeași sumă cu cea stabilită prin sentința civilă nr. 1742 din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, fără să se aibă în vedere că de la data evaluării efectuate în dosarul în care s-a pronunțat sentința în cauză a trecut aproape un an, iar această valoare ar fi trebuit actualizată, motiv pentru care, instanța de fond a apreciat cererea ca fiind întemeiată. În speță, se arată în considerentele sentinței recurate, durata de aproape 1 an de la data rămânerii irevocabile a sentinței prin care s-au stabilit despăgubirile până la soluționarea cererii reclamantului de emitere a titlului de despăgubire a fost de natură să-l vatăme în drepturile sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.

În mod evident, apreciază prima instanță, suma de 70.405 RON stabilită de către Tribunalul Teleorman ca reprezentând valoarea despăgubirilor urmare a raportului de expertiză tehnică de evaluare a imobilelor efectuat în cauză, nu mai avea aceeași valoare la data de 24 octombrie 2006, ca urmare a inflației. Or, reține instanța de fond, reclamantul este îndreptățit să primească aceeași valoare economică a despăgubirilor stabilite, cu alte cuvinte, aceeași valoare a despăgubirilor așa cum a fost determinată și nu diminuată urmare a procesului inflaționist, la data emiterii deciziei. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.

I. Reclamantul, în recursul declarat, critică soluția instanței de fond pentru că, în mod greșit, instanța de fond a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie doar pentru valoarea actualizată a sumei de 70.405 RON pentru că despăgubirea la care este îndreptățit conform legii în vigoare este valoarea de piață a imobilului și, de aceea, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 1922/2008 în sensul că emiterea deciziei să fie la o valoare ce reprezintă prețul actual de piață pentru imobilul preluat și demolat în mod abuziv. În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. II. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în motivele de recurs, consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. - Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lipsei procedurii prealabile, deși, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul era obligat să îndeplinească această procedură, raportat și la dispozițiile art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dar nu a făcut acest lucru. - Referitor la fondul cauzei, recurenta consideră că decizia atacată este legală și temeinică pentru că a fost emisă conform sentinței civile nr. 1742 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Teleorman care a stabilit despăgubirile bănești la 704.050.000 lei ce vor fi plătite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Cu toate că instanța de fond a reținut că pârâta avea obligația de a executa întocmai hotărârea judecătorească pentru că nu mai sunt aplicabile dispozițiile privind reevaluarea imobilelor, totuși a obligat la reevaluarea sumei stabilite pe considerentul că de la data evaluării și până la emiterea deciziei a trecut un an, chiar dacă legislația specială nu a prevăzut reactualizarea sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești. 4. Soluția instanței de recurs . După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant și va admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru următoarele considerente: Reclamantul a contestat în fața instanței de fond, Decizia nr. 1313 din 24 octombrie 2006, redactată la 18 ianuarie 2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind nemulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate.

Conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar potrivit art. 19 alin. (2) din același act normativ valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. Din interpretarea acestor texte rezultă că, anterior formulării cererii de chemare în judecată, persoanele care se consideră vătămate trebuie să formuleze plângere prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, către autoritatea emitentă.

Modul de redactare a prevederilor legale conduce la ideea caracterului obligatoriu al acestei proceduri și numai după parcurgerea acesteia partea vătămată se poate adresa instanței de judecată. Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 partea vătămată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Chiar art. 109 alin. (2) C. proc. civ. dă posibilitatea ca, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Din probele aflate la dosar nu rezultă că reclamantul ar fi respectat obligația parcurgerii procedurii prealabile, iar nerespectarea acesteia face ca cererea adresată instanței de fond să fie inadmisibilă. Deși reclamantul susține că a adresat unele memorii către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor acestea nu pot fi considerate ca plângere prealabilă pentru că unul dintre memorii era adresat, la 23 august 2006 A.N.R.P. și se solicita trimiterea dosarului la evaluare, iar un alt memoriu, adresat la 8 august 2007 Președintelui Comisiei Centrale pentru Restituirea Proprietăților se referea tot la reevaluarea despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească, dar nu s-a adresat nici un memoriu autorității emitente după comunicarea Deciziei nr. 1313/2006 a Comisiei Centrale care ar fi putut constitui plângere prealabilă.

Nefiind făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acțiunea reclamantului este inadmisibilă iar soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat de reclamant, iar recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi admis, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile și va fi respinsă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă. Fiind soluționată cauza pe baza unei excepții, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva sentinței nr. 1922 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentințe atacată, în sensul că: Admite excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.