ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub numărul 1406/2/2008, reclamantul Radu Ion a chemat

în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând anularea deciziei nr. 1313 din 24 octombrie 2006 emisă de aceasta.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată, în esență, că cuantumul stabilit de 70.405 RON, reprezentând

valoarea imobilului din mun. Alexandria, compus din 113,66 mp construcții și

375,50 mp teren, este mult prea mic decât valoarea reală a pieței pentru

imobilele similare.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și art. 16 alin. (7), (8) și (9)

din Legea nr. 247/2005, iar în susținerea cererii reclamantul a depus la

dosarul cauzei, în xerocopie, următoarele înscrisuri: Decizia contestată;

Notele scrise depuse de reclamant în dosarul nr. 599/2005 al Tribunalului

Teleorman; cererea adresată pârâtei la data de 23 august 2006.

Pârâta

a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția

neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat

respingerea contestației ca neîntemeiată arătând, în esență, că dispozițiile

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu sunt incidente în speța de

față întrucât cuantumul despăgubirilor au fost stabilite prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

instanței de fond.

Prin

sentința nr. 1992 din 24 iunie 2008,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant și

a anulat decizia nr. 1313 din 24 octombrie 2006 emisă de pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând pârâta să procedeze la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire reclamantului într-un

cuantum reprezentând valoarea actualizată a sumei de 70405 RON la data

emiterii. Instanța a respins cererea de reevaluare a suprafeței de 113,66 mp

construcții și 375,50 mp.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1742 din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul

Teleorman în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 599/2005, irevocabilă prin

neapelare, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamant și anulată

în parte dispoziția de restituire prin echivalent numai în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor acordate, stabilindu-se că valoarea acestora este de

704.050.000 ROL pentru imobilul din mun. Alexandria, județul Teleorman,

despăgubiri ce vor fi plătite în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Dispoziția de restituire împreună cu dosarul și hotărârea instanței au

fost înaintate de către Primăria mun. Alexandria județul Teleorman, la Comisia Centrală, formându-se dosarul nr. 21337/CC iar prin adresa nr. 21337/CC din 9

octombrie 2007, pârâta a solicitat reclamantului o copie conformă cu originalul

a sentinței civile.

Conform dispozițiilor art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, după

primirea procesului-verbal prevăzut de alin. (2), Secretariatul Comisiei

Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității

respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea

dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost

respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori

desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de

evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține

cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie

la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea

dosarului spre reevaluare.

Însă, în condițiile în care în speță despăgubirile sunt stabilite

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nu mai sunt

aplicabile aceste dispoziții, pârâta având obligația a o executa întocmai și să

emită titlul de despăgubire la valoarea din hotărâre, așa cum de altfel și

aceasta arată prin întâmpinare, astfel încât nu se mai procedează la

reevaluarea imobilelor care au fost evaluate de către instanță, astfel încât

cererea privind obligarea pârâtei la reevaluarea imobilelor este neîntemeiată.

Pe

de altă parte, însă, prin decizia nr. 1313 din 24 octombrie 2006 emisă de

Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a dispus emiterea titlului

de despăgubire pentru aceeași sumă cu cea stabilită prin sentința civilă nr.

1742 din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, fără să se aibă

în vedere că de la data evaluării efectuate în dosarul în care s-a pronunțat

sentința în cauză a trecut aproape un an, iar această valoare ar fi trebuit

actualizată, motiv pentru care, instanța de fond a apreciat cererea ca fiind

întemeiată.

În speță, se arată în considerentele sentinței recurate, durata de

aproape 1 an de la data rămânerii irevocabile a sentinței prin care s-au

stabilit despăgubirile până la soluționarea cererii reclamantului de emitere a

titlului de despăgubire a fost de natură să-l vatăme în drepturile sale legate

de aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.

În mod evident, apreciază prima instanță, suma de 70.405 RON stabilită

de către Tribunalul Teleorman ca reprezentând valoarea despăgubirilor urmare a

raportului de expertiză tehnică de evaluare a imobilelor efectuat în cauză, nu

mai avea aceeași valoare la data de 24 octombrie 2006, ca urmare a inflației.

Or, reține instanța de fond,

reclamantul este îndreptățit să primească aceeași valoare economică a

despăgubirilor stabilite, cu alte cuvinte, aceeași valoare a despăgubirilor așa

cum a fost determinată și nu diminuată urmare a procesului inflaționist, la

data emiterii deciziei.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât reclamantul cât

și pârâta.

I. Reclamantul, în recursul

declarat, critică soluția instanței de fond pentru că, în mod greșit, instanța

de fond a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită

decizie doar pentru valoarea actualizată a sumei de 70.405 RON pentru că

despăgubirea la care este îndreptățit conform legii în vigoare este valoarea de

piață a imobilului și, de aceea, s-a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței civile nr. 1922/2008 în sensul că emiterea deciziei să

fie la o valoare ce reprezintă prețul actual de piață pentru imobilul preluat

și demolat în mod abuziv.

În drept au fost invocate

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

II. Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în motivele de recurs, consideră că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică pentru că a fost dată cu aplicarea greșită

a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

- Un prim motiv de recurs se

referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lipsei procedurii

prealabile, deși, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul era

obligat să îndeplinească această procedură, raportat și la dispozițiile art. 19

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dar nu a făcut acest lucru.

- Referitor la fondul

cauzei, recurenta consideră că decizia atacată este legală și temeinică pentru

că a fost emisă conform sentinței civile nr. 1742 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Teleorman care a stabilit despăgubirile bănești la 704.050.000 lei ce vor fi plătite

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Cu toate că instanța de fond

a reținut că pârâta avea obligația de a executa întocmai hotărârea

judecătorească pentru că nu mai sunt aplicabile dispozițiile privind

reevaluarea imobilelor, totuși a obligat la reevaluarea sumei stabilite pe

considerentul că de la data evaluării și până la emiterea deciziei a trecut un

an, chiar dacă legislația specială nu a prevăzut reactualizarea sumelor

stabilite prin hotărâri judecătorești.

recurs

.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge

recursul declarat de reclamant și va admite recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru următoarele considerente:

Reclamantul a contestat în

fața instanței de fond, Decizia nr. 1313 din 24 octombrie 2006, redactată la 18 ianuarie 2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind

nemulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate.

Conform prevederilor art. 19

alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deciziile adoptate de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație

în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în

contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, iar potrivit art. 19 alin. (2) din același act normativ

valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea

procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă

și irevocabilă a hotărârii judecătorești.

Din interpretarea acestor

texte rezultă că, anterior formulării cererii de chemare în judecată,

persoanele care se consideră vătămate trebuie să formuleze plângere prealabilă,

în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, către autoritatea emitentă. Modul

de redactare a prevederilor legale conduce la ideea caracterului obligatoriu al

acestei proceduri și numai după parcurgerea acesteia partea vătămată se poate

adresa instanței de judecată.

Conform art. 7 din Legea nr.

554/2004 partea vătămată, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competentă, trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile

de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Chiar art. 109 alin. (2) C.

proc. civ. dă posibilitatea ca, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea

instanței competente să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri

prealabile.

Din probele aflate la dosar

nu rezultă că reclamantul ar fi respectat obligația parcurgerii procedurii

prealabile, iar nerespectarea acesteia face ca cererea adresată instanței de

fond să fie inadmisibilă.

Deși reclamantul susține că

a adresat unele memorii către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

acestea nu pot fi considerate ca plângere prealabilă pentru că unul dintre

memorii era adresat, la 23 august 2006 A.N.R.P. și se solicita trimiterea dosarului la evaluare, iar un alt memoriu, adresat la 8 august 2007 Președintelui Comisiei Centrale pentru Restituirea Proprietăților se referea tot la reevaluarea

despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească, dar nu s-a adresat nici

un memoriu autorității emitente după comunicarea Deciziei nr. 1313/2006 a

Comisiei Centrale care ar fi putut constitui plângere prealabilă.

Nefiind făcută dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, acțiunea reclamantului este inadmisibilă

iar soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De aceea, în baza art. 312 C.

proc. civ. va fi respins recursul declarat de reclamant, iar recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi admis, va fi

modificată sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția neîndeplinirii

procedurii administrative prealabile și va fi respinsă acțiunea reclamantului

ca inadmisibilă.

Fiind soluționată cauza pe baza unei

excepții, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce vizează fondul

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

R.I. împotriva sentinței nr. 1922 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Statul Român,

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva aceleiași

sentințe.

Modifică sentințe atacată, în sensul

că:

Admite excepția neîndeplinirii procedurii

administrative prealabile și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.