ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7791/2007

Prin cererea înregistrată la data

de 20 decembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în statele Uniunii

Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani a numitei C.C.

În motivare s-a susținut că pârâta a fost returnată

din Franța și în baza

Acordului de Readmisie

încheiat de România cu această țară, se poate restrânge

exercitarea

dreptului la liberă circulație.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 38, art.

39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005.

Prin sentința civila nr. 334/C/2007 din 19 martie

2007 pronunțata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 8344/111/2006, a fost respinsa

acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtei C.C., cu

motivarea că întrucât de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la

Uniunea Europeană, a restrânge dreptul la libera circulație a pârâtei ar

însemna

restrângerea dreptului la

circulație pe chiar teritoriul României.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta a

declarat apel,

solicitând schimbarea

sentinței în sensul admiterii acțiunii și restrângerii dreptului

la libera circulație a pârâtei C.C. pe teritoriul

Franței pe o perioada

de cel mult 3 ani cu motivarea ca potrivit art. 29

din Declarația Universala a Drepturilor Omului se arata ca prin lege pot fi

stabilite anumite îngrădiri cu scopul de a asigura respectarea drepturilor și

libertăților altora, ori, o astfel de îngrădire este prevăzută de Legea nr.

248/2005.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr.

296/A/2007 din 13 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu motivarea că expulzarea dispusa

de autoritățile franceze, nu este prin ea însăși, suficientă pentru ca instanța

romana sa interzică, la rândul ei, dreptul de circulație al cetățeanului sau pe

teritoriul acestei tari, ci trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii unui

astfel de drept la ordinea juridica în vigoare la momentul aplicării unei

eventuale astfel de măsuri.

S-a mai reținut că, in materia liberei circulație a

persoanelor având cetățenia romana este aplicabil art. 48 din Tratatul C.E.E.

precum și art. 4 din Directiva 2004/38/CE, iar în prezenta cauza nu sunt

îndeplinite condițiile pentru ca instanța sa ia măsura extrema a restrângerii

dreptului la circulație a cetățeanului roman potrivit acestor norme.

În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs

reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a solicitat schimbarea în

tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea

dreptului pârâtei la liberă circulație în Franța.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a

fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi

contrară art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare permite

încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată

pentru următoarele considerente:

Începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea

României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la

liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute

de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care are

prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata

directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat

membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar

restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică,

siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile

restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Or, în declarația dată la returnare (fila 5 dosar

fond), pârâta a recunoscut că a părăsit România la data de 3 octombrie 2006 și

a locuit fără forme legale până la data de 14 octombrie 2006, în Franța, într-o

casă părăsită.

Această conduită a pârâtei este evident contrară

ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27

alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și

rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea

reclamantei și, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și criteriilor

înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze

exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulație în Franța pe timp de 6 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 296/A

din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 334 din 19 martie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând admite

cererea, dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulație al

pârâtei C.C. pe timp de 6 luni pe teritoriul Franței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2007.