ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6341/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș la data de 27 noiembrie 2006 reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație

a pârâtului D.M. în statele Uniunii Europene, pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

pârâtul a fost returnat din Olanda la data de 12 octombrie 2006 în baza

Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, iar potrivit

dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 coroborat cu art. 52 din

același act normativ se impune luarea măsurii solicitate.

Prin sentința civilă nr. 134/CA din

19 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, acțiunea a

fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la

Uniunea Europeană dispozițiile legislației Uniunii cu privire la libera

circulație prevalează asupra dispozițiilor din legea română, iar potrivit art.

27 alin. (1) din Directiva nr. 38/CE/2004 statele membre pot restrânge

libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor

de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță

națională sau sănătate publică, iar alin. (2) prevede că măsurile luate pentru

aceste motive trebuie să respecte principiul proporționalității și să se

întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Reclamanta a declarat apel împotriva

sentinței pronunțată în cauză, susținând că reținerile primei instanțe

referitoare la inaplicabilitatea Legii nr. 248/2005 după momentul aderării

României la Uniunea Europeană sunt nefondate, întrucât la data când pârâtul a

fost returnat România nu era membră a Uniunii Europene, iar dispozițiile

comunitare nu erau obligatorii.

Prin decizia civilă nr. 228/A din 11

mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că soluția dispusă de prima instanță este legală întrucât în prezent se

aplică cu prioritate legislația Uniunii Europene și proceselor în curs,

legislație care prevalează asupra dispozițiilor din legea națională română, iar

pârâtul beneficiază de drepturile conferite fiecărui cetățean al Uniunii

privind libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, solicitând schimbarea acesteia în sensul

admiterii cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtului

în Olanda.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține, în esență, că din dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1)

din Legea nr. 248/2005 rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea

măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate

este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are

încheiat acord de readmisie.

Măsura dispusă prin art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005 , se arată în continuare, se circumscrie situațiilor

expres prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității

naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului

migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe

plan intern, cât și extern, așa cum se arată și în decizia Curții

Constituționale nr. 855 din 28 noiembrie 2006.

Legea nr. 248/2005 asigură

implementarea prevederilor constituționale, a art. 29 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Analizând recursul, în limita

susținerilor recurentei care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se constată că nu este fondat.

Articolul 38 din Legea nr. 248/2005

prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă

circulație în străinătate, pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul

persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu semnarea

actului de aderare a României, legea internă trebuie interpretată prin

raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.

Această prioritate este stabilită de

art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile

tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări

comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare

din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea

judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din

actul aderării.

Conform dispozițiilor art. 307 alin.

(1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația

de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat

și convențiile încheiate înainte de data aderării ce au generat drepturi și

obligații, iar, față de această prevedere, legislația comunitară este de

imediată aplicare.

De aceea, legea română trebuie

interpretată în raport cu norma comunitară, iar dreptul la liberă circulație pe

teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din

Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directivă 2004/38/CE a

Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 2004.

Acest act normativ este cuprins în

anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea

Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit legislației europene în

materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform

art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și

de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru

motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică. În alin.

(2), textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității

și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din

Tratatul instituind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt

respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare, deși calitatea de

membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge

libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai

pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are

încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.

Limitarea exercitării dreptului la

liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva

2004/38/CE, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu

legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării

României la Uniunea Europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile

dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.

În cauză, așa cum corect s-a reținut

prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din

Directivă.

Intimatul pârât a fost returnat din

Olanda pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru

săvârșirea vreunei fapte penale.

Or, față de art. 27 alin. (2) din

Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul

proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin

restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului-pârât doar pe motiv

de ședere ilegală în Olanda, ar fi încălcat principiul proporționalității.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamantă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

228/A din 11 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.