ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.03.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1405/2008

HOTĂRÂRE
03.03.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1405/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 14 mai 2007 pe rolul Tribunalului Iași, secția civilă,

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la

libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de

cel mult 3 ani, a pârâtului M.I.

În motivarea

cererii s-a arătat că la 24 aprilie 2007, pârâtul a fost returnat din Franța,

în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat

prin H.G. nr. 278/1994.

Prin sentința civilă

nr. 1223 din 20 iunie 2007 Tribunalul Iași, secția civilă, a respins acțiunea

ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 6 din Directiva 2004/38/CE a

Parlamentului European, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

altui stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni, fără nici o altă condiție

sau formalitate.

Art. 27 din Directivă

prevede situațiile de excepție în care se poate dispune restrângerea dreptului

la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică.

Or, prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la

libera circulație pe teritoriul Franței motivând acțiunea exclusiv pe

considerentul că pârâtul a fost returnat de pe teritoriul acestui stat în baza

unui acord de readmisie.

Apelul declarat de

Direcția Generală de Pașapoarte București a fost respins ca tardiv prin decizia

civilă nr. 114 pronunțată de Curtea de Apel Iași, la 5 septembrie 2007.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr.

248/2005, hotărârea prevăzută la alin.3 al aceluiași articol este supusă

apelului în termen de 5 zile de la comunicare.

Conform dovezii de

comunicare a sentinței civile nr. 1223 din 20 iunie 2007, rezultă că hotărârea

a fost comunicată reclamantei la data de 10 iulie 2007, iar apelul a fost

declarat la 19 iulie 2007, cu depășirea termenului de 5 zile.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o

ca fiind nelegală motivat de faptul că, apelul a fost expediat la data de 16

iulie 2007, astfel cum rezultă din borderoul de expediție de la acea dată, pe

care îl anexează, în care, la poziția 4, se regăsește cererea de apel cu nr. 439734

ce formează obiectul prezentei cauze.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 39

alin. (4) din Legea nr. 248/2005, hotărârea tribunalului este supusă apelului

în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă la curtea de apel competentă

teritorial.

Acest termen

se calculează pe zile libere, conform dispozițiilor art. 101 C. proc. civ.,

ceea ce înseamnă că nu se ia în calcul nici ziua în care el începe să curgă și

nici ziua în care se împlinește. Dacă termenul se sfârșește într-o zi de

sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, el se va prelungi până la

sfârșitul primei zile de lucru următoare.

În speță, din

verificarea actelor dosarului se constată că sentința nr.

1223

din 20 iunie 2007

pronunțată de Tribunalul Iași a fost comunicată reclamantei Direcția Generală

de Pașapoarte, cu respectarea cerințelor legii, la data de 10 iulie 2007, dată

consemnată de agentul procedural pe „Dovada de primire și procesul verbal de

predare" a sentinței, (fila 22 din dosarul Tribunalului Iași).

În aceste condiții,

termenul de apel a început să curgă la data de 11 iulie 2007.

Procedând la calculul

termenului de apel conform art. 101 C. proc. civ., reiese că 16 iulie 2007 era

ultima zi în care reclamanta putea declara apelul în termenul de 5 zile

prevăzut de art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005.

Cum reclamanta a

declarat apel la data de 19 iulie 2007, cu depășirea termenului prevăzut de

lege, în mod legal Curtea de Apel Iași a respins apelul ca tardiv formulat.

Cu privire la

criticile formulate în recurs de reclamantă conform cărora decizia pronunțată

de instanța de apel este nelegală deoarece din borderoul de expediție din data

de 16 iulie 2007, poziția 4, rezultă că cererea de apel cu nr. 439734, ce

formează obiectul prezentei cauze, a fost expediată la acea dată, acestea sunt

nefondate.

Din examinarea

lucrărilor cauzei nu reiese că apelul declarat în prezentul dosar poartă

numărul 439734, astfel încât să poată fi trasă concluzia că data expedierii

este cea trecută în borderou, respectiv 16 iulie 2007.

Nici faptul că

la poziția 4 din borderou, indicată de recurentă, figurează „Tribunalul

Iași" nu este o dovadă că „lucrarea" expediată reprezintă apelul

declarat împotriva sentinței 1223 din 20 iunie 2007 al acestei instanțe.

Reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte avea posibilitatea să formuleze cerere de

repunere în termenul de apel, ceea ce nu a făcut.

Conform art.

103 C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința

ei".

Articolul invocat

prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor

prevăzute de lege.

Prin natura ei,

cererea de repunere în termen este un incident procedural, motiv pentru care

asupra ei se poate pronunța doar instanța competentă să soluționeze calea de

atac ori să îndeplinească un anumit act de procedură.

Acesta este motivul

pentru care asupra unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului

nu se poate pronunța decât instanța investită cu soluționarea apelului.

Cum în speță,

reclamanta nu a formulat nici prin apelul declarat în cauză, nici ulterior, la

termenul când s-a dezbătut apelul, cerere de repunere în termenul de apel,

susținerile din cererea de recurs nu pot fi primite.

Astfel fiind, se

constată că decizia atacată este legală, iar recursul va respins.

Respinge

recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 114 din 5

septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-03-06
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1531/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 23 martie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului București să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul I.F.
ÎCCJ 2008-03-06
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1574/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 4 mai 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către L.S.C. a dreptului său la libera
ÎCCJ 2008-06-05
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3671/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 29464/3/2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat, în contra
ÎCCJ 2008-02-21
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 22 iunie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către M.F. a dreptului său la libera
ÎCCJ 2007-10-04
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6350/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 februarie 2007, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului București să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul P.M.
Sursă