ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1961/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data 16 noiembrie 2006, reclamanta C.D. a solicitat anularea Hotărârii nr. 20041

din 27 iunie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul

refugiului părinților săi, din Cluj la Lupeni, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

25 din 18 ianuarie 2007, prin care a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 20041

din 27 iunie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat

pârâta să achite reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru

perioada 28 februarie 1942 - 15 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie

2005.

Hotărând astfel, instanță de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 28 februarie 1942, dată la

care părinții săi erau refugiați din motive etnice din localitatea de domiciliu

și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile

prevăzute art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de C.D.

Recurenta a susținut că, hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000

și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se

încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin

dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea (refugiul)

din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării (refugiului), în mod

legal instanța de fond a apreciat că și copilul născut în timpul acestei

perioade are același statut, perioada fiind de la data nașterii lui și până la

data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C.M.,

S.I. și P.M., audiați nemijlocit de instanță și copiile actelor de stare civilă

ale reclamantei.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 25 din 18

ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2007.