ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5981/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 357 din 28 martie 2007

Tribunalul Alba a admis acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva pârâtei R.M. și a dispus restrângerea dreptului de liberă circulație

a acesteia pe teritoriul statului Francez pe o perioadă de 6 luni, începând cu

data de 28 martie 2007.

Instanța a reținut că pârâta a fost

readmisă pe teritoriul României în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005,

deoarece a încălcat flagrant condițiile de călătorie în spațiul Shengen,

depășind durata de ședere de 90 de zile pe parcursul unui semestru.

Raportat la gravitatea faptei, instanța

s-a orientat spre limita minimă a interdicției legale de circulație prevăzută

de art. 38 din Legea nr. 248/2005 și în temeiul art. 39 din lege, a dispus

limitarea dreptului de liberă circulație numai pe teritoriul statului din care

a fost returnată.

Prin decizia nr. 140 A din 23 aprilie

2007 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Alba împotriva sentinței nr. 57 din 28 martie 2007 a Tribunalului

Alba.

Schimbând sentința atacată, instanța a

respins acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte București

împotriva pârâtei R.M.

În pronunțarea soluției, instanța de apel

a avut în vedere dispozițiunile art. 14 și art. 18 din Tratatul de Instituire a

Comunității Europene, potrivit cărora, cetățenilor acestor state nu le poate fi

restrâns dreptul la libera circulație pe teritoriul Uniunii Europene. Întrucât

începând cu data de 1 ianuarie 2007 România a devenit membră UE, cetățenilor

acesteia le sunt aplicabile dispozițiunile art. 14 și art. 18 din Tratat care

în temeiul art. 16 din același Tratat de Instituire a Comunității au prioritate

față de dreptul intern.

Potrivit Directivei 2004/38/CE a

Parlamentului European, statele membre pot restrânge dreptul la libera

circulație a cetățenilor săi numai pentru motive de ordine publică, siguranță

și sănătate publică, pe teritoriul unuia sau mai multor state, cu excepția

statului de origine. Or, în speță nu s-a probat că pârâta s-ar afla în una din

cele trei situații prevăzute de art. 27 din directivă.

Împotriva deciziei 140 din 23 aprilie

2007, a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor București, invocând dispozițiunile art. 38 și art.

39 din Legea nr. 248/2005 art. 2 alin. (4) din Protocolul IV al Comunității

Europene a Drepturilor Omului, art. 25 din Constituție și art. 29 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În motivarea recursului se arată că

dreptul la libera circulație nu este absolut, el fiind supus unor limitări

legale și că după aderarea României la Uniunea Europeană, art. 52 din Legea nr.

248/2005 se aplică numai pentru statul din care cetățeanul a fost returnat.

Recursul nu este fondat.

Ulterior aderării României la Uniunea

Europeană, dreptul comunitar și principiile acestuia prevalează normelor

contrare de drept național. În atari împrejurări, prevederile art. 38 din Legea

nr. 248/2005 la care face referire recurenta, nu mai pot opera, deoarece textul

instituie ca termen maxim până la care instanța poate dispune restrângerea

dreptului la libera circulație în temeiul tratatului de readmisie, acela al

aderării României la Uniunea Europeană.

Articolul 3 din Protocolul 4 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului statuează că restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât

acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate

democratică pentru sănătatea publică, siguranța națională, menținerea ordinii

publice, prevenirea faptelor penale, protecția moralei ori protejarea

drepturilor și libertăților cetățenești.

Pentru circulația cetățenilor români în

Uniunea Europeană sunt aplicabile dispozițiunile tratatului de instituire a

Comunității Europene, precum și prevederile art. 12, art. 18, art. 40, art. 44,

art. 52 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European, privind dreptul de

liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, care în art. 2

statuează că cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept

fundamental și individual la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor

membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a

măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

Art. 24 din directivă, conferă egalitatea

de tratament de care se bucură orice cetățean al Uniunii Europene în raport cu

resortisanții statului gazdă, iar art. 27 din directiva mai sus arătată,

permite restrângerea dreptului de ședere doar pentru motive de ordine publică,

siguranță și sănătate publică, existând dispoziții speciale de protecție

împotriva expulzării și garantei procesuale, prin accesul la justiție și

posibilitatea atacării hotărârilor date.

Tratatul permite introducerea de

restrângeri ale dreptului de liberă circulație și ședere liberă, doar pentru

motive ce țin de ordinea publică, siguranță publică sau sănătate publică,

elocvente fiind și prevederile art. 9, art. 10, art. 11 care conferă

cetățenilor Uniunii, beneficiul dreptului de ședere în statul membru, gazdă,

pentru o perioadă de cel mult 3 luni, fără a face obiectul niciunei condiții

sau formalități, perioada la a cărei expirare devine incidentă posibilitatea

înregistrării la autoritățile competente, de la locul de ședere.

Având în vedere cele de mai sus arătate

și întrucât restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor români pe

teritoriul altor state din Uniunea Europeană a putut opera în baza acordului de

readmisie încheiat de România cu statul Francez, aprobat prin H.G. 278/1994 numai

până la data de 1 ianuarie 2007, când România a devenit membră a Uniunii

Europene, se impune în temeiul art. 312 C. proc. civ. respingerea recursului

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și

Internelor București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 140 A din 23 aprilie 2007 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2007.