ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 16 ianuarie 2007

reclamantul T.C.L. a chemat în judecată pe pârâtul M.M.S.S.F., solicitând

obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001

- 2006, actualizată cu indicele de inflație, plus daune interese conform art. 161

alin. (4) C. muncii.

Prin sentința civilă nr. 774/2006

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

acțiunea a fost admisă în parte, pârâtul a fost obligat la plata primei de

concediu actualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 2001 - 2006, de

la data nașterii dreptului până la data plății efective, respingându-se cererea

privind daunele interese.

Instanța a reținut că

suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu, dispusă prin acte

normative succesive, în perioada 2001 - 2006, nu echivalează cu stingerea

dreptului; că dreptul nu este prescris întrucât cursul prescripției s-a

suspendat cât timp cel împotriva căruia curge este împiedicat de un caz de

forță majoră, legea fiind un caz de forță majoră care l-a împiedicat pe

reclamant să formuleze acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen pârâtul.

În motivarea recursului s-a

arătat că acordarea primei de vacanță a fost suspendată în anii 2001 - 2006 prin

O.U.G. nr. 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 744/2001, Legea nr. 631/2002,

Legea nr. 632/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 519/2003, Legea nr. 511/2004,

Legea nr. 512/2004, Legea nr. 379/2005 și Legea nr. 380/2005; că aceste legi

ale bugetului de stat au fost obligatorii și pentru funcționarii publici, deci

și pentru reclamant.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Reclamantul este funcționar

public având raport de serviciu cu recurentul.

Potrivit dispozițiilor art. 34

alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul la o primă de

concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Aplicarea acestei dispoziții

legale a fost suspendată prin actele normative precizate de recurent, din anul

2001 până la data de 31 decembrie 2006. Normele de suspendare au contravenit

însă dispozițiilor constituționale, deoarece dreptul de remunerare a muncii

care aparține dreptului la muncă, drept fundamental prevăzut de art. 41 din

Constituția României, nu poate fi restrâns discriminatoriu.

Conform art. 53 din

Constituția României, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns prin lege

numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a

ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților

cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei

calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Totodată, Constituția menționează că restrângerea poate fi dispusă numai dacă

este necesară într-o societate democratică și trebuie să fie proporțională cu

situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce

atingere existenței dreptului.

Or, în situația dedusă

judecății, nu sunt întrunite condițiile constituționale precizate, astfel încât

actele normative prin care a fost suspendat exercițiul dreptului la prima de

concediu, acte care în prezent nu mai sunt în vigoare, au fost

neconstituționale.

Față de cele mai sus

reținute, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat, în cauză

neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.M.S.S.F. împotriva sentinței civile nr. 774 din 15 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2007.