ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2387/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.

Prin sentința nr.

1140 in 26 septembrie 2006 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis

excepția calității procesuale active și a respins, pentru acest motiv, acțiunea

formulată de contestatorul C.L.D. în contradictoriu cu pârâții B.M. și Primăria

Comunei Voluntari.

În considerentele

sentinței s-a reținut că prin contestația formulată, C.L.D. a solicitat

anularea dispoziției nr. 478 din 9 septembrie 2002 emisă de primarul Comunei

Voluntari, prin care s-a restituit în natură întregul imobil către pârâtul B.M.

și acordarea de despăgubiri și în beneficiul său, în cotă de ½, în

calitate de persoană îndreptățită.

Prin notificare, B.F.

a solicitat restituirea imobilului situat în Voluntari, compus din suprafața de

2202 mp teren și construcțiile edificate pe acesta, ce a aparținut autorului

său T.D. Imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950.

Urmare a decesului

notificatoarei B.F. s-a stabilit calitatea de moștenitor a pârâtului B.M. și a

lui B.N., ambii descendenți ai defunctei.

Din contractul de

vânzare cumpărare autentificat sub nr. 25281/29.07.1940 rezultă că titularul

dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost T.D. ai cărui

moștenitori, stabiliți prin certificatul de moștenitor nr. 203/1966 sunt B.F.,

M.C. și contestatorul C.L.D., minor în vârstă de 4 ani la acea dată.

În speță

contestatorul nu a formulat notificare pentru restituirea în natură sau

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent cu privire la imobil, astfel

încât potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 este decăzut din dreptul de

a mai solicita prin justiție aceste măsuri reparatorii.

Împotriva sentinței a

declarat apel contestatorul C.L.D. învederând că instanța de fond a fost greșit

alcătuită din 2 judecători, deși pricina trebuia judecată de un complet compus

dintr-un singur judecător; nu s-a ținut cont că a aflat de existența imobilului

după împlinirea termenului de formulare a notificării, întrucât pârâtul și

autoarea sa i-au ascuns faptul că este moștenitor; conform art. 4 din Legea

10/2001 în redactarea existentă la data emiterii dispoziției se poate restitui

doar cota de proprietate ce revenea fiecărui moștenitor.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 411 din 18 iunie 2007,

calificând calea de atac drept apel și nu recurs, a respins apelul reținând că

atât la deliberarea cauzei în fond, cât și la întocmirea minutei a participat

un singur judecător, iar faptul că în preambulul sentinței s-au trecut doi

judecători în compunerea completului reprezintă o simplă eroare materială ce

poate fi îndreptată și din oficiu, conform art. 281 C. proc. civ.

Instanța de fond a

interpretat corect dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001, introdus de

Legea 247/2005, care stipulează că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari

care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori

care au depus în termen cererea de restituire. Prin urmare, comoștenitorul care

a depus notificare, va culege și cota comoștenitorului care nu a formulat

notificarea până la data de 14 februarie 2002.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs contestatorul C.L.D., în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând următoarele critici:

- instanța de fond a fost greșit

compusă din doi judecători

- dispozițiile art. 4 din Legea

10/2001, în forma de la data emiterii dispoziției, nu conțineau prevederea

conform căreia de cotele moștenitorilor care nu au formulat notificare

beneficiază ceilalți moștenitori care au depus notificare în termen

- art. 22 alin. (5) din Legea

10/2001 nu se aplică în cazul în care un moștenitor a beneficiat fraudulos de

cotele altor moștenitori

- dispozițiile art. 26 din lege

nu prevăd faptul că dispoziția poate fi atacată doar de persoana care a

formulat notificare.

Recursul nu este

fondat.

Conform normelor de procedură în vigoare tribunalele

judecă procesele civile în complete compuse dintr-un singur judecător.

În speță nu se poate susține că sentința a fost

pronunțată de doi judecători, din moment ce, atât încheierea de dezbateri (fila

48), cât și minuta (fila 47) și dispozitivul (fila 51)au fost semnate de un

singur judecător.

Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator, astfel

încât măsurile de restituire în natură sau prin echivalent pot fi solicitate de

persoana îndreptățită după procedura instituită în capitolul III, adică prin

notificarea adresată în termenul legal unității deținătoare a imobilului.

Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice, fără a fi

condiționat de atitudinea altui moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea nu

ar mai avea nici o finalitate.

Î

n speță, contestatorul, descendent al autorului T.D.,

proprietarul imobilului, nu a formulat notificare, și, ca atare, nu poate

beneficia de măsurile reparatorii pentru cota sa de ½ din moștenire.

De altfel, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea

10/2001 republicată statuează că de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III din lege

profită celorlalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în

termen cererea de restituire. In speță, de cota contestatorului va profita

pârâtul B.M. care a formulat notificarea.

Chiar dacă aceste dispoziții nu existau la data

emiterii dispoziției, ele erau în vigoare la momentul formulării contestației

și, cum legea civilă este de imediată aplicare, ambele instanțe le-au aplicat

corect.

Î

n mod corect instanța de apel a apreciat că

recurentul contestator nu are calitate procesuală activă în cauză deoarece nu a

notificat unitatea deținătoare în termenul prevăzut de Legea 10/2001.

Astfel, pentru a beneficia de măsurile reparatorii

stabilite prin Legea 10/2001 persoana îndreptățită, respectiv fostul proprietar

al imobilului sau moștenitorii acestuia, trebuie să parcurgă procedura

administrativă prealabilă care se declanșează în urma notificării adresată

unității deținătoare a imobilului preluat abuziv. Cum, în speță, contestatorul

nu a depus această notificare în termenul legal, el este decăzut din dreptul de

a mai solicita în justiție măsurile reparatorii în natură sau prin echivalent.

Termenul de depunere a notificării este un termen de

decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru

formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție

măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Textul legal menționat a fost declarat a fi în

concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21 din 27 ianuarie

2004 a Curții Constituționale.

Pentru neformularea notificării în termenul legal și

în raport de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 contestatorul

recurent este decăzut din dreptul de a solicita în justiție restituirea în

natură a imobilului și, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu

pot fi reținute.

Î

n consecință, hotărârea pronunțată în cauză este

legală, iar recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat

recursul declarat de contestatorul C.L.D. împotriva deciziei nr. 411 A din 18

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 9

aprilie 2008.