ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2387/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele. Prin sentința nr. 1140 in 26 septembrie 2006 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția calității procesuale active și a respins, pentru acest motiv, acțiunea formulată de contestatorul C.L.D. în contradictoriu cu pârâții B.M. și Primăria Comunei Voluntari. În considerentele sentinței s-a reținut că prin contestația formulată, C.L.D. a solicitat anularea dispoziției nr. 478 din 9 septembrie 2002 emisă de primarul Comunei Voluntari, prin care s-a restituit în natură întregul imobil către pârâtul B.M. și acordarea de despăgubiri și în beneficiul său, în cotă de ½, în calitate de persoană îndreptățită.

Prin notificare, B.F. a solicitat restituirea imobilului situat în Voluntari, compus din suprafața de 2202 mp teren și construcțiile edificate pe acesta, ce a aparținut autorului său T.D. Imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950. Urmare a decesului notificatoarei B.F. s-a stabilit calitatea de moștenitor a pârâtului B.M. și a lui B.N., ambii descendenți ai defunctei. Din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 25281/29.07.1940 rezultă că titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost T.D. ai cărui moștenitori, stabiliți prin certificatul de moștenitor nr. 203/1966 sunt B.F., M.C. și contestatorul C.L.D., minor în vârstă de 4 ani la acea dată.

În speță contestatorul nu a formulat notificare pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent cu privire la imobil, astfel încât potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 este decăzut din dreptul de a mai solicita prin justiție aceste măsuri reparatorii. Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul C.L.D. învederând că instanța de fond a fost greșit alcătuită din 2 judecători, deși pricina trebuia judecată de un complet compus dintr-un singur judecător; nu s-a ținut cont că a aflat de existența imobilului după împlinirea termenului de formulare a notificării, întrucât pârâtul și autoarea sa i-au ascuns faptul că este moștenitor; conform art. 4 din Legea 10/2001 în redactarea existentă la data emiterii dispoziției se poate restitui doar cota de proprietate ce revenea fiecărui moștenitor.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 411 din 18 iunie 2007, calificând calea de atac drept apel și nu recurs, a respins apelul reținând că atât la deliberarea cauzei în fond, cât și la întocmirea minutei a participat un singur judecător, iar faptul că în preambulul sentinței s-au trecut doi judecători în compunerea completului reprezintă o simplă eroare materială ce poate fi îndreptată și din oficiu, conform art. 281 C. proc. civ. Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001, introdus de Legea 247/2005, care stipulează că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori care au depus în termen cererea de restituire.

Prin urmare, comoștenitorul care a depus notificare, va culege și cota comoștenitorului care nu a formulat notificarea până la data de 14 februarie 2002. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs contestatorul C.L.D., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând următoarele critici: - instanța de fond a fost greșit compusă din doi judecători - dispozițiile art. 4 din Legea 10/2001, în forma de la data emiterii dispoziției, nu conțineau prevederea conform căreia de cotele moștenitorilor care nu au formulat notificare beneficiază ceilalți moștenitori care au depus notificare în termen - art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 nu se aplică în cazul în care un moștenitor a beneficiat fraudulos de cotele altor moștenitori - dispozițiile art. 26 din lege nu prevăd faptul că dispoziția poate fi atacată doar de persoana care a formulat notificare.

Recursul nu este fondat. Conform normelor de procedură în vigoare tribunalele judecă procesele civile în complete compuse dintr-un singur judecător. În speță nu se poate susține că sentința a fost pronunțată de doi judecători, din moment ce, atât încheierea de dezbateri (fila 48), cât și minuta (fila 47) și dispozitivul (fila 51)au fost semnate de un singur judecător. Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator, astfel încât măsurile de restituire în natură sau prin echivalent pot fi solicitate de persoana îndreptățită după procedura instituită în capitolul III, adică prin notificarea adresată în termenul legal unității deținătoare a imobilului. Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice, fără a fi condiționat de atitudinea altui moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea nu ar mai avea nici o finalitate.

Î n speță, contestatorul, descendent al autorului T.D., proprietarul imobilului, nu a formulat notificare, și, ca atare, nu poate beneficia de măsurile reparatorii pentru cota sa de ½ din moștenire. De altfel, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001 republicată statuează că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III din lege profită celorlalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. In speță, de cota contestatorului va profita pârâtul B.M. care a formulat notificarea. Chiar dacă aceste dispoziții nu existau la data emiterii dispoziției, ele erau în vigoare la momentul formulării contestației și, cum legea civilă este de imediată aplicare, ambele instanțe le-au aplicat corect.

Î n mod corect instanța de apel a apreciat că recurentul contestator nu are calitate procesuală activă în cauză deoarece nu a notificat unitatea deținătoare în termenul prevăzut de Legea 10/2001. Astfel, pentru a beneficia de măsurile reparatorii stabilite prin Legea 10/2001 persoana îndreptățită, respectiv fostul proprietar al imobilului sau moștenitorii acestuia, trebuie să parcurgă procedura administrativă prealabilă care se declanșează în urma notificării adresată unității deținătoare a imobilului preluat abuziv. Cum, în speță, contestatorul nu a depus această notificare în termenul legal, el este decăzut din dreptul de a mai solicita în justiție măsurile reparatorii în natură sau prin echivalent.

Termenul de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr. 247/2005. Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Textul legal menționat a fost declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale. Pentru neformularea notificării în termenul legal și în raport de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 contestatorul recurent este decăzut din dreptul de a solicita în justiție restituirea în natură a imobilului și, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reținute.

Î n consecință, hotărârea pronunțată în cauză este legală, iar recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul C.L.D. împotriva deciziei nr. 411 A din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2008.