ERAT v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ERAT v. TURKEY (CtEDO, 2006)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 76872/01, de către Ekrem ERAT împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 10 octombrie 2006 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Türmen Pillonpää Traja Pavlovschi, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 10 octombrie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamantul, Ekrem Erat, este un cetățen turc născut în 1981 și locuiește în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M.A. Altunkalem, un avocat practicant în Diyarbakır. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 august 2001, casa reclamantului a fost căutată de ofițeri de poliție de la Hotărârea de Securitate din Diyarbakır. Reclamantul a fost arestat și arestat sub suspect de implicarea sa în activitățile unei organizații ilegale. La 16 august 2001, reclamantul a fost adus în fața procurorului public la Tribunalul de Securitate de Stat din Diyarbakır. El a fost eliberat în aceeași zi. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ 3 și 5 din Convenție cu privire la durata custodiei sale de poliție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că căutarea efectuată în casa sa a constituit o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale de familie și la domiciliu. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție pentru lipsa unui remediu eficace în legislația internă în ceea ce privește plângerile sale. HOTĂRÂREA La 23 mai 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex gratie 4,190 EUR (patru mii nouăzeci și nouă de euro) către dl Ekrem Erat în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 76872/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Se plătește în euro unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului “. La 4 mai 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-grația suma de 4 190 EUR (patru mii o sută nouăzeci și nouă de euro) către dl Ekrem Erat în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 76872/01. Această sumă acoperă orice pecuniar și neîntregul său prejudiciu material, precum și costuri. Am remarcat, de asemenea, că suma indicată va fi plătită, în euro și fără taxe și taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive care justifică examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista cazurilor sale.