ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 102/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125/P din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanța, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea petentei S.L. împotriva rezoluției nr. 604/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petenta s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției procurorului, pe care o consideră nelegală și netemeinică. A mai reținut că prin rezoluția nr. 604/P/2008 din 24 aprilie 2009 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul S.G. și C.N., pentru infracțiunile prev. de art. 289 și 291 C. pen., cu motivarea că faptele nu există și față de G.I.C.

și M.E. pentru aceleași infracțiuni, cu motivarea că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. S-a reținut în fapt, în cuprinsul rezoluției, că în lunile martie-aprilie 2003, la Oficiul Poștal din Cernavodă și-a desfășurat activitatea M.E., în calitate de diriginte. În această perioadă a primit o ștampilă de zi cu impresiunea b, ștampilă ce a fost repartizată oficiantei N.E. În luna septembrie 2005, într-o anchetă administrativă s-a stabilit că ștampila tip b a fost pierdută de numita M.E., care a fost sancționată administrativ. Cu ocazia cercetării administrative din cadrul oficiului s-a constatat că, condicile de la Oficiul Poștal Cernavodă erau folosite în mod corespunzător, în ele fiind înscrise toate recomandatele prezentate, inclusiv cele depuse de avocatul S.G.

S-a mai stabilit că avocatul S.G. care a asigurat asistența juridică într-o cauză civilă a trimis prin poștă la 11 ianuarie 2005 o recomandată ce conținea o declarație de recurs dintr-un litigiu. S-a apreciat că existența unor disfuncționalități cu privire la aplicarea ștampilei pe recomandata poștală, prin neridicarea la termen a corespondenței de către agentul procedural, nu este imputabilă avocatului S.G. Referitor la G.I.C. și M.E. procurorul a constatat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, iar faptele imputate numitei C.N., reprezentată în instanță de avocatul S.G., nu există. Instanța fondului a motivat că atâta vreme cât în cauză nu s-au identificat probe care să confirme existența unor fapte penale, iar petenta nu a putut să-și susțină afirmațiile, rezoluția de neurmărire penală este temeinică și, în consecință, a respins-o.

Împotriva sentinței a declarat recurs petenta, care nu a motivat recursul și nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-l susține. Din examinarea sentinței atacate rezultă că aceasta este legală și temeinică. Au fost examinate actele dosarului, respectiv actele de cercetare prealabilă, rezoluția procurorului și rezoluția procurorului ierarhic superior. Din cuprinsul acestor acte nu rezultă indicii că s-au comis infracțiunile pe care le reclamă petenta. Așa fiind, hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. recursul petentei va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.L. împotriva sentinței penale nr. 125/P din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2010.