ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2036/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin încheierea de

ședință din data de 15 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4116/87/2007,

Curtea de Apel București – secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a

Curții Constituționale formulată de recurenta-pârâtă SC P. SA, cu privire la

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima

liniuță din C. mun. raportat la art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit.

p) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs pârâta SC P. SA, criticând-o pentru nelegalitate în ce

privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Învestită cu

judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 4 decembrie 2009,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la 5 ianuarie 2011, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen

la data de 4 martie 2011.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel, perimarea operează

cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de

procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 4 decembrie 2009,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate

perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta SC P. SA membru OMV Grup împotriva încheierii de

ședință din 15 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în

dosarul nr. 4116/87/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 martie 2011.