ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1593/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) Cod procedură civilă, asupra recursului de față; Prin decizia civilă nr. 284A din 3 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta I.D.V. împotriva sentinței civile nr. 416 din 29 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 64162/3/2011, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că atât de la termenul de judecată din 6 decembrie 2011, la care reclamanta s-a prezentat personal și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, cât și pentru termenul de la 31 ianuarie 2012, reclamanta a avut termen în cunoștință, astfel încât, instanța de fond nu avea obligația legală de a o cita, chiar în condițiile în care aceasta a formulat cerere de amânare a cauzei pentru motive medicale și a fost acordat un nou termen de judecată. În cauză, reclamanta a fost citată în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (1) C. proc. civ., pentru termenul de judecată de la 6 decembrie 2012, fiind prezentă personal la acest termen de judecată, împrejurare ce a condus la însușirea prezumției legale de termen în cunoștință pentru reclamantă, conform dispozițiilor art. 88 alin. (1) pct. 5 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului a făcut critici cu privire la sentința pronunțată de instanța de fond, susținând că, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., sentința a fost pronunțată fără legala sa citare, ceea ce conduce la sancțiunea nulității hotărârii, că deși în cuprinsul acesteia se face mențiunea că procedura este legal îndeplinită, la dosarul cauzei nu se regăsește nicio dovadă că reclamanta ar fi fost citată, că în mod greșit a fost respinsă proba cu înscrisuri și că nici la primul termen de judecată și nici la următoarele nu a fost îndeplinită obligația comunicării întâmpinării depuse de pârâtă.

Reclamanta a formulat, de asemenea, critici cu privire la decizia recurată, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului privind necomunicarea întâmpinării, că este părtinitor argumentul potrivit căruia tribunalul nu avea obligația citării sale pentru termenul din 29 februarie 2012, că deși motivele de apel vizau exclusiv judecarea cauzei în lipsa reclamantei, instanța a intrat în cercetarea fodnului cauzei fără a-i da posibilitatea să producă dovezi și să-și susțină apărarea și că, pentru aceste motive, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Analizând recursul în limitele criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) raportat la art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte constată nulitatea acestuia, pentru considerentele ce succed: În drept, recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii atacate și pe chestiuni de drept care au făcut obiectul analizei instanțelor de fond. Cu alte cuvinte, invocând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., partea interesată trebuie să dezvolte, în concret, critici prin care să demonstreze lipsa de temei legal a hotărârilor judecătorești atacate ori, după caz, să arate în ce a constat încălcarea sau aplicarea greșită a textului de lege apreciat de instanțele de fond a fi incident raportului juridic dedus judecății. În speța supusă analizei, se constată că reclamanta, deși invocă incidența motivului de recurs mai sus arătat, nu dezvoltă nicio critică pe care instanța de recurs să o poată circumscrie cazului de modificare indicat.

Simpla înșiruire de afirmații și susțineri, nestructurate din punct de vedere juridic, care nu se pot încadra în nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu permit instanței de recurs o cenzurare a deciziei curții de apel. În consecință, văzând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta I.D.V. împotriva deciziei civile nr. 284A din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013.