ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1514/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 236 din 2 februarie 2012 Tribunalul Mureș, secția I civilă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta F.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș; a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani; a obligat pârâta la plata, în favoarea reclamantei, a diferenței de pensie rezultate în urma recalculării pensiei, începând cu data de 20 mai 2009 și până la 31 decembrie 2010; a respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a respectat procedura prealabilă a adresării unei cereri de necalculare a pensiei înregistrată la unitatea pârâtă, astfel încât acțiunea este admisibilă, fiind culpa pârâtei pentru nerespectarea termenelor de răspuns, neputându-se impune reclamantei să aștepte un răspuns pe un termen nedefinit. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, așa cum în mod judicios a constatat instanța supremă prin decizia nr. 40 din 2008, persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 nu li se poate aplica retroactiv stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 19/2000.

Însă, în baza principiului legal al diferențierii în stabilirea pensiei, prin excepție și derogare de la regula generală, prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, se instituie ipoteza specială a persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă, cărora li se cere pentru nașterea dreptului de pensie o vechime „efectivă" integrală de numai 20 de ani lucrați (pentru grupa I) sau de 25 de ani (pentru grupa II). Ca atare, având în vedere că potrivit art. 14 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (2) și (3) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, pentru stabilirea vechimii integrale (în vederea pensionării) trebuie luate în considerare, de la caz la caz, grupa de muncă și numărul de ani efectiv lucrați, rezultă fără nici un dubiu că în ipoteza persoanelor încadrate în grupa I de muncă, vechimea integrală cerută este de 20 de ani efectiv lucrați în această grupă, întrucât aceasta este vechimea efectivă lucrată care dă naștere dreptului la pensie.

Noțiunea de vechime integrală efectivă de 20 de ani în grupa I în vederea pensionării [prevăzută de art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 3/1977] nu se confundă cu noțiunea de beneficiu a sporului teoretic de ani [reglementat de art. 14 alin. (1) teza finală din aceeași lege], instituit printr-o ficțiune a legii, și care nu reprezintă nici vechime în muncă și nici stagiu de cotizare, așa cum aceste concepte sunt definite chiar de lege. împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, arătând că reclamanta nu a parcurs procedura prevăzută de art. 149 din Legea nr. 263/2010, aceasta având obligația, în prealabil, de a formula contestație la Comisia Centrală de Contestații București, împotriva deciziei de respingere din 13 aprilie 2011 emisă de Casa Județeană de Pensii, obligație neîndeplinită.

Referitor la fondul cauzei s-a arătat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 și ale art. 134 din normele metodologice iar stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului pensiei reclamantei este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, lege aflată în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie. Prin decizia civilă nr. 933/R din 31 mai 2012, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, a admis recursul, a modificat sentința atacată și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, în calitate de beneficiar a unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, stabilită în temeiul Legii nr. 3/1977, reclamanta a solicitat recalcularea drepturilor la pensie conform deciziei nr. 40 din 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție iar prin decizia din 13 aprilie 2011 Casa Teritorială de Pensii Mureș a respins cererea de recalculare, decizie ce nu a fost contestată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare la Comisia Centrală de Contestații din Cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 149 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010. Față de aspectele invocate de reclamantă, că nu i-a fost comunicată decizia în termenul prevăzut de art. 106 din Legea nr. 263/2010, se impune precizarea că textul de lege ce reglementează procedura prealabilă obligatorie nu distinge în funcție de momentul comunicării deciziei casei teritoriale de pensii.

Ori, prezenta acțiune a fost înregistrată la data de 8 iunie 2011, iar decizia de respingere a cererii de recalculare a fost comunicată la data de 7 iunie 2011. Prin urmare, întrucât cererea de recalculare a pensiei a fost formulată de reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, iar decizia dată de pârâtă nu a fost atacată la Comisia Centrală de Contestații, și în raport de dispozițiile art. 109 alin. (3) Cod procedură civilă, sesizarea instanțelor se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, acțiunea reclamantei este inadmisibilă. împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta F.I., arătând că, prin hotărârea pronunțată, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Reiterând apărările formulate în fazele procesuale anterioare, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel, în mod greșit a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 149 din Legea nr. 263/2010, în condițiile în care pârâta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 106 din același act normativ, în sensul că nu a respectat termenele de răspuns prevăzute de textul legal menționat. Recurenta-reclamantă a mai arătat că decizia nr. 169911 din 13 aprilie 2011, dată în urma cererii de recalculare a pensiei formulată, i-a fost comunicată la data de 07.06.2011, deci, peste termenul de 5 zile de la data emiterii prevăzut de art. 106 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, situație față de care a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.

De asemenea, a invocat și decizia în interesul legii nr. 40 din 22 septembrie 2008, conform căreia pentru persoanele a căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977-31 martie 2001, stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, text prin care s-a urmărit nu doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupele I și II de muncă, în condițiile acestei dispoziții legale, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesară pentru pensionare. Reluând argumentele de care s-a prevalat în susținerea cererii introductive de instanță, recurenta-reclamantă a concluzionat că se impune admiterea recursului în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, decizia civilă nr. 933/R din 31 mai 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș împotriva căreia reclamanta F.I. a declarat prezenta cale de atac a recursului, reprezintă o decizie prin care s-a soluționat recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 236 din 2 februarie 2012 a Tribunalului Mureș, fiind, deci, o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă a fi obiectul unei asemenea căi de atac.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta F.I. împotriva deciziei nr. 933/R din 31 mai 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2013.