ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1477/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1477/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând în temeiul art. 260 Cod procedură

civilă, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 10 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, secția

a III-a civilă reclamantele SC S. SA și SC S.A. SRL au chemat în judecată pe pârâtul

C.G. pentru ca în contradictoriu și cu Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci

(Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) să se dispună anularea certificatului

de înregistrare din 14 septembrie 2005 obținut de pârât pe baza depozitului național

reglementar din 3 ianuarie 2006.

Motivele anulării certificatului pârâților

invocate în acțiune sunt:

- modelele au fost utilizate în comerț

de către reclamante înainte de data constituirii depozitului național reglementar,

fiind făcute publice prin inserarea în cataloagele de prezentare ale reclamantelor;

- pârâtul nu are calitatea de autor, dreptul

la eliberarea certificatului de înregistrare aparținând autorului desenului sau

modelului industrial conform art. 3 alin. (1) Legea nr. 129/1992; or pârâtul a lucrat

la SC T.C. SRL căreia modelele în discuție i-au fost puse la dispoziție de SC

S. SA.

- modelele nu prezintă condiția noutății

cerută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, modelele fiind publicate în cataloage

și trimise diferitelor societăți înainte de anul 2002, de când SC T.C. SRL a început

fabricarea lor; reclamantele au susținut că modelele protejate prin certificatul

din 2007 emis pârâtului, copiază modelele Eureka, Hera, Athena, Ardennes (scară

dreaptă din stejar rustic canelar), Vega, Sirius și Calypso, protejate prin certificatul

emis în beneficiul reclamantelor, cu depozit reglementar din 30 mai 2006 pentru

26 modele.

- modelele industriale din certificatul

pârâtului nu îndeplinesc condiția caracterului individual prevăzut de art. 9

alin. (4) din Legea nr. 129/1992.

Reclamantele au indicat expres coincidența

modelelor din cele două certificate și anume: modelul 1 din certificatul pârâtului

este aproape identic cu modelele sale 21 (Vega), 22 (Sirius) și 23 (Calypso); modelele

2 și 3 din certificatul pârâtului sunt identice (cu diferențe nesemnificative) cu

modelul Eureka (1) al reclamanților; modelul 4 al pârâtului este identic cu modelul

Athena (3) al reclamantelor, iar modelul 5 al pârâtului este identic cu modelul

Hera (2) al reclamantelor.

Tribunalul București, secția a III-a civilă

prin sentința civilă nr. 1447 din 14 noiembrie 2011

a admis cererea reclamantelor și a dispus

anularea certificatului pârâtului C.G.

S-a dispus totodată obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată de 5.000 euro în echivalent reprezentând onorariu

de avocat și 10.500 RON onorariu de expert către reclamanta SC S. SA.

În motivarea acestei soluții s-au avut

în vedere concluziile raportului de expertiză din care instanța a reținut că modelul

1 al pârâtului nu era nou la data depozitului fiind identic cu modelul Eureka al

SC S. SA menționat anterior în catalogul firmei și în corespondența firmei pârâtului

cu reclamanta. Modelul 2 al pârâtului nu este nou, fiind menționat în catalogul

SC S. SA din 2000/2005. Modelul 4 al pârâtului este cunoscut sub numele Athena și

era menționat în catalogul SC S. SA și în corespondența cu SC T.C. SRL. Modelul

5 al pârâtului este identic cu modelul 2 din certificatul reclamantelor și figura

în corespondența cu firma pârâtului.

împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâtul invocând două motive:

Un prim motiv s-a referit la greșita aplicare

a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 la cazul dedus judecății în sensul că

modelele sale nu ar fi îndeplinit condiția de noutate la momentul constituirii depozitului

și ulterior la data eliberării certificatului contestat.

Aceasta întrucât:

- s-a ținut cont numai de expertiza care

se referă la un catalog SC S. SA nedatat și nu s-au avut în vedere celelalte înscrisuri,

corespondența dintre SC S. SA și SC T.C. SRL se referă la prețuri pentru unele prototipuri

pentru anul 2006;

- prin decizia civilă nr. 224 A din 12

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a (irevocabilă prin decizia

civilă nr. 8365 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), au

fost anulate modelele nr. 2, 3, 15, 21, 22 și 23 din certificatul DMI din 2002,

modele opuse de reclamante în cauză, astfel că materialul opozabil pe care se întemeiază

susținerea reclamantelor, privitoare la lipsă de noutate, nu mai subzistă. Mai mult

decât atât, prin hotărârea menționată s-a stabilit irevocabil că modelele protejate

în favoarea pârâtului sunt anterioare în comparație cu modelele opuse de către reclamante

în prezenta cauză;

Al doilea motiv de apel a privit cuantumul

cheltuielilor de judecată, pârâtul considerând că onorariul de avocat la care a

fost obligat este prea mare în raport de valoarea pricinii, complexitatea cauzei

și munca depusă de avocat.

Curtea de Apel București secția a IX prin

decizia civilă 78 A din 17 mai 2012

a

admis apelul pârâtului și a schimbat în tot sentința civilă din 2010 a Tribunalului

București în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, obligând pe intimatele

reclamante la 3.720 RON cheltuieli de judecată către apelantul pârât.

În motivarea acestei decizii Curtea a reținut

în esență următoarele:

Certificatul de înregistrare a desenelor

și modelelor industriale din 29 octombrie 2007, eliberat reclamantei SC S.A.

SRL în baza depozitului reglementar constituit la 30 mai 2006, este ulterior celui

a cărui anulare se cere, certificat eliberat pârâtului în baza depozitului reglementar

constituit la 3 ianuarie 2006.

În aceste condiții instanța de apel a concluzionat

că certificatul obținut de reclamantă nu putea constitui o anterioritate distructivă

de noutate astfel că a fost apreciată ca greșită concluzia primei instanțe în sensul

că modelul 5 din certificat nu îndeplinește condiția noutății pentru că este identic

cu modelul 2 din certificatul reclamantei ce atestă o înregistrare ulterioară.

S-a reținut că reclamantele au invocat

că anterior constituirii depozitului reglementar pentru certificatul a cărui anulare

se cere, modelele industriale înregistrare de pârât fuseseră comercializate în mai

multe țări, printre care și România, fiind înfățișate ca relevante relațiile comerciale

derulate între SC S. SA (de naționalitate belgiană) și SC T.C. SRL (de naționalitate

română), cu mențiunea că pârâtul era angajat al SC T.C. SRL.

În raport de petitul acțiunii, în care

a fost invocată nulitatea certificatului DMI din 14 septembrie 2007, de situația

reținută cu privire la raportul temporal dintre cele două certificate DMI, s-a apreciat

că hotărârea judecătorească invocată de apelant, devenită irevocabilă ulterior pronunțării

sentinței apelate, nu poate constitui prin ea însăși suportul constatării netemeiniciei

cererii de anulare a certificatului.

Instanța de apel a apreciat însă că în

raport de decizia invocată se impune a se reține numai caracterul nefondat al susținerilor

reclamantei potrivit cu care certificatul DMI, a cărui nulitate se invocă, nu ar

fi îndeplinit condiția de noutate cerută pentru înregistrarea unui model industrial,

prin raportare la certificatul DMI al cărui titular era SC S.A. SRL.

Pentru celelalte anteriorități invocate

de reclamante curtea de apel a reținut că esențial era să se dovedească împrejurarea

că modelele înregistrate de pârât au fost aduse la cunoștința publicului la un moment

anterior celui la care pârâtul a formulat cererea pentru înregistrare.

S-a constatat că prezumția relativă potrivit

căreia modelele înregistrate au îndeplinit condițiile impuse de Legea nr. 129/1992

inclusiv cea a noutății, nu a fost răsturnată de către reclamante cărora le revenea

obligația probării situației invocate.

S-a reținut că nu pot fi plasate în timp

cataloagele invocate, la un moment anterior celui de depunere a cererii de înregistrare,

în condițiile în care în expertiză se face trimitere la un catalog nedatat, în raport

de care s-a concluzionat că modelele examinate (1-5) din certificatul DMI, nu sunt

noi.

S-a constatat că expertul a depășit limitele

cu care a fost învestit în lumina prevederilor art. 201 din C. proc. civ. și a exprimat

o părere, prin care a depășit situația de fapt pentru care a fost desemnat să întocmească

raportul de expertiză și anume să prezinte asemănările existente între modelele

industriale examinate, în sensul că a procedat la coroborarea probatoriului, astfel

că se impunea ca instanța să procedeze ea însăși la evaluarea conținutului și relevanței

înscrisurilor reprezentate de corespondența dintre una din reclamante și o societate

ce este terț față de proces.

Instanța de apel a mai reținut că era important,

în raport de considerentele desprinse din cererea de chemare în judecată, și de

principiul disponibilității, să se stabilească legătura ce ar fi avut-o pârâtul

apelant cu societatea respectivă și/sau accesul acestuia la informațiile sau documentele

și produsele la care se referă respectiva corespondență.

S-a reținut sub acest aspect că în cauză

nu s-a dovedit că pârâtul ar fi fost angajat al SC T.C. SRL înainte de data solicitării

înregistrării modelelor sale, iar înscrisurile depuse la dosar nu permit stabilirea

corespondenței între denumirile de scări utilizate în documentele de corespondență

și de modelele de scări concret înregistrate de către pârât.

Împotriva deciziei nr. 78 A din 17 mai

2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a reclamantele SC S. SA și SC S.A.

SRL au declarat recurs, în termenul legal prevăzut.

În drept au fost invocate motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În fapt criticile au privit următoarele

aspecte:

Instanța de apel, ca instanță devolutivă,

nu s-a pronunțat asupra probelor administrate (înscrisuri, interogatoriu).

S-a înlăturat expertiza fără să se pună

în discuția părților necesitatea administrării unei expertize judiciare în aceeași

specialitate dacă s-a apreciat incompletă această probă.

S-a criticat faptul că instanța de apel

dacă a apreciat că nu s-au probat anumite situații, fără să ceară lămuriri și completări

pentru a stabili în concret situația de fapt care să-i justifice soluția.

S-a criticat lipsa de motivare a instanței

cât privește excluderea din cadrul probatoriului administrat a unor piese importante

(mărturisirea pârâtului la interogatoriu, cataloagele din anii 2000 și 2005, raportul

de expertiza și corespondența necontestată).

Cât privește motivul de nelegalitate s-a

arătat că fără stabilirea situației de fapt nu se poate controla aplicarea dispozițiilor

legale incidente cauzei.

S-a mai arătat că în mod greșit s-a reținut

că soluția instanței de fond s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiză câtă vreme

în dosar există recunoașterea pârâtului la interogatoriu la întrebarea nr. 5, în

sensul că modelele au intrat în producție între 2000 și 2002, fiind produse de SC

T.C. SRL, dovadă a lipsei caracterului de noutate a modelelor analizate. Nu s-a

ținut cont nici de împrejurarea că aceste modele au fost prezentate în cataloage

de profil expuse de reclamante la târguri și expoziții, publicul având acces la

ele și prin sit creat în 2002.

Ca urmare s-a invocat greșita interpretare

și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 129/1992. Deși

expertiza a concluzionat că modelele examinate nu aveau caracterul individual prevăzut

de art. 9 alin. (4) și deși nu s-au invocat probe concludente, acțiunea, în mod

greșit a fost respinsă.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor

de recurs formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, se constată că

recursul este fondat și a fost admis pentru motivele ce urmează.

Instanța de apel a admis apelul și a schimbat

soluția instanței de fond, respingând acțiunea.

Soluția instanței s-a bazat exclusiv pe

un raport de expertiză care denotă că expertul și-a depășit competențele, indicând

nu o situație de fapt, ci poziția expertului cu privire la probele din dosar, iar

mențiunea că printre actele examinate s-au aflat cataloage nedatate, conduce la

concluzia că situația în discuție nu a putut fi lămurită.

În primul rând este de observat că raportul

de expertiză este unul extrajudiciar produs în cauză de reclamante care au cerut

întocmirea lui în afara cadrului procesual.

Nimic nu se opune ca în proces să fie primită

o asemenea probă (extrajudiciară), în condițiile în care părțile sunt de acord (în

cauză nu s-au ridicat obiecții de acest fel) și dacă proba este concludentă în raport

de problemele deduse judecății.

Sub acest prim aspect instanța de apel,

în măsura în care a considerat că nu este concludentă proba, sau aceasta nu este

suficientă, potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ., putea încuviința fie

refacerea, fie completarea probelor administrate

la prima instanță, sau, după caz, putea dispune administrarea de noi probe în condițiile

art. 292 C. proc. civ. dacă considera că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

Concluzia necesității administrării de

probe în completare se impune fără echivoc, în raport de lucrările dosarului.

În

considerentele expuse instanța de apel a exprimat opinia că

în cauză se impunea a se dovedi existența publică a modelelor înainte de data solicitării

înregistrării acestora, precum și alte împrejurări de fapt identificate expres și

anume faptul că pârâtul a fost angajatul sau a avut legături profesionale cu SC

T.C. SRL.

Împrejurarea

că această din urmă societate nu este parte

în proces nu împiedică administrarea probatoriului pentru situația de fapt invocată.

În

al doilea rând este de observat că în mod nereal se retine

că soluția primei instanțe s-a bazat exclusiv pe concluziile raportului de expertiză,

aceasta indicând, este drept fără detalii precise, explicative, și corespondența

dintre reclamante și anumite societăți comerciale care potrivit înscrisurilor din

dosar, se întinde pe mai multe luni, din martie până în decembrie anul 2005 (nu

numai din 15 decembrie 2005 cum se susține de apelantul pârât).

Pe de altă parte, în raportul de expertiză

se face trimitere și la catalogul din anul 2000.

Observația curții de apel este corectă

cât privește împrejurarea că se impune, în raport de soluția deciziei 224 din 2010

a Curții de Apel București, definitivă prin decizia nr. 8365 din 25 noiembrie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analiza îndeplinirii criteriilor de noutate

și individualitate ale modelelor protejate prin certificatul DMI al pârâtului, în

raport de motivul de neregistrabilitate indicat expres în acțiune și anume, circulația

modelului înainte de ianuarie 2006, când s-a formulat de către acesta cererea de

înregistrare.

Sub acest aspect este întemeiată critica

potrivit căreia instanța de apel nu a făcut o analiză proprie pentru a stabilit

situația de fapt și a aplica acesteia dispozițiile legale incidente.

Curtea de apel nu și-a finalizat constatarea,

că nu se poate face o comparație între modele (câtă vreme o parte dintre acestea,

modelele 2, 3, 15, 21, 22 și 23 au fost anulate), din perspectiva competențelor

pe care i le conferă la judecata apelului art. 295 mai sus menționat.

Nu s-a pus în discuția părților necesitatea

completării probelor, față de constatarea, reală, că în cauză nu s-au dovedit unele

aspecte, având în vedere și răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului care a afirmat

că modelele în discuție au fost puse în circulație din 2000-2002 de către SC

T.C. SRL (dosarul Tribunalului București).

Instanța de apel a mai reținut că nu există

o identificare precisă a modelelor înscrise în certificatul supus analizei față

de modelele reclamantelor individualizate prin denumirile (Eureka, Vega, Sirius,

Calypso, Athena și Her reținute în certificat pentru a putea face comparație între

acestea.

Cu atât mai mult se impunea deci efectuarea

unei expertize față de împrejurarea că există diferențe în stabilirea coincidențelor

între modele. Spre ex.: în acțiunea reclamantelor, pentru modelul 1 al pârâtului

se face trimitere la modelele Vega 21, Sirius 22 și Calypso 23 din certificatul

emis reclamantelor; tribunalul reține în sentința nr. 1448/2011 identitatea modelului

1 al pârâtului cu modelul Eureka (1) din certificatul reclamantelor pentru ca apelantele

reclamante; în criticile formulate în apel la sentința Tribunalului, să susțină

că modelul (1) Eureka din certificat este foarte asemănător cu modelele 2 și 3 din

certificat, aceste din urmă modele, fiind totodată identice și cu alte modele din

certificatul deținut de reclamante, și anume Hera (pentru modelul 2) și, respectiv,

Osaka (pentru modelul 3).

Concluzionând, se constată că instanța

de apel a pronunțat o soluție nelegală, de respingere a acțiunii ca nedovedită,

fără să observe drepturile și obligațiile fixate pentru desfășurarea procesului

civil de art. 129 alin. (4)-(6) și art. 295 alin. (2) C. proc. civ.

Ca urmare, nestabilindu-se situația de

fapt potrivit pretențiilor formulate prin petitul acțiunii, nu s-a putut aprecia

dacă au fost sau nu respectate dispozițiile Legii nr. 126/1992 la înregistrarea

modelelor protejate prin certificatele DMI sub aspectele puse în discuție prin acțiune.

Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile

pentru primirea motivelor de recurs formulate, în temeiul art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., s-a admis recursul și s-a dispus casarea deciziei cu trimiterea cauzei

la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului pârâtului.

Casarea s-a dispus, potrivit celor mai

sus expuse, pentru completarea probelor, eventual cu efectuarea unor noi expertize

și stabilirea situației de fapt din perspectiva publicității modelelor în

discuție, anterior momentului formulării

cererii de obținere a certificatului pentru acestea.

La rejudecarea cauzei, după identificarea,

prin elementele tehnice caracteristice, a modelelor din certificat, se vor avea

în vedere și consecințele deciziei 244 din 2011 asupra valabilității certificatului

invocat de reclamante în acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele

SC S. SA și SC S.A. SRL împotriva deciziei nr. 78A din data de 17 mai 2012 a Curții

de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

martie 2013.