CtEDO 10.10.2006 Auto

CASE OF RYBCZYNSKA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Remainder inadmissible;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses (domestic proceedings) - claim dismissed
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF RYBCZYNSKA v. POLAND (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE CAUZĂ DE RYBCZYשSKA v. POLONIA (Declarația nr. 57764/00) JUDG STRASBOURG 10 octombrie 2006 FINAL 10/01/2007 Prezenta hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rybczyńska v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința ca o cameră compusă de: Sir Nicolas Președintele Bratza Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecătorii și dl T.L. Grefierul de secțiune deliberat în privat la 19 septembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 57764/00) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național polonez, dna Helena Rybczyńska („reclamantul”), la 18 noiembrie 1999. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. La 22 august 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea. În aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. Acesta a acordat în continuare prioritatea cererii având în vedere vârsta reclamantului, în conformitate cu art. 41 din Regulamentul Curții. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Într-o dată neespecificată în 1976, vecinul reclamantului a tăiat mai multe copaci pe o parcelă de teren care se presupune că aparținea mamei reclamantului. În consecință, s-au inițiat proceduri de determinare a proprietății stripii controversate de terenuri. La 15 aprilie 1981 au fost redeschise proceduri administrative privind proprietatea terenurilor. La 29 aprilie 1983, mama reclamantului a murit și reclamantul a devenit parte la procedură. La 19 iunie 1988, Curtea de District Sucha Beskidzka ( Sād Rejonowy ) a anulat această decizie și a remis această procedură. La 22 iunie 1989, instanța a continuat procesul deoarece reclamanta nu a indicat adresele unora dintre părțile la procedură. Reclamantul, în șase ocazii, a solicitat instanței să relueze procesul. Acțiunea a fost în cele din urmă reluată de Curtea de District Sucha Beskidzka la 8 iunie 1995. La 9 și 27 iunie 1995, Curtea a avut ședințe. La 7 și 21 ianuarie 1997, Curtea de District Sucha Beskidzka a desfășurat audieri. În ultima dată, Curtea a ordonat obținerea unui aviz de expert. La 19 noiembrie 1997, Curtea a ordonat expertului să plătească o amendă pentru că nu și-a prezentat raportul în termenul stabilit. 11. La 19 decembrie 1997, 23 septembrie 1998 și 2 octombrie 1998 12. La 2 octombrie 1998, Curtea de District Sucha Beskidzka a pronunțat o hotărâre. La 8 aprilie 1999, Curtea de District a respins apelul reclamantului pentru nerespectarea cerințelor formale. 13. La 21 mai 1999, Curtea regională Bielsko Biała a respins recursul interimar al reclamantului. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 A CONVENȚIII PE CONTA CARE TREBUIE A PROCEDURILOR. 14. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempo rațional”, prevăzută la art. 1 din Convenție, care citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 15. Guvernul a contestat acest argument. 16. Perioada care trebuie luată în considerare a început doar la 1 mai. 1993, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Polonia a dreptului unei cereri individuale. Totuși, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie să se țină seama de starea procedurii în acest moment. Procedura s-a încheiat la 21 mai 1999. Durata lor a fost, în consecință, de 6 ani și 3 săptămâni. Admisibilitatea 17. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs disponibile în temeiul legii poloneze. În septembrie 2004, la intrarea în vigoare a Legii din 2004, reclamantul a avut posibilitatea de a depune o cerere de compensare pentru daunele suferite din cauza lungii excesive de proceduri cu instanța civilă poloneză în temeiul articolului 417 din Codul Civil, citită împreună cu art. 16 din Legea din 2004. Perioada de prescripție a anului în scopul unei cereri de compensare în tort pe baza lungii excesive a procedurii ar putea dura de la o dată mai târziu de data la care a fost dată o decizie finală în cadrul acestei proceduri. Guvernul a susținut, de asemenea, că o astfel de posibilitate a existat în legislația poloneză înainte de intrarea în vigoare a Legii de 2004 încă de la hotărârea Curții Constituționale din 4 decembrie 2001, care a intrat în vigoare la 18 decembrie 2001. 18. Reclamantul a contestat argumentele guvernului. 19. Curtea constată că argumentele formulate de Guvern sunt aceleași ca cele deja examinate de Curte în cazurile anterioare împotriva Poloniei (a se vedea Małasiewicz c. Polonia , nr. 22072/02, §§ 32-34, 14 octombrie 2003; Ratajczyk c. Polonia (dec.), nr. 11215/02, CEDH 2005-...; Barszcz Polonia, 71152/01, §§ 41-45, 30 mai 2006). În special în aceste cazuri nu s-a furnizat nici o dovadă a practicii judiciare a Curții Supreme sau cel puțin a instanțelor de apel pentru a arăta că o cerere de compensare pentru o lungime necorespunzătoare a procedurii ar fi putut avea succes atunci când procedura plângută a ajuns la un sfârșit mai mult de trei ani înainte de 17 septembrie 2004. 20. În cazul instantaneu, Guvernul nu a prezentat niciun argument nou care să conducă Curtea să se îndepărteze de concluziile sale anterioare. Curtea observă că procesul în cauză s-a încheiat cel târziu la 21 de ani. Mai 1999, care este mai mult de trei ani înainte ca dispozițiile relevante ale Legii din 2004 să fie citite împreună cu Codul Civil să devină eficace. În consecință, perioada de prelungire a răspunderii statului pentru tort, prevăzută la art. 442 din Codul Civil, a expirat înainte de 17 septembrie 2004. Din aceste motive, motivul guvernului de neadmisibilitate pe baza neadmisibilității. 21. Curtea remarcă că cererea nu este, în mod evident, bolnavă, întemeiată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, subliniază în continuare că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 23. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 24. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 25. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLELOR 6 ȘI 14 A CONVENȚIEI PE CONTA UN FAIR TRIAL. 26. Reclamantul se plânge în continuare în legătură cu rezultatul procedurii și nedrepțiunea acestora. 27. Cu toate acestea, Curtea observă că reclamantul nu a depus un recurs împotriva hotărârii Curții de district Sucha Beskidzka din 2 octombrie De aceea, ea nu a epuizat căile de recurs disponibile în temeiul legii poloneze. 28. Rezultă că această plângere trebuie respinsă în temeiul art. 35 §§ și 4 din Convenție pentru neepuizare a căilor de recurs interne. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIUNII 29. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 65.000 PLN în ceea ce privește prejudiciu material, suma care a corespuns cu valoarea copacilor care au fost tăiați pe proprietatea ei. Ea a cerut în continuare 90.000 PLN sub conducerea prejudiciilor morale. 31. Guvernul a contestat aceste afirmații. 32. Curtea nu constată nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral, cum ar fi suferirea și frustrarea rezultate din lungimea prolungată a procedurii. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 10 000 PLN pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 34. Guvernul a contestat cererea. 35. Curtea remarcă că reclamantul nu a prezentat niciun document relevant în sprijinul cererii sale. Prin urmare, consideră că nu există nicio bază pentru atribuirea costurilor și cheltuielilor. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3,500 EUR (3 mii cinci sute de euro) în ceea ce privește neîntregirea prejudiciu material, care urmează să fie convertite în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil pe suma de mai sus; (b) cel de la expirarea celor de mai sus a menționat trei luni până la decontarea dobânzilor simple se plătește pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 10 octombrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții T.L. Președintele grefierului Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă