ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2012

HOTĂRÂRE
30.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamantul S.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor pronunțarea unei hotărâri judecătorești

prin care să se dispună suspendarea actului administrativ reprezentat de Nota

raport cu principalele concluzii rezultate în urma controlului tematic efectuat

la Inspectoratul de Poliție al Județului Galați înregistrată sub nr. S/255104

din 26 mai 2011.

Reclamantul a arătat că în perioada 6 - 20

mai 2011 în timp ce se afla în concediu medical s-a efectuat controlul tematic

astfel încât nu a putut să-și exercite în niciun fel dreptul la apărare cu

privire la presupusele abateri disciplinare reținute în sarcina sa.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat

respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Prin Sentința civilă nr. 311 din 13 octombrie

2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de

fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, în speță

actul atacat întrunind condițiile prev. de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004 coroborat cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cazul bine justificat,

instanța de fond nu a reținut elemente de vădită nelegalitate a actului

administrativ atacat.

Cu privire la caracterul iminent al pagubei,

s-a apreciat că se îndeplinește o astfel de condiție doar în momentul în care

consecințele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură.

În acest sens, analiza asupra existenței

pagubei iminente impune aprecierea acestei condiții dintr-o dublă perspectivă:

paguba trebuie să fie certă, actuală și exigibilă, precum și caracterul iminent

al acesteia.

Instanța de fond a apreciat că cererea de

suspendare a executării actului administrativ este lipsită de substanță, prin

prisma faptului că reclamantul nu a înțeles să arate natura și întinderea

drepturilor care i-ar fi lezate prin emiterea actului atacat și nici modul concret

în care conținutul acestuia ar putea aduce atingeri unui drept subiectiv sau

interes legitim.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că instanța

de fond, în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Recurentul susține că printre condițiile de

exercitare a acțiunii în contencios administrativ se numără și aceea ca actul

atacat să fie un act administrativ, respectiv, ca acest act să vatăme un drept

subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim.

În conformitate cu prevederile art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

instanța este competentă să se pronunțe în afara situațiilor prevăzute la art.

1 alin. (6) și asupra operațiunilor administrative care au stat la baza

emiterii actului supus judecății.

Prin urmare, instanța de contencios

administrativ era obligată să stabilească dacă acțiunea privește un act

administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ,

un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată

cu acesta, sau simple adrese, notificări cu caracter pur tehnic administrativ,

exceptate controlului judecătoresc.

Examinând cauza și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța

a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea formulată s-a solicitat

suspendarea actului administrativ, reprezentat de Nota-raport nr. S/255 din 04

din 26 mai 2011.

Prin Nota-raport cu principalele concluzii

rezultate în urma controlului tematic efectuat la Inspectoratul de Poliție al

Județului Galați nr. S/255104 din data de 26 mai 2011 s-a propus doar

declanșarea cercetării prealabile față de intimat în vederea stabilirii

existenței/inexistenței unor abateri disciplinare în sarcina acestuia.

Înalta Curte constată că problema care se

impune a fi dezlegată, în cauză, este aceea dacă această notă-raport de control

este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, republicată.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice sunt

asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele

încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,

prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi

prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței

instanțelor de contencios administrativ".

Pentru a fi considerat act administrativ,

condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie

vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a

legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și

obligații.

Însă, nu toate actele unilaterale emise de

autoritățile publice sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a

executării acesteia.

În cauză, Nota-raport de control, chiar dacă

este emisă de o autoritate publică, nu este un act administrativ deoarece prin

concluziile sale s-au prezentat niște constatări și s-a propus doar declanșarea

cercetării prealabile față de intimatul-reclamant.

Ulterior, în urma efectuării cercetării

prealabile, dacă se stabilește existența unor abateri disciplinare în sarcina

intimatului-reclamant se va emite actul administrativ de sancționare a

acestuia, act care va putea fi contestat în fața instanței de contencios

administrativ, ocazie cu care vor fi analizate și înscrisurile care au stat la

baza emiterii lui, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, instanța de control judiciar

constată că deși Nota-raport cu principalele concluzii rezultate în urma

controlului tematic efectuat la Inspectoratul de Poliție al Județului Galați

nr. S/255104 din data de 26 mai 2011 a fost întocmită de o autoritate publică

în aplicarea unor prevederi legale, aceasta nu are valoarea unui act

administrativ, astfel cum este el definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, deoarece nu dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, întocmirea acestei note fiind

doar o etapă premergătoare emiterii unui act administrativ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că

susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond în

mod greșit a apreciat că Nota-raport este un act administrativ, întrunind

condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru considerentele arătate

și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă.

Admite recursul declarat de Ministerul

Administrației și Internelor, împotriva Sentinței civile nr. 311 din 13 octombrie

2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că

respinge acțiunea reclamantului S.D., ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30

martie 2012.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5852 din 12 octombrie 2011, a respins ca neîntemeiată cererea re
ÎCCJ 2012-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2012
a fost pur formală și în scopul de a da o tentă de legalitate controlului efectuat. Pârâta prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că reclamanta nu a atacat decizia din 08 septembrie 2010 de soluțio
ÎCCJ 2012-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2012
ze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și
ÎCCJ 2012-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2012
acesta. De asemenea, a mai reținut prima instanță că nu sunt fondate nici susținerile reclamantului privind aplicarea incorectă a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, deoarece în acest cadru procesual pot fi analizate doar acele a
ÎCCJ 2012-10-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4204/2012
să definiției date de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, textul menționat având în vedere, atunci când definește paguba iminentă ca fiind exclusiv „pre
Sursă