CtEDO 10.10.2006 Auto

CASE OF KEDRA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Remainder inadmissible;Non-pecuniary damage - financial award;Pecuniary damage - claim dismissed;Costs and expenses award - domestic proceedings;Costs and expenses award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KEDRA v. POLAND (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A POLONIEI (Documentul nr. 1564/02) JUDGMENT STRASBOURG 10 octombrie 2006 FINAL 10/01/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kędra v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecătorii și dl T.L. Grefierul de secțiune deliberat în privat la 19 septembrie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 1564/02) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național polonez, dna Joanna Kędra („reclamantul”), la 19 decembrie 2001. Guvernul polonez a fost reprezentat de agentul lor, dl. La 1 septembrie 2005, Președintele Secțiunii Patra a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, s-a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia. FACTE Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Varșovia. La 2 decembrie 1998, reclamantul a depus Curtea de district din Varșovia ( Sād Rejonowy ) o acțiune civilă împotriva fostului angajator în care a solicitat anularea unei sancțiuni disciplinare. ulterior, reclamantul a fost respins. În ianuarie 1999 a depus o a doua cerere împotriva fostului angajator în care a solicitat reintegrarea. La 25 iunie 1999, instanța a hotărât să se adere la ambele cazuri. Audierile care se desfășoară la 10 decembrie 1999 și 12 ianuarie 2000 au fost suspendate și, ulterior, au avut loc audieri în septembrie și noiembrie 2000. Următoarea audiere a avut loc la 21 decembrie 2001. 10. În 2002, Curtea de district din Varșovia a avut loc audieri la 18 martie și 7 octombrie. 11. Curtea s-a desfășurat ulterior audieri la intervale regulate. În 2003 a avut loc în total patru audieri. În 2004 au avut loc opt audieri; cu toate acestea, majoritatea au fost suspendate din cauza absenței inculpatului sau a martorilor. La 13 ianuarie 2005, Curtea de District din Varșovia a organizat o audiere. 12. La 11 februarie 2005, reclamantul a depus la Curtea Regională din Varșovia (Sīd Okręgowy) ) o plângere cu privire la încălcarea dreptului ei de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil. Ea s-a bazat pe Legea 2004. La 17 Martie 2005 Curtea Regionala i-a respins plângerea. Curtea a examinat cursul procedurii impuzate și a susținut că nu există întârzieri pentru care Tribunalul de District ar putea fi responsabil. Unele întârzieri au fost cauzate de acțiunile inculpatului. Curtea în sfârșit a susținut că cazul este complex. Decizia a fost notificată reclamantului la 31 La 11 aprilie 2005, Curtea a desfășurat o audiere și la 22 aprilie 2005 a pronunțat hotărârea. El a ordonat reintegrarea reclamantului și plata salariului ei pentru perioada șomajului ei. La 1 decembrie 2005, Curtea Regională de Varșovia a respins recursul, hotărârea care a devenit astfel finală. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 15. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 16. Guvernul a contestat acest argument. 17. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 2 decembrie 1998 și s-a încheiat la 1 decembrie 2005. Astfel a durat 7 ani pentru două nivele de competență. Admisibilitatea 18. Curtea remarcă că această plângere nu este, în mod evident, bolnavă, fondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 20. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Se reiterează că diligența specială este necesară în litigiile privind ocuparea forței de muncă ( Ruotolo c. Italia , hotărârea din 27 februarie 1992, Serie A nr. 230-D, p. 39, § 17). În această privință, Curtea consideră că Curtea Regională de Varșovia a respins plângerea reclamantului că durata procedurii în cazul ei a depășit un timp rezonabil de aplicare a standardelor care erau în conformitate cu principiile înscrise în jurisprudența Curții (a se vedea Majewski c. Polonia, nr. 52690/99, § 36, 11 octombrie 2005). 21. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLELOR 6 § 2 ȘI 13 DE LA CONVENȚIUNEA 22. Cu toate acestea, Curtea constată că afirmațiile reclamantei cu privire la încălcarea dispozițiilor de mai sus ale Convenției nu sunt întemeiate. 24. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 158.000 zloty polonez (PLN) în ceea ce privește pecuniarul și PLN 284.000 în ceea ce privește prejudiciile morale. 27. Guvernul a contestat aceste afirmații și le-a considerat excesive. 28. Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă reclamantului 4000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. Costurile și cheltuielile 29. Aprilie 2006, data la care au fost depuse cererile, în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Această sumă a acoperit costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne în cadrul procedurii privind încălcarea dreptului ei de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil, precum și în cadrul procedurii dinaintea Curții. 30. Guvernul a lăsat chestiunea la discreția Curții. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că suma solicitată ar trebui acordată în întregime. Dobânzile implicite 32. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod neîncredințat plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii inadmisibilă; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, 4000 EUR (4 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 70 EUR (septizeci de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 octombrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă