ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1364/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 16 martie 2010, reclamantul V.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României, obligarea acesteia la eliberarea de copii xerox după documentele aflate în Dosarul nr. 140/S, cauza M.R.-S.U.A., a Oficiului Juridic, înregistrat în Registrul Opis Succesiuni din anul 1965 la Sucursala Județeană Maramureș a Băncii Naționale a României. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 08 iulie 2009 a depus o cerere la Sucursala Județeană Maramureș a Băncii Naționale a României prin care a solicitat în calitate de descendent și succesor să i se comunice în scris dacă această instituție deține documente cu privire la succesiunea defunctului M.R.

sau D.M.R. născut la data de 08 martie 1890, în localitatea C., jud. Satu Mare, cu ultimul domiciliu în Statele Unite ale Americii, decedat între anii 1960-1965. Ca răspuns la cererea depusă i s-a comunicat că în fondul arhivistic al Sucursalei Maramureș nu au fost identificate documentele solicitate și că cererea a fost înaintată spre soluționare Direcției Secretariat a Băncii Naționale a României. A mai arătat reclamantul că în data de 27 iulie 2009 a primit răspunsul Direcției Secretariat al Băncii Naționale a României prin care i s-a comunicat că nu deține documentele solicitate prin cererea formulată, informându-l că arhiva Departamentului Operațiunilor Externe a fost preluată de către Banca Română de Comerț Exterior, care ulterior a fuzionat cu B.C.R., sugerându-i-se că documentele solicitate s-ar afla în arhiva B.C.R.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu motivarea că din documentele depuse la dosar nu rezultă că există identitate între acesta și persoana titulară a dreptului subiectiv sau a interesului legitim. Totodată, a invocat excepția tardivității acțiunii având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 unde se prevede că sesizarea instanței de contencios administrativ se face în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

Prin sentința nr. 224/CA din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a tardivității, invocate de pârâtă și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul V.S. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, instanța a constatat că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea formulată de către reclamantul V.S. acesta fiind titularul cererii adresate pârâtei și la care aceasta a emis răspunsul din 10 septembrie 2009. Prin urmare, s-a apreciat că reclamantul V.S. are calitatea procesuală activă în cauză.

De asemenea, instanța a constatat totodată că acțiunea înregistrată la data de 16 martie 2010 a fost formulată în termenul legal, față de răspunsul emis de pârâta Banca Națională a României la data de 10 septembrie 2009. Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele: Instanța a constat că pârâta a răspuns solicitărilor adresate acesteia de către reclamant, comunicându-i că nu-i poate oferi informațiile cerute în lipsa documentelor necesare, situație în care nu se poate reține existența unui refuz nejustificat din partea acesteia. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamantul V.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac se arată, în esență, că pârâta Banca Națională a României „ascunde informații” și că „nu a fost sinceră prin răspunsurile sale, încercând prin toate mijloacele legale să refuze cererea sa”.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Așa cum în mod corect a argumentat instanța de fond soluția pronunțată, refuzul băncii de a comunica informațiile solicitate de reclamantul-recurent nu este unul nejustificat, ci are ca fundament lipsa documentelor necesare în vederea soluționării cererii petentului. Analizând motivele de fapt și de drept ale recurentului V.S., nu se poate aprecia decât că susținerile acestuia sunt nefondate.

Banca Națională a României prin răspunsurile pe care le-a comunicat recurentului-reclamant urmare tuturor solicitărilor acestuia nu a dat dovadă de exces de putere, ci a efectuat toate diligențele necesare pentru a-l sprijini pe acesta în obținerea informațiilor solicitate, recomandându-i-se acestuia să se adreseze în mod direct instituțiilor bancare cărora Banca Centrală le-a transmis arhiva în urma transformărilor funcționale și organizatorice care au avut loc de-a lungul timpului. De altfel aceste aspecte sunt susținute și de înscrisurile existente la dosarul de fond al cauzei din care reiese că, la data de 01 august 1968, Banca Națională a R.S.R. a predat către Banca Română de Comerț Exterior lucrările și documentațiile în curs, precum și întreaga arhivă a departamentului Operațiunilor Externe, printre care se găsesc și dosarele referitoare la succesiuni în străinătate.

Referitor la susținerea recurentului privind existența dosarului în discuție la sediul sucursalei Maramureș a Băncii Naționale a României, s-a precizat deja și de către instanța de fond, precum și de intimata-pârâtă, că în arhiva deținută de această sucursală unicul înscris care se găsește și care a fost pus la dispoziția reclamantului-recurent era un Registru Repertoriu din anul 1965, în care este menționat numele M.V. S.U.A. fără a putea identifica alte detalii sau informații suplimentare referitoare la existența unui dosar de succesiune pe numele defunctului M.R. În concluzie, față de cele expuse anterior, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat din partea intimatei-pârâte de soluționare a cererii recurentului-reclamant, având în vedere pe de o parte măsurile întreprinse de Banca Națională a României, iar pe de altă parte imposibilitatea obiectivă de a pune la dispoziția acestuia dosarul solicitat.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.S. împotriva sentinței nr. 224/CA din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.