ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1364/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, la data de 16 martie 2010, reclamantul V.S. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României, obligarea acesteia la

eliberarea de copii xerox după documentele aflate în Dosarul nr. 140/S, cauza M.R.-S.U.A.,

a Oficiului Juridic, înregistrat în Registrul Opis Succesiuni din anul 1965 la

Sucursala Județeană Maramureș a Băncii Naționale a României.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 08 iulie 2009 a depus o cerere la

Sucursala Județeană Maramureș a Băncii Naționale a României prin care a

solicitat în calitate de descendent și succesor să i se comunice în scris dacă

această instituție deține documente cu privire la succesiunea defunctului M.R.

sau D.M.R. născut la data de 08 martie 1890, în localitatea C., jud. Satu Mare,

cu ultimul domiciliu în Statele Unite ale Americii, decedat între anii 1960-1965.

Ca răspuns la cererea

depusă i s-a comunicat că în fondul arhivistic al Sucursalei Maramureș nu au fost

identificate documentele solicitate și că cererea a fost înaintată spre soluționare

Direcției Secretariat a Băncii Naționale a României.

A mai arătat reclamantul

că în data de 27 iulie 2009 a primit răspunsul Direcției Secretariat al Băncii Naționale

a României prin care i s-a comunicat că nu deține documentele solicitate prin cererea

formulată, informându-l că arhiva Departamentului Operațiunilor Externe a fost preluată

de către Banca Română de Comerț Exterior, care ulterior a fuzionat cu B.C.R., sugerându-i-se

că documentele solicitate s-ar afla în arhiva B.C.R.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,

cu motivarea că din documentele depuse la dosar nu rezultă că există identitate

între acesta și persoana titulară a dreptului subiectiv sau a interesului legitim.

Totodată, a invocat excepția

tardivității acțiunii având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 unde

se prevede că sesizarea instanței de contencios administrativ se face în termen

de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data

expirării termenului legal de soluționare a cererii.

Prin sentința nr. 224/CA

din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale

active a reclamantului și a tardivității, invocate de pârâtă și a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantul V.S.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active, instanța a constatat că obiectul prezentei acțiuni

îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea formulată de

către reclamantul V.S. acesta fiind titularul cererii adresate pârâtei și la care

aceasta a emis răspunsul din 10 septembrie 2009.

Prin urmare, s-a apreciat

că reclamantul V.S. are calitatea procesuală activă în cauză.

De asemenea, instanța

a constatat totodată că acțiunea înregistrată la data de 16 martie 2010 a fost formulată

în termenul legal, față de răspunsul emis de pârâta Banca Națională a României la

data de 10 septembrie 2009.

Pe fondul cauzei, s-au

reținut următoarele:

Instanța a constat că

pârâta a răspuns solicitărilor adresate acesteia de către reclamant, comunicându-i

că nu-i poate oferi informațiile cerute în lipsa documentelor necesare, situație

în care nu se poate reține existența unui refuz nejustificat din partea acesteia.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamantul V.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac

se arată, în esență, că pârâta Banca Națională a României „ascunde informații” și

că „nu a fost sinceră prin răspunsurile sale, încercând prin toate mijloacele legale

să refuze cererea sa”.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Așa cum în mod corect

a argumentat instanța de fond soluția pronunțată, refuzul băncii de a comunica informațiile

solicitate de reclamantul-recurent nu este unul nejustificat, ci are ca fundament

lipsa documentelor necesare în vederea soluționării cererii petentului.

Analizând motivele de

fapt și de drept ale recurentului V.S., nu se poate aprecia decât că susținerile

acestuia sunt nefondate.

Banca Națională a României

prin răspunsurile pe care le-a comunicat recurentului-reclamant urmare tuturor solicitărilor

acestuia nu a dat dovadă de exces de putere, ci a efectuat toate diligențele necesare

pentru a-l sprijini pe acesta în obținerea informațiilor solicitate, recomandându-i-se

acestuia să se adreseze în mod direct instituțiilor bancare cărora Banca Centrală

le-a transmis arhiva în urma transformărilor funcționale și organizatorice care

au avut loc de-a lungul timpului.

De altfel aceste aspecte

sunt susținute și de înscrisurile existente la dosarul de fond al cauzei din care

reiese că, la data de 01 august 1968, Banca Națională a R.S.R. a predat către Banca

Română de Comerț Exterior lucrările și documentațiile în curs, precum și întreaga

arhivă a departamentului Operațiunilor Externe, printre care se găsesc și dosarele

referitoare la succesiuni în străinătate.

Referitor la susținerea

recurentului privind existența dosarului în discuție la sediul sucursalei Maramureș

a Băncii Naționale a României, s-a precizat deja și de către instanța de fond, precum

și de intimata-pârâtă, că în arhiva deținută de această sucursală unicul înscris

care se găsește și care a fost pus la dispoziția reclamantului-recurent era un Registru

Repertoriu din anul 1965, în care este menționat numele M.V. S.U.A. fără a putea

identifica alte detalii sau informații suplimentare referitoare la existența unui

dosar de succesiune pe numele defunctului M.R.

În concluzie, față de

cele expuse anterior, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat din partea

intimatei-pârâte de soluționare a cererii recurentului-reclamant, având în vedere

pe de o parte măsurile întreprinse de Banca Națională a României, iar pe de altă

parte imposibilitatea obiectivă de a pune la dispoziția acestuia dosarul solicitat.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.S. împotriva sentinței nr. 224/CA din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2011.