ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.T. a solicitat obligarea autorității pârâte Banca Națională a României să îi elibereze copii lizibile ale extraselor de cont marcate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși prin cererile din 3 august 2011 și din 28 noiembrie 2011 a solicitat pârâtei copii lizibile ale extraselor de cont sus menționate, depuse de către Banca Națională a României la dosarul de faliment al Băncii I.R., fiind evident că extrasele de cont ilizibile pe care le-a atașat cererilor sale adresate Băncii Naționale a României proveneau de la aceasta, pe ele fiind inscripționat antetul: „Banca Națională a României” Direcția decontării operațiunilor bancare Banca I.R.

și ștampila triunghiulară cu inscripția: „Banca Națională a României”, autoritatea pârâtă i-a respins ambele cereri. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a instanței la care ulterior a renunțat, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului; excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes și excepția tardivității formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Reclamantul a precizat acțiunea și a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate, iar pe fond admiterea acțiunii. Prin încheierea de ședință de la termenul din 19 octombrie 2012, prima instanță a respins excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, pentru motivele arătate în această încheiere.

2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6836 din 3 decembrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În speță, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al pârâtei privind soluționarea cererii reclamantului de eliberare a unor copii de pe extrasele de cont din luna iulie 2000 ale Banca I.R., în calitate de acționar al Băncii I.R., pentru a dovedi că banca nu se află în încetare de plăți.

Prin răspunsurile emise de pârâtă aflate la dosar se constată că aceasta a răspuns de fiecare dată cererilor formulate de către reclamant și a adus la cunoștință că problemele invocate de acesta exced atribuțiilor stabilite de lege în sarcina Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, iar pentru clarificarea unor probleme legate de procedura falimentului a Băncii I.R. l-a îndrumat că poate să se adreseze judecătorului sindic sau instanței competente. Totodată, i s-a menționat reclamantului că i s-a răspuns de mai multe ori la solicitări identice, făcând trimitere la respectivele răspunsuri. De asemenea, prin răspunsul transmis cu adresa din 20 ianuarie 2012 pârâta i-a comunicat reclamantului că în dosarul privind falimentul Băncii I.R.

nu a fost identificat niciun extras de cont al Băncii Naționale a României deoarece în acest dosar nu puteau fi depuse extrase ale Băncii Naționale a României, citând și dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. În concluzie, judecătorul fondului a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, autoritatea pârâtă i-a răspuns reclamantului la cererile formulate. 3 . Recursul formulat de reclamantul B.T. împotriva sentinței B.T. împotriva sentinței nr. 6836 din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul critică sentința primei instanțe din perspectiva nedezlegării fondului pricinii, prin neindicarea temeiului juridic de respingere a acțiunii și a motivelor pentru care cererea a fost considerată nefondată.

Se arată că extrasele de cont ale căror copii lizibile au fost solicitate sunt înscrisuri publice care au fost publicate în lucrarea-document „Război total împotriva corupției în România. Falimentul Băncii I.R., crimă organizată și corupție instituționalizată” elaborată de Parlamentul României. Refuzul intimatei este nejustificat, iar prima instanță nu a analizat în niciun mod care sunt motivele reale ale acestui refuz. Chestiunea calității procesuale a Consiliului de Administrație al Băncii I.R. a fost stabilită prin decizia Înaltei Curți nr. 155 din 22 martie 2006, iar recurentul este reprezentant al Consiliului. În mod greșit, judecătorul fondului a reținut că s-au solicitat extrase de cont „depuse de Banca Națională a României la dosarul de faliment al Băncii I.R.”.

În realitate, au fost solicitate extrasele de cont deoarece aceste înscrisuri se află numai în arhiva instituției. Deși intimata l-a îndrumat pe recurent să se adreseze judecătorului sindic, cererea a rămas nesoluționată, în urma răspunsului din 15 noiembrie 2011, prin care s-a constatat că în dosarul de insolvență nu a fost identificat nici un extras de cont al Băncii Naționale a României cu privire la plățile efectuate de debitor. 4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Banca Națională a României Prin întâmpinare, s-a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa din cuprinsul cererii de recurs a denumirii și sediului părților în contradictoriu cu care urmează să se facă judecata, conform art. 302 1 lit. a) C. proc.

civ. Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurentul nu face dovada vătămării într-un drept sau interes legitim prin refuzul eliberării de copii de pe extrasele de cont ale Băncii I.R. Extrasele de cont nu sunt informații de interes public, deoarece nu privesc și nu rezultă din activitatea Băncii Naționale a României, astfel încât pentru a se obține informații privind banca în faliment, recurentul a fost îndrumat corect să se adreseze judecătorului sindic. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată Cu privire la excepția nulității recursului Excepția urmează a fi respinsă, întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 176/2005, publicată în M. Of.

nr. 356/27.04.2005, s-a reținut că textul art. 302 1 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reședința părților, ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor (…)”. Sancțiunea este nulitatea relativă, însă intimata-pârâtă nu a fost vătămată prin această omisiune, fiind citată în proces și depunând la dosar întâmpinare. Recursul este fondat Obiectul acțiunii formulate de recurentul-reclamant B.T. îl reprezintă obligarea intimatei-pârâte Banca Națională a României să elibereze copii lizibile ale extraselor de cont depuse în anexă. Temeiul juridic al acțiunii, precizat de reclamant și reținut de judecătorul fondului, este art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri (…)”.

Recurentul-reclamant, în calitate de vicepreședinte al Consiliului de Administrație al Băncii I.R., a dovedit calitatea procesuală activă și interesul legitim în formularea cererii, arătând că împreună cu alți acționari, intenționează să lămurească situația conturilor Băncii I.R., înainte ca aceasta să fi fost declarată falimentară. Prima instanță a reținut că prin adresele pârâtei aflate la dosar, aceasta a răspuns cererilor reclamantului. Prin răspunsurile aflate la dosar, pârâta a comunicat, într-o primă adresă din 30 august 2011, că problemele invocate exced atribuțiilor stabilite de lege în sarcina Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară în cadrul procedurii și partea urmează să se adreseze judecătorului sindic sau instanțelor de control judiciar competente.

Recurentul-reclamant s-a adresat Tribunalului București, care a răspuns în sensul că nu a identificat în dosare niciun extras de cont al Băncii Naționale a României cu privire la plățile efectuate de către debitor. Recurentul-reclamant a formulat o a doua cerere, arătând că Tribunalul București nu a identificat înscrisurile solicitate. Printr-o adresă din 20 ianuarie 2012, pârâtul a comunicat că în mod corect nu a putut fi găsit la dosarul de faliment niciun extras de cont al Băncii Naționale a României, deoarece în dosar nu puteau fi decât extrase de cont ale Băncii I.R., iar pe viitor vor fi aplicate dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Din cuprinsul adreselor de răspuns rezultă că autoritatea intimată nu a acționat în spiritul obligației impuse de dispozițiile legii contenciosului administrativ. Intimata-pârâtă a încercat să ofere răspunsuri ce nu au condus în realitate la rezolvarea cererii reclamantului. Intimata nu a putut să demonstreze motivul refuzului de a pune la dispoziția solicitantului înscrisuri în copie lizibilă, care emană de la aceasta. Mai mult, în calea de atac a recursului, intimata-pârâta a abandonat apărarea făcută cu ocazia desfășurării procesului pe fond și a invocat nedovedirea dreptului sau interesului legitim al reclamantului, precum și dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind informațiile publice ce nu au aplicabilitate în cauză.

3. Constatate ca fiind îndeplinite prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 să se admită recursul și să se caseze sentința recurată. Se va admite acțiunea reclamantului în sensul că autoritatea pârâtă va fi obligată să elibereze reclamantului copii lizibile de pe documentele solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Admite recursul declarat de B.T. împotriva sentinței nr. 6836 din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Admite acțiunea și obligă autoritatea publică pârâtă să elibereze reclamantului copii lizibile ale documentelor solicitate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2014.