ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul B.T. a solicitat obligarea autorității pârâte Banca Națională a României

să îi elibereze copii lizibile ale extraselor de cont marcate.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că deși prin cererile din 3 august 2011 și din 28

noiembrie 2011 a solicitat pârâtei copii lizibile ale extraselor de cont sus menționate,

depuse de către Banca Națională a României la dosarul de faliment al Băncii I.R.,

fiind evident că extrasele de cont ilizibile pe care le-a atașat cererilor sale

adresate Băncii Naționale a României  proveneau de la aceasta, pe ele fiind inscripționat

antetul: „Banca Națională a României” Direcția decontării operațiunilor bancare

Banca I.R. și ștampila triunghiulară cu inscripția: „Banca Națională a României”,

autoritatea pârâtă i-a respins ambele cereri.

Prin întâmpinare, pârâta

a invocat excepția de necompetență materială a instanței la care ulterior a renunțat,

excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității de reprezentant

al reclamantului; excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes

și excepția tardivității formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

Reclamantul a precizat

acțiunea și a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate,

iar pe fond admiterea acțiunii.

Prin încheierea de ședință

de la termenul din 19 octombrie 2012, prima instanță a respins excepțiile invocate

de către pârâtă prin întâmpinare, pentru motivele arătate în această încheiere.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6836 din 3

decembrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În speță, nu se poate

reține existența unui refuz nejustificat al pârâtei privind soluționarea cererii

reclamantului de eliberare a unor copii de pe extrasele de cont din luna iulie 2000

ale Banca I.R., în calitate de acționar al Băncii I.R., pentru a dovedi că banca

nu se află în încetare de plăți.

Prin răspunsurile emise

de pârâtă aflate la dosar se constată că aceasta a răspuns de fiecare dată cererilor

formulate de către reclamant și a adus la cunoștință că problemele invocate de acesta

exced atribuțiilor stabilite de lege în sarcina Băncii Naționale a României, în

calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, iar pentru clarificarea unor

probleme legate de procedura falimentului a Băncii I.R. l-a îndrumat că poate să

se adreseze judecătorului sindic sau instanței competente.

Totodată, i s-a menționat

reclamantului că i s-a răspuns de mai multe ori la solicitări identice, făcând trimitere

la respectivele răspunsuri.

De asemenea, prin răspunsul

transmis cu adresa din 20 ianuarie 2012 pârâta i-a comunicat reclamantului că în

dosarul privind falimentul Băncii I.R. nu a fost identificat niciun extras de cont

al Băncii Naționale a României deoarece în acest dosar nu puteau fi depuse extrase

ale Băncii Naționale a României, citând și dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

În concluzie, judecătorul

fondului a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1 și art. 8 din

Legea nr. 554/2004, autoritatea pârâtă i-a răspuns reclamantului la cererile formulate.

3

. Recursul formulat de

reclamantul B.T. împotriva sentinței B.T. împotriva sentinței nr. 6836 din 3 decembrie

2012 a Curții de Apel București

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul critică sentința

primei instanțe din perspectiva nedezlegării fondului pricinii, prin neindicarea

temeiului juridic de respingere a acțiunii și a motivelor pentru care cererea a

fost considerată nefondată.

Se arată că extrasele

de cont ale căror copii lizibile au fost solicitate sunt înscrisuri publice care

au fost publicate în lucrarea-document „Război total împotriva corupției în România.

Falimentul Băncii I.R., crimă organizată și corupție instituționalizată” elaborată

de Parlamentul României.

Refuzul intimatei este

nejustificat, iar prima instanță nu a analizat în niciun mod care sunt motivele

reale ale acestui refuz.

Chestiunea calității procesuale

a Consiliului de Administrație al Băncii I.R. a fost stabilită prin decizia Înaltei

Curți nr. 155 din 22 martie 2006, iar recurentul este reprezentant al Consiliului.

În mod greșit, judecătorul

fondului a reținut că s-au solicitat extrase de cont „depuse de Banca Națională

a României la dosarul de faliment al Băncii I.R.”. În realitate, au fost solicitate

extrasele de cont deoarece aceste înscrisuri se află numai în arhiva instituției.

Deși intimata l-a îndrumat

pe recurent să se adreseze judecătorului sindic, cererea a rămas nesoluționată,

în urma răspunsului din 15 noiembrie 2011, prin care s-a constatat că în dosarul

de insolvență nu a fost identificat nici un extras de cont al Băncii Naționale

a României cu privire la plățile efectuate de debitor.

de intimata-pârâtă Banca Națională a României

Prin întâmpinare, s-a

invocat excepția nulității recursului pentru lipsa din cuprinsul cererii de recurs

a denumirii și sediului părților în contradictoriu cu care urmează să se facă judecata,

conform art. 302

1

lit. a) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimata

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurentul nu face dovada

vătămării într-un drept sau interes legitim prin refuzul eliberării de copii de

pe extrasele de cont ale Băncii I.R.

Extrasele de cont nu sunt

informații de interes public, deoarece nu privesc și nu rezultă din activitatea

Băncii Naționale a României, astfel încât pentru a se obține informații privind

banca în faliment, recurentul a fost îndrumat corect să se adreseze judecătorului

sindic.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Cu privire la excepția

nulității recursului

Excepția urmează a fi

respinsă, întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 176/2005, publicată în

M. Of. nr. 356/27.04.2005, s-a reținut că textul art. 302

1

alin. (1)

lit. a) C. proc. civ. este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu

nulitatea absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele,

domiciliul sau reședința părților, ori, pentru persoanele juridice, denumirea

și sediul lor (…)”.

Sancțiunea este nulitatea

relativă, însă intimata-pârâtă nu a fost vătămată prin această omisiune, fiind citată

în proces și depunând la dosar întâmpinare.

Recursul este fondat

Obiectul acțiunii formulate

de recurentul-reclamant B.T. îl reprezintă obligarea intimatei-pârâte Banca Națională

a României să elibereze copii lizibile ale extraselor de cont depuse în anexă.

Temeiul juridic al acțiunii,

precizat de reclamant și reținut de judecătorul fondului, este art. 1 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată: „orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,

se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

Potrivit art. 8 alin.

(1) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: „se poate adresa

instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept

sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri

(…)”.

Recurentul-reclamant,

în calitate de vicepreședinte al Consiliului de Administrație al Băncii I.R., a

dovedit calitatea procesuală activă și interesul legitim în formularea cererii,

arătând că împreună cu alți acționari, intenționează să lămurească situația conturilor

Băncii I.R., înainte ca aceasta să fi fost declarată falimentară.

Prima instanță a reținut

că prin adresele pârâtei aflate la dosar, aceasta a răspuns cererilor reclamantului.

Prin răspunsurile aflate

la dosar, pârâta a comunicat, într-o primă adresă din 30 august 2011, că problemele

invocate exced atribuțiilor stabilite de lege în sarcina Băncii Naționale a României,

în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară în cadrul procedurii și partea

urmează să se adreseze judecătorului sindic sau instanțelor de control judiciar

competente.

Recurentul-reclamant s-a

adresat Tribunalului București, care a răspuns în sensul că nu a identificat în

dosare niciun extras de cont al Băncii Naționale a României cu privire la plățile

efectuate de către debitor.

Recurentul-reclamant a

formulat o a doua cerere, arătând că Tribunalul București nu a identificat înscrisurile

solicitate.

Printr-o adresă din 20

ianuarie 2012, pârâtul a comunicat că în mod corect nu a putut fi găsit la dosarul

de faliment niciun extras de cont al Băncii Naționale a României, deoarece în dosar

nu puteau fi decât extrase de cont ale Băncii I.R., iar pe viitor vor fi aplicate

dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității

de soluționare a petițiilor.

Din cuprinsul adreselor

de răspuns rezultă că autoritatea intimată nu a acționat în spiritul obligației

impuse de dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Intimata-pârâtă a încercat

să ofere răspunsuri ce nu au condus în realitate la rezolvarea cererii reclamantului.

Intimata nu a putut să

demonstreze motivul refuzului de a pune la dispoziția solicitantului înscrisuri

în copie lizibilă, care emană de la aceasta.

Mai mult, în calea de

atac a recursului, intimata-pârâta a abandonat apărarea făcută cu ocazia desfășurării

procesului pe fond și a invocat nedovedirea dreptului sau interesului legitim al

reclamantului, precum și dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind informațiile publice

ce nu au aplicabilitate în cauză.

îndeplinite prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 să se admită recursul și să se caseze sentința recurată.

Se va admite acțiunea

reclamantului în sensul că autoritatea pârâtă va fi obligată să elibereze reclamantului

copii lizibile de pe documentele solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Admite recursul declarat

de B.T. împotriva sentinței nr. 6836 din 3 decembrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea și obligă

autoritatea publică pârâtă să elibereze reclamantului copii lizibile ale documentelor

solicitate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2014.