ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1089/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1089/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 300/S/2010

Tribunalul Brașov a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a

reclamantei V.A.L., lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C.M.S.V.

Făgăraș, prescripției dreptului material la acțiune privind constatarea

nulității actului de înstrăinare al imobilului în litigiu, autorității lucrului

judecat și cea privind tardivitatea formulării cererilor de chemare în garanție

și cererii reconvenționale ale pârâtei S.C.M.S.V. Făgăraș.

A admis în

parte acțiunea civilă a reclamantei V.A.L., cu domiciliul în București, B-dul

Tineretului, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Făgăraș prin Primar, cu

sediul în Făgăraș, str. Republicii, județul Brașov și a constatat că imobilul

din Făgăraș, str. Doamna Stanca înscris în CF Făgăraș, a fost preluat abuziv în

baza Decretului nr. 92/1950.

A respins

celelalte capete de cerere ale reclamantei, privind constatarea nulității

absolute a actului de înstrăinare a imobilului teren de 1051 m.p. și

construcției de 400,62 m.p., revendicarea acestui imobil și restabilirea

situației anterioare de carte funciară, formulate în contradictoriu cu pârâții

Municipiul Făgăraș prin Primar cu sediul în Făgăraș, str. Republicii, județul

Brașov și S.C.M.S.V. Făgăraș cu sediul în Făgăraș str. Doamna Stanca.

A admis

cererea reconvențională a pârâtei - reclamante reconvențional S.C.M.S.V.

Făgăraș, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional V.A.L. și, în

consecință, a constatat valabilitatea actului de înstrăinare a imobilului

identificat în CF Făgăraș.

A admis

excepția nulității cererilor de chemare în garanție și declară nule cererile de

chemare în garanție formulate de pârâta S.C.M.S.V. Făgăraș față de Municipiul

Făgăraș prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul

în București, str. Apolodor, Guvernul României, Președintele Consiliului

Județean Brașov și Primarul Municipiului Făgăraș.

A luat act de

renunțarea la judecarea cererilor de chemare în garanție formulate de pârâta S.C.M.S.V.

Făgăraș față de Consiliul Județean Brașov și Consiliul Local Făgăraș.

A

obligat reclamanta - pârâtă reconvențională V.A.L. să plătească pârâtei -

reclamante reconvenționale S.C.M.S.V. Făgăraș suma de 2.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Din

documentația depusă la dosarul cauzei rezultă calitatea de succesoare în

drepturi a reclamantei după antecesoarea sa, aceasta formulând, de altfel,

notificare în baza Legii 10/2001, calitatea procesuală activă a acesteia fiind

justificată, atât din perspectiva acestei legi, cât și a dispozițiilor Legii nr.

213/1998 care prevede posibilitatea revendicării imobilelor preluate de stat.

Și

calitatea procesuală pasivă a pârâtei S.C.M.S.V. Făgăraș este justificată,

aceasta fiind unitatea deținătoare a imobilului și parte în contractul de

vânzare - cumpărare a cărei anulare se cere.

Și

excepția prescripției dreptului material la acțiune, privind constatarea

nulității actului de înstrăinare al imobilului în litigiu, se dovedește

neîntemeiată, prevederile art. 46 din Legea 10/2001 fiind respectate de reclamantă,

în sensul că aceasta a depus cererea în termenul legal instituit prin acestea .

Potrivit

dispozițiilor art. 45 alin. (5) (conform numerotării actuale) din Legea nr. 10/2001,

republicată, „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate,

dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în

vigoare a legii.” Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la 14 februarie 2001,

iar termenul prevăzut la art. 45 alin. (5) din actuala numerotare, în forma

inițială art. 46 alin. (5), a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni prin O.U.G.

nr. 109/2001 și, respectiv, O.U.G. nr. 145/2001 și s-a împlinit la data de 14

august 2002. În raport de aceste aspecte, s-a avut în vedere că legiuitorul a

permis titularului dreptului exercitarea acțiunii în constatarea nulității

absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate abuziv de stat, în

intervalul 14 februarie - 14 august 2002.

Asupra

constituționalității dispozițiilor acestui text s-a pronunțat și Curtea

Constituțională, considerând că legiuitorul este îndreptățit să stabilească

conținutul și limitele exercitării dreptului de proprietate în temeiul art. 44 alin.

(1) teza II și art. 136 alin. (5) din Constituție și are drept scop evitarea

unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește securitatea

raporturilor juridice civile.

Potrivit

dispozițiilor art. 1201 C. civ., existența unei hotărâri judecătorești este

înzestrată cu puterea lucrului judecat în condițiile întrunirii cumulative a

identității de obiect, cauză și părți.

Antecesoarele

reclamantei au promovat o acțiune având ca obiect rectificarea cărții funciare,

anularea contractului de vânzare - cumpărare privind imobilul în litigiu și

revenirea la situația anterioară, sub nr. 3852/19993.

Prin

Sentința civilă nr. 560 din 18 februarie 1994, definitivă și irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 1034/A/1994 a Tribunalului Brașov și Decizia civilă nr. 145/1995

a Curții de Apel Brașov, a fost respinsă acțiunea promovată, reținându-se că

naționalizarea s-a făcut în cadrul strict legal (filele 101-107 Dosar nr. 1987/2002).

Cauza cererii

de chemare în judecată este reprezentată de instituția, categoria juridică sau

principiul de drept substanțial pe care se întemeiază pretenția reclamantei,

iar Legea nr. 10/2001 este o lege cu profund caracter reparatoriu care

instituie principii noi în concordanță cu Constituția României și Convenția

Europeană a Drepturilor Omului - ratificată de România în anul 1994.

Corespunde

realității că litigiul purtat anterior prezentului vizează același imobil, însă

nu există identitate perfectă de obiect, părți și cauză între cele două pentru

a se putea reține că operează excepția autorității lucrului judecat invocată,

temeiul juridic al acțiunii anterioare fiind altul decât cel prezent.

Chiar

dacă reclamanta nu a fost parte în acel proces, ca persoană fizică, aceasta

este continuatoarea personalității juridice a antecesoarelor sale, părți în

procesul inițial, astfel că din perspectivă juridică nu se poate susține că

soluția dată nu-i este opozabilă.

Cererile de

chemare în garanție au fost formulate de către pârâtă odată cu întâmpinarea

acesteia, fiind respectate prevederile art. 61 C. proc. civ. în ce privește

momentul depunerii acestora, excepția tardivității nefiind întemeiată.

Nici

excepția tardivității cererii reconvenționale a pârâtei S.C.M.S.V. Făgăraș nu

este întemeiată, aceasta fiind depusă după declinarea cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov, legal investit, la primul termen de judecată și odată cu

întâmpinarea, respectate fiind prevederile art. 119 C. proc. civ.

Excepțiile

lipsei calității sale procesuale pasive a chemaților în garanție Consiliul

Local Făgăraș, Municipiul Făgăraș, Consiliul Județean Brașov și Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice nu au mai fost analizate, raportat la împrejurarea

că pârâta a înțeles să renunțe la judecarea cererilor de chemare în garanție

acestor părți, prin nota de ședință depusă la fila 88 a Dosarului nr. 88/2003

și urmare admiterii excepției nulității cererilor de chemare în garanție și

declarării lor ca fiind nule.

Excepția

nulității cererilor de chemare în garanție este întemeiată și a fost admisă cu

consecința declarării nule a acestora, în ce privește Municipiul Făgăraș prin

Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, Președintele

Consiliului Județean Brașov și Primarul Municipiului Făgăraș.

Potrivit

art. 61 C. proc. civ., cererea de chemare în garanție se face cu respectarea

condițiilor de formă cerute pentru cererea de chemare în judecată, potrivit art.

112 din același cod.

Pârâta nu a

indicat în cererile sale de chemare în garanție pretențiile pe care le are față

de părțile chemate, astfel că aceste cereri sunt lipsite de obiect, ceea ce a

atras nulitatea lor din perspectiva prevederilor art. 61 alin. (1) raportat la art.

112 alin. (1) pct. 3 și art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând

contestația în raport cu prevederile legale în materie și probele existente la

dosar, instanța a reținut următoarele :

Conform

extrasului C.F. Făgăraș, imobilul constând din construcții, curte și teren de 4.394

mp a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitei D.V.Z. fiind

dobândit de aceasta cu titlu de moștenire după defunctul său soț V.D., în anul

1946.

În anul 1955,

imobilul menționat mai sus a trecut în proprietatea statului în temeiul

Decretului nr. 92/1950, dreptul astfel dobândit de către Statul Român fiind

intabulat in evidentele de publicitate imobiliară

La data de 27

octombrie 1993, antecesoarele reclamantei, P.V.S.Z. și P.V.A., au promovat pe

rolul Judecătoriei Făgăraș o acțiune prin care au solicitat să se constate

nevalabilitatea titlului în temeiul căruia imobilul în litigiu a trecut în

proprietatea Statului, pentru aceleași considerente ca și cele invocate în

susținerea prezentei cerere dedusă judecății, acțiune motivată în drept pe

dispozițiile art. 2 și 5 din Decretului nr. 92/1950 (fila 100 Dosar nr. 1987/2002).

Prin

Sentința civilă nr. 560 din 18 februarie 1994, definitivă și irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 1034/A/1994 a Tribunalului Brașov și Decizia civilă nr. 145/1995

a Curții de Apel Brașov, a fost respinsă acțiunea promovată de antecesoarea

reclamantei, reținându-se că naționalizarea s-a făcut în cadrul strict legal

(filele 101 - 107 Dosar nr. 1987/2002).

Prin art. 2

din H.G. nr. 614 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede că „potrivit art. 2 din lege,

indiferent de modalitatea în care au fost preluate imobilele de către stat sau

de alte persoane juridice, preluarea este considerată abuzivă.  In cadrul preluării

abuzive a imobilelor legea tratează diferit situațiile în care imobilele au

fost preluate cu titlu de cele preluate fără titlu de către stat sau de alte

persoane juridice”.

Potrivit

art. 2.1. lit. a).din Hotărârea Nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, preluările de

imobile în baza Decretului nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu

modificările și completările ulterioare sunt considerate ca fiind preluate „cu

titlu”, în măsura în care s-au respectat condițiile stabilite de acestea.

Deși anterior

s-a reținut, prin Sentința civilă nr. 560 din 18 februarie 1994 definitivă și

irevocabil, că naționalizarea s-a făcut în cadrul strict legal, în raport de

dispozițiile legale mai sus evocate, măsura preluării imobilului de către stat

apare ca fiind abuzivă.

De altfel,

legiuitorul a înțeles să modifice prevederile legale în sensul celor mai sus

redate potrivit normelor de aplicare a legii, prevăzând în art. 2 alin. (1) al

Legii 10/2001 că „în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv

se înțelege: a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950”.

Chiar dacă

această modificare a fost introdusă după promovarea acțiunii de către

reclamantă, prin Legea nr. 247/2005, nu se poate reține că legea

retroactivează, legiuitorul înțelegând să dea o nouă semnificație unor situații

juridice trecute, fără a fi înfrânt principiul constituțional al neretroactivității

legii, cum în repetate rânduri s-a pronunțat Curtea Constituțională.

Pentru aceste

motive, capătul de cerere formulat de reclamant V.A.L. având ca obiect

constatarea preluării abuzive a imobilului din Făgăraș, str. Doamna Stanca

(fostă str. 6 Martie) nr. 24, identificat în CF Făgăraș, în baza Decretului

92/1950, a fost admis.

Capătul de

cerere referitor la constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare a

imobilului în litigiu către pârâta S.C.M.V., s-a dovedit neîntemeiat pentru

considerentele ce urmează.

Prin Hotărârea

Consiliului de Miniștrii al R.S.R. din 20 iulie 1971 s-a hotărât ca, în scopul

amenajării imobilului în care își are sediul C.M.V. Făgăraș, terenul

proprietate de stat, în suprafață de 1051 m.p., situat în orașul Făgăraș, să

treacă pe durată nedeterminată din administrarea orașului Făgăraș în folosința

gratuită a C.M.V., iar construcția în suprafață de 246,16 m.p. situată pe

terenul mai sus - arătat să se transmită cu plată din proprietatea statului în

administrarea orașului Făgăraș în proprietatea C.M.V. (filele 49 - 50 din Dosarul

nr. 1987/2002 al Judecătoriei Făgăraș).

Reclamanta a

susținut, prin cererea pe care a formulat-o că actul de înstrăinare a

imobilului in litigiu este lovit de nulitate absolută deoarece el a fost

încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale in vigoare la data perfectării

lui, dispoziții legale care interziceau vânzarea bunurilor ce constituiau

proprietatea de stat.

Nulitatea

absolută este reglementată în legislația noastră ca fiind sancțiunea de drept

civil care intervine in cazul in care la încheierea actului Juridic civil nu au

fost respectate dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale

actului juridic.

De asemenea, art.

45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (actual art. 46) prevede că „Actele juridice

de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având

obiect imobile ce cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile

dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării”.

Actul de

înstrăinare a imobilului in litigiu a fost încheiat in temeiul Decretului nr. 244/1955,

act normativ care reglementa transmiterea unor bunuri imobile proprietatea

statului către unitățile cooperatiste.

Potrivit art. 1

din acest act normativ „terenurile proprietatea statului aflate in administrarea

comitetelor executive ale sfaturilor populare, necesare pentru construcții

unităților cooperatiste pot fi transmise fără plată si fără termene in

folosința acestora …”, iar art. 3 din același act normativ stipula că dacă pe

terenurile în cauză se găsesc și construcții se vor transmite către unitățile

cooperatiste atât folosința fără termene a terenurilor cât si proprietatea

construcțiilor, prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii. Folosința fără termene

a terenurilor se va transmite fără plată iar proprietatea construcțiilor se va

transmite cu plată pe baza evaluării construcțiilor”.

Raportat la

cele mai sus expuse, instanța a constatat că, la data emiterii actului de

înstrăinare supus analizei, au fost respectate toate condițiile de valabilitate

instituite de dispozițiile legale precizate, terenul în suprafață de 1051 m.p.

fiind transmis în folosința pârâtei S.C.M.V. fără plată, iar construcția

existentă pe acest teren a fost transmisă acesteia din proprietatea statului cu

plată, suma de bani stabilită cu titlu de preț conform dispozițiilor legale

menționate fiind achitată de aceasta la data de 16 decembrie 1972, prin

dispoziția de plată nr. 330 (fila 52 din Dosarul nr. 1987/2002 al Judecătoriei

Făgăraș).

Pentru

considerentele de mai sus, instanța a respins celelalte capete de cerere ale

reclamantei, privind constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare a

imobilului teren de 1.051 m.p. și construcției de 400,62 m.p., ceea ce

determină respingerea cererii de revendicare a acestui imobil și restabilirea

situației anterioare de carte funciară.

A fost admisă

cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențional S.C.M.S.V.

Făgăraș cu consecința constatării valabilității actului de înstrăinare a

imobilului identificat în CF Făgăraș.

Reclamanta a

notificat la data de 8 noiembrie 2001, în condițiile reglementate de art. 21

din Legea 10/2001 Primăria municipiului Făgăraș, solicitând restituirea în

natură a imobilului în litigiu, aceasta din urmă suspendând procedura

administrativă de restituire a imobilului in litigiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 1012001 (fila 108 dosar

1987/2002).

Legea nr. 10/2001

are variate modalități de soluționare a notificării, atât prin restituire în

natură cât și prin echivalent, astfel că dreptul reclamantei urmează a fi

valorificat pe această cale, aleasă prioritar de către aceasta, prin depunerea

notificării în anul 2001.

Văzând poziția

procesuală a pârâtei-reclamante reconvenționale S.C.M.S.V. Făgăraș, exprimată

prin nota de ședință depusă la fila 88 a Dosarului nr. 88/2003, în temeiul art.

246 C. proc. civ., instanța a luat act de renunțarea la judecarea cererilor de

chemare în garanție formulate față de Consiliul Județean Brașov și Consiliul

Local Făgăraș.

Potrivit art. 274

C. proc. Civ., reclamanta - pârâtă reconvențională V.A.L. a fost obligată la

plata suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta - reclamantă

reconvențională S.C.M.S.V. Făgăraș.

împotriva

hotărârii de mai sus a formulat apel reclamanta V.A.L., iar prin decizia civilă

nr. 81 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București s-a admis în parte apelul

reclamantei V.A.L., s-a dispus restabilirea situației anterioare naționalizării

în baza Decretului nr. 92/1950 asupra imobilului situat în Făgăraș, Str. Doamna

Stanca înscris în CF Făgăraș în prezent dezmembrat în:

- nr. top

x transcris în CF Făgăraș construcție și teren în suprafață de 401 m.p.

;

- nr. top

x teren în suprafață de 650 mp.

- nr. top

x teren în suprafață de 2.292 m.p. - transcris în CF Făgăraș - imobil ce a fost

preluat abuziv - fără titlu, în baza Decretului-lege nr. 92/1950.

Au fost

obligate pârâtele S.V. Făgăraș și Municipiul Făgăraș prin Primar să lase în

deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul mai sus menționat.

S-a respins

cererea reconvențională formulată de pârâta S.C.M.S.V. Făgăraș și s-a respins

petitul din acțiune având ca obiect constatarea nulității înstrăinării din 1973

a suprafeței de 1.051 m.p. și construcției către pârâtă.

Au fost

păstrate restul dispozițiilor privind soluționarea excepțiilor și cererii de

chemare în garanție, precum si dispoziția de admitere în parte a acțiunii și

admiterea petitul privind caracterul abuziv al preluării imobilului și au fost

obligate pârâtele Municipiul Făgăraș prin primar și S.V. Făgăraș să plătească

reclamantei suma de 9.676 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Acțiunea

dedusă judecății a fost promovată la data de 13 august 2002 după ce reclamanta,

în calitate de persoană îndreptățită, a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 o

notificare înregistrată la Primăria Făgăraș, cu nr. 19395/2001, iar această

instituție a transmis notificarea către S.V. Făgăraș prin actul nr. 2008 din 8

decembrie 2005 (fila 76 din Dosarul nr. 19923/2004 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție). De asemenea au fost depuse notificări și la pârâtele S.V. Făgăraș

- nr. 57/2002 (fila 79 același dosar) și Prefectura Brașov. Faza în care se

află în prezent soluționarea notificărilor, modalitatea de soluționare a

acestora și căile de atac împotriva acestora nu fac obiectul prezentei judecăți

însă trebuie precizat că acțiunea de față astfel cum a fost precizată încă de

la data introducerii sale, a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

întrucât la acea dată reclamanta nu primise niciun răspuns la notificările

formulate în termen legal.

Prin art.

21 alin. (1) din Legea 10/2001 modificată se prevede că restituirea imobilelor

preluate abuziv se face „direct” de către unitatea deținătoare iar prin „unitate

deținătoare” se înțelege, în principiu, orice persoană juridică de drept public

sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autoritățile

administrației publice centrale ori locale, precum și organizațiile

cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în

condițiile prevăzute de art. 2 din lege.

Prin urmare,

sunt obligate să restituie imobilele deținute - fie în proprietate privată,

administrare, folosință ori numai în fapt toate persoanele juridice enumerate

de legiuitor, printre care și „organizațiile” cooperatiste, indiferent că sunt

meșteșugărești, de consum sau de credit.

Obligația de

restituire în natură a imobilelor deținute cu „orice titlu” persoanelor

îndreptățite poate fi calificată ca o obligație reală (propter reni) stabilită

ex lege în sarcina unității deținătoare în considerarea bunurilor respective.

Din această

cauză unitatea deținătoare nu poate să refuze restituirea sub pretextul că este

proprietara sau titulara altui drept real asupra imobilului respectiv.

Deși pârâta S.V.

Făgăraș este proprietara unei părți din imobilul în litigiu și deținătoarea

unui drept de folosință cu privire la teren, pentru considerente de interes public

și justiție socială, cum este cazul reparărilor abuzive săvârșite în materie

imobiliară de către statul comunist, legiferarea dreptului foștilor proprietari

sau moștenitorilor acestora de a solicita retrocedarea în natură a imobilelor

preluate cu titlu valabil nu poate fi privită pentru unitatea deținătoare decât

ca o limitare legală a dreptului său de proprietate stabilit prin lege (art. 41

din Constituție). De altfel, o asemenea limitare legală nu reprezintă altceva

decât o simplă modalitate de exercitare a dreptului statului de a se stabili

prin acte normative situația juridică a patrimoniului persoanei juridice ce s-a

aflat sub controlul celui care a înființat-o. Așadar, din acest punct de vedere

pârâta nu poate invoca violarea dreptului său de proprietate iar în calitatea

sa de unitate deținătoare are obligația legală de a dispune restituirea în

natură a imobilului în litigiu.

În

realizarea acestei obligații legale nu este necesar a se dispune desființarea

înstrăinării făcută de către stat în temeiul H.C.M. 893/1971 întrucât obligația

legală de restituire nu este condiționată de desființarea titlului ce a stat la

baza dreptului real al unității deținătoare. In acest sens curtea reține că nu

sunt aplicabile prevederile art. 45 alin. (1) din Legea 10/2001 avute în vedere

de prima instanță întrucât acest text de lege nu se referă la actele juridice

prin

care unitatea deținătoare a deținut un

drept real, ci se referă, în esență, la actele juridice de înstrăinare către „terți

dobânditori” care pot fi cumpărătorii pe Legea nr. 112/1991 ori pe legile de

privatizare ulterioare anului 1990.

În consecință

hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește soluționarea

acțiunii principale fiind dată cu încălcarea și interpretarea eronată a

dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 potrivit considerentelor arătate.

În baza art. 274

C. proc. civ. pârâții care au căzut în pretenții S.V. Făgăraș și Municipiul

Făgăraș prin Primar vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în toate

instanțele constând în onorarii apărător, taxe de timbru și deplasări la alte

instanțe (înalta Curte de Casație și Justiție).

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Municipiul Făgăraș prin Primar și S.V. Făgăraș.

Astfel

criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub

următoarele aspecte.

Astfel

Municipiul Făgăraș prin Primar a criticat hotărârea recurată prin prisma

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea

instanței de apel nu cuprinde considerentele și motivele de fapt și de drept pe

care se sprijină cu privire la capetele de cerere admise, fiind făcută și o

greșită interpretare și aplicarea legii față de obiectul dedus judecății.

În această

idee se susține că deși instanța de apel invocă dispozițiile art. 21 din Legea nr.

10/2001 și reține că unitatea deținătoare a imobilului pârâta S. nu poate

refuza restituirea în natură a imobilului, reține că hotărârea primei instanțe

este nelegală în ce privește soluționarea acțiunii principale fiind dată cu

încălcarea și interpretarea eronată a dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001.

Se mai

învederează că nu rezultă nici motivele de fapt și de drept ce justifică

dispoziția de restituire a imobilului către reclamantă.

În ce

privește incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că în

mod nelegal s-a dispus direct de către instanță atribuirea în natură a

imobilului, în condițiile în care potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 era

obligatorie procedura administrativă fiind necesară și clarificarea situației

juridice actuală a imobilului revendicat.

Pârâta S.V.

Făgăraș a criticat hotărârea instanței de apel tot raportat la considerentele

hotărârii susținându-se că acestea sunt contradictorii față de natura pricinii,

cu atât mai mult cu cât nu rezultă nici motivele de fapt și de drept care

susțin dispoziția instanței de apel de restabilire a situației anterioare de CF

și mai ales temeiurile de fapt și de drept care justifică dispoziția de

restituire în natură a imobilului.

În aceeași

idee se mai arată că în considerentele hotărârii nu se regăsesc nici temeiurile

de fapt și de drept care să justifice respingerea acțiunii reconvenționale,

susținându-se că sub acest aspect, practic hotărârea instanței de apel este

nemotivată.

În ce privește

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susține că au fost

încălcate dispozițiile Deciziei nr. 33/2008 dată în recurs în interesul legii

de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție soluția instanței de

apel fiind contrară și practicii constante a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în materia Legii nr. 10/2001.

Un alt

aspect învederat de această recurentă vizează faptul că instanța de apel a

înlăturat parcurgerea procedurii administrative reglementată de Legea nr. 10/2001.

Se mai invocă

că este greșită și dispoziția instanței de apel cu privire la restabilirea

situației anterioare de CF deoarece imobilul din litigiu în prezent este

dezmembrat în mai multe construcții industriale (ateliere) cu privire la care

are intabulat dreptul de proprietate, iar dezmembrarea imobilului are la bază o

documentație eronată în condițiile în care în CF este înscris sediul fostei S.C.C.A.

Făgărășana (care a fuzionat cu S.).

Examinând

hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte retine

următoarele:

Este real că

motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum ci una de esență, de

conținut, în condițiile în care potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ. ca o

condiție sine qua non se prevede expres că hotărârea trebuie să cuprindă

motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, cum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Dispoziția

legală sus evocată prin care s-a consacrat principiul general potrivit căruia

hotărârile trebuie să fie motivate, a fost edictată în scopul asigurării unei

bune administrări a justiției, a respectării dreptului la un proces echitabil,

dar și de a întări încrederea justițiabililor în hotărârile judecătorești

precum și pentru a se putea exercita controlul judiciar de instanțele

superioare.

Or din această

perspectivă raportat la hotărârea recurată,este de reținut că în considerentele

acesteia nu se regăsesc motivele de fapt și de drept ce au format convingerea

instanței în adoptarea soluției pronunțate cu atât mai mult cu cât deși a fost

respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâta S. această dispoziție nu

și găsește corespondent de analiză în considerentele hotărârii.

Cum această

situație echivalează cu necercetarea fondului, neputând fi exercitat nici

controlul judiciar de către instanța de recurs în temeiul art. 312 pct. 5 C.

proc. civ., urmează a fi admise ambele recursuri, a se casa hotărârea instanței

de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care

vor fi analizate și celelalte susțineri ale părților legate de situația

juridică a imobilului din litigiu.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâta S.V. Făgăraș și de chematul în garanție Municipiul Făgăraș

prin Primar împotriva deciziei civile nr. 81/ AP din 22 iunie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge

cererea de intervenție formulată de T.M.A. și T.E., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 4 martie 2013.