ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1548/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1548/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Făgăraș, reclamanta V.A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul

Făgăraș prin Primar, SC F. SA și SOCOM „V.” Făgăraș să se constate că imobilul

situat în Făgăraș, str. D.S. (fostă str. M.) nr. X, înscris în cartea funciară,

a fost preluat în mod abuziv fără titlu, în baza Decretului-Lege nr. 92/1950,

dispunând restabilirea situației anterioare, constatarea nulității absolute a

înstrăinării a 1051 mp teren și a construcției în suprafață de 400,62 mp către SOCOM

„V.” Făgăraș cu restabilirea situației anterioare de carte funciară și

obligarea pârâților să predea în deplină proprietate și posesie imobilul, cu

cheltuieli de judecată.

Cererea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 2, art.

46 din Legea nr. 10/2001 și art. 963 C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 1906 din 26 noiembrie 2002, Judecătoria Făgăraș a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin sentința civilă

nr. 462/S din 14 noiembrie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 88/2003, Tribunalul Brașov

a admis excepția inadmisibilității în ce privește restabilirea situației

anterioare de carte funciară și revendicare imobiliară, a respins ca

neîntemeiat capătul de cerere relativ la constatarea nulității absolute a

înstrăinării a 1051 mp teren și construcție de 400,62 mp către SOCOM „V.”

Făgăraș, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă

reconvențională SOCOM „V.” în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă

reconvențională V.A.L. și, în consecință, a constatat valabilitatea actului de

înstrăinare a imobilului înscris în cartea funciară, a admis excepția nulității

cererii de chemare în garanție, a declarat nule cererile de chemare în garanție

formulate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș în contradictoriu cu Municipiul Făgăraș,

Președintele Consiliului Județean Brașov, Primarul Municipiului Făgăraș,

Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a luat

act de renunțarea pârâtei SOCOM „V.” la judecarea cererilor de chemare în

garanție, formulate față de Consiliul Local Făgăraș și Consiliul Județean

Brașov.

Prin decizia civilă

nr. 710/Ap din 30 iunie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 291/Ap/2004, Curtea de

Apel Brașov a admis în parte apelul declarat de reclamanta V.A.L. împotriva

sentinței civile nr. 462/2003 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în

parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii, constatării preluării fără

titlu valabil a imobilului situat în Făgăraș, str. D.S., înscris în cartea

funciară, și respingerii cererii reconvenționale formulată de pârâta SOCOM „V.”

Făgăraș și, în consecință și constatarea valabilității actului de înstrăinare a

imobilului, ca tardive.

Prin decizia civilă

nr. 9442 din 20 noiembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 42625/1/2004, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanta V.A.L.

și de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș împotriva deciziei civile nr. 710/Ap din 30

iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, pe care a casat-o și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia civilă

nr. 132/Ap din 10 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 1186/64/2007, Curtea

de Apel Brașov a admis apelul declarat de apelanta reclamantă V.A.L. împotriva

sentinței civile nr. 462 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Brașov, pe care a

desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov, hotărâre

care a fost menținută prin decizia nr. 3051/2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosarul nr. 1186/64/2007.

Prin sentința civilă

nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2382/62/2010,

Tribunalul Brașov a respins

excepțiile lipsei calității procesuale active a

reclamantei V.A.L., lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SOCOM „V.”

Făgăraș, prescripției dreptului material la acțiune privind constatarea

nulității actului de înstrăinare al imobilului în litigiu, autorității lucrului

judecat și cea privind tardivitatea formulării cererilor de chemare în garanție

și cererii reconvenționale ale pârâtei SOCOM „V.” Făgăraș.

A admis în parte

acțiunea civilă a reclamantei V.A.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

Făgăraș prin Primar, și a constatat că imobilul din Făgăraș, str. D.S. (fostă

str. M.) nr. X, a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.

A respins celelalte

capete de cerere formulate de reclamantă, privind constatarea nulității

absolute a actului de înstrăinare a imobilului teren de 1051 mp și construcției

de 400,62 mp, revendicarea acestui imobil și restabilirea situației anterioare

de carte funciară, formulate în contradictoriu cu pârâții Municipiul Făgăraș

prin Primar și SOCOM „V.” Făgăraș.

A admis cererea

reconvențională a pârâtei-reclamante SOCOM „V.” Făgăraș, în contradictoriu cu

reclamanta-pârâtă reconvențional V.A.L. și a constatat valabilitatea actului de

înstrăinare a imobilului identificat în cartea funciară.

A admis excepția

nulității cererilor de chemare în garanție și a declarat nule cererile de

chemare în garanție formulate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș față de Municipiul

Făgăraș prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul

României, Președintele Consiliului Județean Brașov și Primarul Municipiului

Făgăraș.

A luat act de

renunțarea la judecarea cererilor de chemare în garanție formulate de pârâta

SOCOM „V.” Făgăraș față de Consiliul Județean Brașov și Consiliul Local

Făgăraș.

A obligat reclamanta-pârâtă

reconvențional V.A.L. să plătească pârâtei-reclamante reconvențional SOCOM „V.”

Făgăraș suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut următoarele:

Conform extrasului cărții

funciare, imobilul constând din construcții, curte și teren de 4394 mp a constituit

obiectul dreptului de proprietate al numitei D.V.Z. fiind dobândit de aceasta cu

titlu de moștenire după defunctul său soț V.D., în anul 1946.

În anul 1955, imobilul

menționat mai sus a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950,

dreptul astfel dobândit de către Statul Român fiind intabulat în evidențele de publicitate

imobiliară

La data de 27

octombrie 1993 , antecesoarele reclamantei, P.V.S.Z. și P.V.A., au promovat pe rolul

Judecătoriei Făgăraș o acțiune prin care au solicitat să se constate nevalabilitatea

titlului în temeiul căruia imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului,

pentru aceleași considerente ca și cele invocate în susținerea prezentei cerere

dedusă judecății, acțiune motivată în drept pe dispozițiile art. 2 și art. 5 din

Decretului nr. 92/1950 (Dosar nr. 1987/2002) .

Prin sentința civilă

nr. 560 din 18 februarie 1994, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă

nr. 1034/A/1994 a Tribunalului Brașov și decizia civilă nr. 145/1995 a Curții de

Apel Brașov, a fost respinsă acțiunea promovată de antecesoarea reclamantei, reținându-se

că naționalizarea s-a făcut în cadrul strict legal (Dosar nr. 1987/2002).

Prin art. 2 din H.G. nr.

614/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede că „potrivit art. 2 din

lege, indiferent de modalitatea în care au fost preluate imobilele de către stat

sau de alte persoane juridice, preluarea este considerată abuzivă. În cadrul preluării

abuzive a imobilelor legea tratează

diferit situațiile în care imobilele

au fost preluate cu titlu de cele preluate fără titlu de către stat sau de

alte persoane juridice”.

Potrivit

art. 2.1. lit. a) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, preluările de imobile în baza Decretului

nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor

imobile, cu modificările și completările ulterioare

sunt considerate ca fiind preluate „cu titlu”, în măsura în care s-au respectat

condițiile stabilite de acestea.

Deși, anterior s-a reținut,

prin sentința civilă nr. 560 din 18 februarie 1994 definitivă și irevocabilă, că

naționalizarea s-a făcut în cadrul strict legal, în raport de dispozițiile legale

mai sus evocate, măsura preluării imobilului de către stat apare ca fiind abuzivă.

De altfel, legiuitorul

a înțeles să modifice prevederile legale în sensul celor mai sus redate potrivit

normelor de aplicare a legii, prevăzând în art. 2 alin. (1) al Legii 10/2001 că

„În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: a) imobilele

naționalizate prin

Decretul nr. 92/1950”.

Chiar dacă

această modificare a fost introdusă după promovarea acțiunii de către reclamantă,

prin Legea nr. 247/2005, nu se poate reține că legea retroactivează, legiuitorul

înțelegând să dea o nouă semnificație unor situații juridice trecute, fără a fi

înfrânt principiul constituțional al neretroactivității legii, cum în repetate rânduri

s-a pronunțat Curtea Constituțională .

Pentru aceste

motive, capătul de cerere formulat de

reclamanta V.A.L. având ca obiect constatarea

preluării abuzive a imobilului din Făgăraș, str. D.S. (fostă str. M.) nr. X, identificat

în cartea funciară, în baza Decretului nr. 92/1950, a fost admis.

Capătul de cerere referitor

la constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare a imobilului în litigiu

către pârâta SOCOM „V.”, se dovedește neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.

Prin Hotărârea Consiliului

de Miniștri nr. 893/1971 s-a hotărât ca, în scopul amenajării imobilului în care

își are sediul SOCOM „V.” Făgăraș, terenul proprietate de stat, în suprafață de

1051 mp, situat în orașul Făgăraș, str. M. nr. X, să treacă pe durată nedeterminată

din administrarea orașului Făgăraș în folosința gratuită a SOCOM „V.”, iar construcția

în suprafață de 246,16 mp situată pe terenul mai sus-arătat să se transmită cu plată

din proprietatea statului în administrarea orașului Făgăraș în proprietatea SOCOM

„V.” (Dosarul nr. 1987/2002 al Judecătoriei Făgăraș).

Reclamanta a susținut,

prin cererea pe care a formulat-o că actul de înstrăinare a imobilului în litigiu

este lovit de nulitate absolută deoarece el a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor

legale în vigoare la data perfectării lui, dispoziții legale care interziceau vânzarea

bunurilor ce constituiau proprietatea de stat.

Nulitatea absolută este

reglementată în legislația noastră ca fiind sancțiunea de drept civil care intervine

în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu au fost respectate dispozițiile

legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic.

De asemenea, art. 45

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (actual art. 46) prevede că „Actele juridice de

înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având obiect

imobile ce cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au

fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării”.

Actul de înstrăinare a

imobilului în litigiu a fost încheiat în temeiul Decretului nr. 244/1955, act normativ

care reglementa transmiterea unor bunuri imobile proprietatea statului către unitățile

cooperatiste.

Potrivit art. 1 din acest

act normativ „terenurile proprietatea statului aflate în administrarea comitetelor

executive ale sfaturilor populare, necesare pentru construcții unităților cooperatiste

pot fi transmise fără plată și fără termene în folosința acestora (...)”, iar

art. 3 din același act normativ stipula că, dacă pe terenurile în cauză se găsesc

și construcții se vor transmite către unitățile cooperatiste atât folosința fără

termene a terenurilor cât și proprietatea construcțiilor, prin Hotărârea Consiliului

de Miniștrii. Folosința fără termene a terenurilor se va transmite fără plată, iar

proprietatea construcțiilor se va transmite cu plată pe baza evaluării construcțiilor”.

Raportat la cele mai sus

expuse, instanța a constatat că, la data emiterii actului de înstrăinare supus analizei,

au fost respectate toate condițiile de valabilitate instituite de dispozițiile legale

precizate, terenul în suprafață de 1051 mp fiind transmis în folosința pârâtei SOCOM

„V.” fără plată, iar construcția existentă pe acest teren a fost transmisă acesteia

din proprietatea statului cu plată, suma de bani stabilită cu titlu de preț conform

dispozițiilor legale menționate fiind achitată de aceasta la data de 16

decembrie 1972, prin dispoziție de plată (Dosarul nr. 1987/2002 al Judecătoriei

Făgăraș).

Prin decizia civilă

nr. 81/Ap din 22 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2382/62/2010 Curtea de Apel

Brașov a admis apelul formulat de apelanta reclamantă V.A.L. împotriva sentinței

civile nr. 300/S/2010 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul

că a dispus restabilirea situației anterioare naționalizării în baza Decretului

nr. 92/1950 asupra imobilului situat în Făgăraș, str. D.S. nr. X, a obligat pârâtele

SOCOM „V.” Făgăraș și Municipiul Făgăraș prin Primar, să lase în deplină proprietate

și posesie reclamantei imobilul mai sus menționat, a respins cererea reconvențională

și petitul din acțiune având ca obiect constatarea nulității înstrăinării din 1973

a suprafeței de 1051 mp și construcției către pârâtă, a păstrat restul dispozițiilor

privind soluționarea excepțiilor și cererii de chemare în garanție, precum și dispoziția

de admitere în parte a acțiunii și admiterea petitului privind caracterul abuziv

al preluării imobilului și a obligat pârâtele Municipiul Făgăraș și SOCOM „V.” Făgăraș

să plătească reclamantei suma de 9.676 RON cheltuieli de judecată în toate instanțele.

Prin decizia civilă

nr. 1089 din 4 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2382/62/2010, Înalta Curte

de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș

și de chematul în garanție Municipiul Făgăraș prin Primar împotriva deciziei civile

nr. 81/Ap din 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care a casat-o,

a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe și a respins cererea de intervenție

formulată de T.M.A. și T.E. ca nefondată.

Prin decizia civilă

nr. 71/Ap din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins

apelul declarat de reclamanta V.A.L. împotriva sentinței civile nr. 300/S din 15

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care a păstrat-o.

A obligat apelanta-reclamantă

V.A.L. să

plătească intimatei-pârâte SOCOM „V.” Fărăgaș suma de 5.500 RON reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a decide astfel,

Curtea a reținut următoarele:

În fața instanței de apel

a fost formulată de către T.M.A., T.D.F. și T.E. cerere de intervenție principală,

care nu a fost încuviințată în principiu în ședința publică din 2 septembrie 2013,

pentru considerentele menționate în încheierea de ședință.

Un aspect esențial în

soluționarea cauzei îl reprezintă faptul că dispoziția primei instanțe, cuprinsă

în sentința civilă nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov,

prin care se constată că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului

nr. 92/1950, nu a fost atacată în calea de atac, apelul fiind declarat numai de

reclamanta V.A.L. Prin urmare, această statuare a instanței de fond a intrat în

puterea lucrului judecat și nu formează obiectul sesizării instanței de apel.

În soluționarea cererii

de restabilire a situației anterioare de carte funciară trebuie pornit de la principiul

relativității înscrierilor de carte funciară potrivit căruia înscrierea unui drept

în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea

cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută

(art. 24 din Legea nr. 7/1996 în forma de la data cererii de chemare în judecată).

Ca urmare, este necesar

ca la data investirii instanței cu acțiunea în rectificare de carte funciară, pârâtul

să aibă calitatea de titular al dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.

În cauză, deși Statul

Român are calitatea de titular al dreptului de proprietate înscris în cartea funciară

și prin acțiune se solicită radierea dreptului de proprietate al acestuia, Statul

Român nu are calitatea de parte în proces.

Este adevărat că litisconsorțiul

procesual este de regulă facultativ, cadrul procesual civil fiind lăsat la aprecierea

reclamantei conform principiului disponibilității, însă, având în vedere obiectul

prezentei acțiuni și efectele soluției pronunțate în cauză, instanța apreciază că

în speță, pentru soluționarea cererii de restabilire a situației de carte funciară,

reclamanta este ținută să cheme în judecată toți titularii dreptului împotriva cărora

urmărește înscrierea dreptului ei.

Susținerea potrivit căreia

Municipiul Făgăraș prin Primar ar avea calitate procesuală, întrucât imobilul a

devenit proprietatea sa, nu este probată, acest pârât nefiind titular înscris în

cartea funciară. Mai mult, legea însăși (art. 6-art. 9 din Legea nr. 213/1998) face

distincție între domeniul de proprietate al statului și cel al unităților administrativ-teritoriale

care, deci, nu se confundă, încât susținerea că ope legis, imobilele în litigiu

ar fi trecut în proprietatea Municipiului Făgăraș rămâne fără suport juridic, nefiind

invocat vreun text de lege care să dispună în acest sens.

În analiza calității procesuale

a pârâtului mai trebuie observate dispozițiile speciale din Legea nr. 215/2001 a

administrației publice locale, ce statuează asupra patrimoniului unităților administrativ-teritoriale

și care permit analiza dacă imobilele în litigiu au intrat în proprietatea acestora,

încât să dobândească calitatea de pârât în prezentul proces.

Conform art. 21 alin.

(1) din menționata lege, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice

de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, compus, în

accepțiunea art. 119, din bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public

al unității administrativ-teritoriale, domeniul privat al acesteia precum și drepturile

și obligațiile cu caracter patrimonial.

Potrivit art. 121

alin. (1), domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit

din bunurile mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin.

(1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege, bunuri

care sunt supuse inventarierii anuale (art. 122).

Din analiza normelor expuse

rezultă că patrimoniul privat este constituit din bunurile intrate prin vreuna din

modalitățile prevăzute de lege și sunt supuse inventarierii anuale, ceea ce presupune

o anumită procedură concretizată în înscrisuri și cu finalul publicității prin cartea

funciară, cerințe care în speță nu sunt îndeplinite.

Mai mult, cererea de revendicare

a imobilelor înscrise în cartea funciară, proprietatea Statului Român urmează a

fi respinsă, în condițiile în care reclamanta nu a chemat în judecată proprietarul

imobilelor.

Se reține că în cauză,

în primul ciclu procesual la Judecătoria Brașov, în Dosarul nr. 1987/2002, reprezentanta

pârâtei SOCOM „V.” Făgăraș a declarat verbal în ședința publică din data de 8

octombrie 2002 că: „înțeleg să chem în garanție Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, iar obiectul

cererii de chemare în garanție este ca Statul Român să fie obligat la predarea imobilului

în litigiu”.

Această cerere nu a fost

formulată în scris potrivit prevederilor art. 82 C. proc. civ. și nici nu îndeplinește

condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată, astfel cum prevede

art. 61 alin. (1) C. proc. civ. pentru a investi în mod legal instanța de judecată.

Mai mult, această cerere

de chemare în garanție a fost declarată nulă prin sentința civilă nr. 300/S din

15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 2382/62/2010 pentru

nerespectarea condițiilor de formă, dispoziție care nu a format obiectul criticilor

în apel, intrând în puterea lucrului judecat, astfel că Statul Român nu a dobândit

calitate de parte în proces nici pe calea prevăzută de art. 60 C. proc. civ.

În aceste condiții, citarea

în continuare, din eroare, în cauză a Statului Român ca și chemat în garanție, fără

a se comunica acte de procedură și a avea calitate de parte, nu e de natură a produce

efecte juridice.

Cu privire la cererea

formulată de reprezentanta apelantei reclamante (în concluziile orale pe fondul

cauzei și în concluziile scrise), de a se lua act de modificarea temeiului juridic,

făcută pentru termenul de judecată din 20 septembrie 2010 și de modificarea cauzei

acțiunii, se rețin următoarele:

Instanța este ținută de

cauza acțiunii cu soluționarea căreia a fost investită prin cererea de chemare în

judecată, respectiv preluarea fără titlu a imobilului în litigiu și, ca o consecință,

restabilirea situației de carte funciară și revendicare imobiliară conform dreptului

comun.

Modificarea cauzei acțiunii,

după mai mult de 8 ani de la formularea cererii de chemare în judecată și invocarea

ca și cauză a acțiunii, refuzul entității deținătoare de a soluționa notificarea

în termen de 6 luni, nu poate fi primită. Mai mult, precizarea de acțiune prin care

se indică ca și temei juridic nou dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin.

(1) pct. 9, art. 4 pct. 2, art. 21 pct. 1 și art. 25 din Legea nr. 10/2001 a fost

făcută în 20 septembrie 2010, după ce în anul 2005 pârâta SOCOM „V.” Făgăraș emisese

decizia din 7 octombrie 2005 prin care s-a respins notificarea formulată în condițiile

Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a imobilului în litigiu. Această decizie

a fost contestată la Tribunalul Brașov de reclamanta din prezenta cauză, procesul

fiind suspendat (Dosar nr. 342/62/2005).

Referitor la cererea reconvențională

formulată de pârâta-reclamantă reconvențională SOCOM „V.” Făgăraș, instanța reține

că prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 893/1971, a fost transmis în folosință

gratuită, pe durată nedeterminată, SOCOM „V.” Făgăraș, terenul în suprafață de 1051

mp situat în orașul Făgăraș, str. M. nr. X, iar construcția în suprafață de 246,16

mp situată pe acest teren a fost transmisă cu plată.

Întrucât în cauză nu s-a

făcut dovada nerespectării, la data perfectării actului, a dispozițiilor legale

în vigoare la acea dată, respectiv Decretul nr. 244/1955, neexistând nici un motiv

de nulitate absolută, în mod corect prima instanță a admis cererea reconvențională

formulată de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș.

Pentru aceste considerente,

în baza prevederilor art. 296 C. proc. civ. Curtea a respins apelul declarat de

reclamanta V.A.L. împotriva sentinței civile nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată

de Tribunalul Brașov, pe care a păstrat-o.

În baza dispozițiilor

art. 298, art. 274 C. proc. civ. Curtea a obligat reclamanta la plata către intimata

pârâtă SOCOM „V.” Făgăraș a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.500 RON reprezentând

onorariu de avocat.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a formulat recurs reclamanta V.A.L. invocând cazul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici

de nelegalitate:

Prin acțiunea introductivă

a solicitat primei instanțe să constate preluarea abuzivă a imobilului situat în

Municipiul Făgăraș, str. D.S. (fostă M.), nr. X.

Deși petitul inițial a

fost admis de către instanța de fond și a intrat în puterea lucrului judecat, instanța

de apel, în rejudecare, a constatat că rectificarea de carte funciară nu poate fi

admisă deoarece nu a fost introdus ca parte și Statul Român, titularul dreptului

de proprietate asupra terenului.

Recurenta a mai susținut

că, instanța de apel a ignorat dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât unitatea

deținătoare în sensul acestui act normativ este pârâta SOCOM „V.” Făgăraș care a

fost și este parte în procesul de față, astfel încât în mod greșit s-a reținut că,

după opt ani, aceasta ar fi modificat cererea de chemare în judecată.

În raport cu cele mai

sus expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului cu consecința

modificării deciziei în sensul admiterii apelului împotriva sentinței civile

nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

La data de 8 noiembrie

2001, reclamanta-recurentă a notificat, în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001

Primăria Municipiului Făgăraș, solicitând să-i fie restituit imobilul din litigiu.

Cu data de 13 august 2002,

reclamanta V.A.L. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Făgăraș prin Primar,

SC F. SA și SOCOM „V.” Făgăraș solicitând să se constate că: imobilul situat în

Făgăraș, str. D.S. nr. X, înscris în cartea funciară, în prezent dezmembrat, teren

în suprafață de 401 mp și construcție 650 mp, teren în suprafață de 2292 mp, a fost

preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950; constatarea nulității absolute a

înstrăinării a 1051 mp teren și a construcției și restabilirea situației anterioare

de carte funciară.

Prin sentința civilă

nr. 300/5 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a constatat că

imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, dispoziție

ce nu a fost atacată cu apel, astfel că reclamanta nu a formulat nicio critică sub

acest aspect.

Așadar, singura critică

adusă hotărârii instanței de apel este cea referitoare la respingerea capătului

de cerere privind rectificarea de carte funciară.

În raport cu această cerere,

în mod corect ambele instanțe au statuat că Statul Român nu a avut calitatea de

parte în proces, deși este titularul dreptului de proprietate înscris în cartea

funciară.

În aceste condiții, soluționarea

capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare nu poate avea loc decât

în contradictoriu cu titularul tabular al dreptului contestat și nu cu Municipiul

Făgăraș cum greșit susține recurenta.

Ca parte căzută în pretenții

potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte

SOCOM „V.” Făgăraș suma de 3.000 RON cheltuieli de judecată ce constă din onorariu

apărător conform chitanțelor din 16 mai 2014 și din 20 mai 2014 emise de Cabinet

Avocat H.V., Baroul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta V.A.L., împotriva deciziei nr. 71/Ap din 16 septembrie 2013 a Curții

de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurenta V.A.L.

la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SOCOM

„V.” Făgăraș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 mai 2014.