ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1548/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Făgăraș, reclamanta V.A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Făgăraș prin Primar, SC F. SA și SOCOM „V.” Făgăraș să se constate că imobilul situat în Făgăraș, str. D.S. (fostă str. M.) nr. X, înscris în cartea funciară, a fost preluat în mod abuziv fără titlu, în baza Decretului-Lege nr. 92/1950, dispunând restabilirea situației anterioare, constatarea nulității absolute a înstrăinării a 1051 mp teren și a construcției în suprafață de 400,62 mp către SOCOM „V.” Făgăraș cu restabilirea situației anterioare de carte funciară și obligarea pârâților să predea în deplină proprietate și posesie imobilul, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 2, art. 46 din Legea nr. 10/2001 și art. 963 C. civ. Prin sentința civilă nr. 1906 din 26 noiembrie 2002, Judecătoria Făgăraș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Prin sentința civilă nr. 462/S din 14 noiembrie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 88/2003, Tribunalul Brașov a admis excepția inadmisibilității în ce privește restabilirea situației anterioare de carte funciară și revendicare imobiliară, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere relativ la constatarea nulității absolute a înstrăinării a 1051 mp teren și construcție de 400,62 mp către SOCOM „V.” Făgăraș, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională SOCOM „V.” în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională V.A.L.

și, în consecință, a constatat valabilitatea actului de înstrăinare a imobilului înscris în cartea funciară, a admis excepția nulității cererii de chemare în garanție, a declarat nule cererile de chemare în garanție formulate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș în contradictoriu cu Municipiul Făgăraș, Președintele Consiliului Județean Brașov, Primarul Municipiului Făgăraș, Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a luat act de renunțarea pârâtei SOCOM „V.” la judecarea cererilor de chemare în garanție, formulate față de Consiliul Local Făgăraș și Consiliul Județean Brașov. Prin decizia civilă nr. 710/Ap din 30 iunie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 291/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov a admis în parte apelul declarat de reclamanta V.A.L.

împotriva sentinței civile nr. 462/2003 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii, constatării preluării fără titlu valabil a imobilului situat în Făgăraș, str. D.S., înscris în cartea funciară, și respingerii cererii reconvenționale formulată de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș și, în consecință și constatarea valabilității actului de înstrăinare a imobilului, ca tardive. Prin decizia civilă nr. 9442 din 20 noiembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 42625/1/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanta V.A.L. și de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș împotriva deciziei civile nr. 710/Ap din 30 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia civilă nr. 132/Ap din 10 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 1186/64/2007, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de apelanta reclamantă V.A.L. împotriva sentinței civile nr. 462 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov, hotărâre care a fost menținută prin decizia nr. 3051/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1186/64/2007.

Prin sentința civilă nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2382/62/2010, Tribunalul Brașov a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei V.A.L., lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SOCOM „V.” Făgăraș, prescripției dreptului material la acțiune privind constatarea nulității actului de înstrăinare al imobilului în litigiu, autorității lucrului judecat și cea privind tardivitatea formulării cererilor de chemare în garanție și cererii reconvenționale ale pârâtei SOCOM „V.” Făgăraș. A admis în parte acțiunea civilă a reclamantei V.A.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Făgăraș prin Primar, și a constatat că imobilul din Făgăraș, str. D.S.

(fostă str. M.) nr. X, a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950. A respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantă, privind constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare a imobilului teren de 1051 mp și construcției de 400,62 mp, revendicarea acestui imobil și restabilirea situației anterioare de carte funciară, formulate în contradictoriu cu pârâții Municipiul Făgăraș prin Primar și SOCOM „V.” Făgăraș. A admis cererea reconvențională a pârâtei-reclamante SOCOM „V.” Făgăraș, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional V.A.L. și a constatat valabilitatea actului de înstrăinare a imobilului identificat în cartea funciară.

A admis excepția nulității cererilor de chemare în garanție și a declarat nule cererile de chemare în garanție formulate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș față de Municipiul Făgăraș prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, Președintele Consiliului Județean Brașov și Primarul Municipiului Făgăraș. A luat act de renunțarea la judecarea cererilor de chemare în garanție formulate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș față de Consiliul Județean Brașov și Consiliul Local Făgăraș. A obligat reclamanta-pârâtă reconvențional V.A.L. să plătească pârâtei-reclamante reconvențional SOCOM „V.” Făgăraș suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Conform extrasului cărții funciare, imobilul constând din construcții, curte și teren de 4394 mp a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitei D.V.Z.

fiind dobândit de aceasta cu titlu de moștenire după defunctul său soț V.D., în anul 1946. În anul 1955, imobilul menționat mai sus a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, dreptul astfel dobândit de către Statul Român fiind intabulat în evidențele de publicitate imobiliară La data de 27 octombrie 1993 , antecesoarele reclamantei, P.V.S.Z.

și P.V.A., au promovat pe rolul Judecătoriei Făgăraș o acțiune prin care au solicitat să se constate nevalabilitatea titlului în temeiul căruia imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului, pentru aceleași considerente ca și cele invocate în susținerea prezentei cerere dedusă judecății, acțiune motivată în drept pe dispozițiile art. 2 și art. 5 din Decretului nr. 92/1950 (Dosar nr. 1987/2002) . Prin sentința civilă nr. 560 din 18 februarie 1994, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1034/A/1994 a Tribunalului Brașov și decizia civilă nr. 145/1995 a Curții de Apel Brașov, a fost respinsă acțiunea promovată de antecesoarea reclamantei, reținându-se că naționalizarea s-a făcut în cadrul strict legal (Dosar nr. 1987/2002).

Prin art. 2 din H.G. nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede că „potrivit art. 2 din lege, indiferent de modalitatea în care au fost preluate imobilele de către stat sau de alte persoane juridice, preluarea este considerată abuzivă. În cadrul preluării abuzive a imobilelor legea tratează diferit situațiile în care imobilele au fost preluate cu titlu de cele preluate fără titlu de către stat sau de alte persoane juridice”. Potrivit art. 2.1. lit. a) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, preluările de imobile în baza Decretului nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare sunt considerate ca fiind preluate „cu titlu”, în măsura în care s-au respectat condițiile stabilite de acestea.

Deși, anterior s-a reținut, prin sentința civilă nr. 560 din 18 februarie 1994 definitivă și irevocabilă, că naționalizarea s-a făcut în cadrul strict legal, în raport de dispozițiile legale mai sus evocate, măsura preluării imobilului de către stat apare ca fiind abuzivă. De altfel, legiuitorul a înțeles să modifice prevederile legale în sensul celor mai sus redate potrivit normelor de aplicare a legii, prevăzând în art. 2 alin. (1) al Legii 10/2001 că „În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950”.

Chiar dacă această modificare a fost introdusă după promovarea acțiunii de către reclamantă, prin Legea nr. 247/2005, nu se poate reține că legea retroactivează, legiuitorul înțelegând să dea o nouă semnificație unor situații juridice trecute, fără a fi înfrânt principiul constituțional al neretroactivității legii, cum în repetate rânduri s-a pronunțat Curtea Constituțională . Pentru aceste motive, capătul de cerere formulat de reclamanta V.A.L. având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului din Făgăraș, str. D.S. (fostă str. M.) nr. X, identificat în cartea funciară, în baza Decretului nr. 92/1950, a fost admis. Capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare a imobilului în litigiu către pârâta SOCOM „V.”, se dovedește neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 893/1971 s-a hotărât ca, în scopul amenajării imobilului în care își are sediul SOCOM „V.” Făgăraș, terenul proprietate de stat, în suprafață de 1051 mp, situat în orașul Făgăraș, str. M. nr. X, să treacă pe durată nedeterminată din administrarea orașului Făgăraș în folosința gratuită a SOCOM „V.”, iar construcția în suprafață de 246,16 mp situată pe terenul mai sus-arătat să se transmită cu plată din proprietatea statului în administrarea orașului Făgăraș în proprietatea SOCOM „V.” (Dosarul nr. 1987/2002 al Judecătoriei Făgăraș). Reclamanta a susținut, prin cererea pe care a formulat-o că actul de înstrăinare a imobilului în litigiu este lovit de nulitate absolută deoarece el a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data perfectării lui, dispoziții legale care interziceau vânzarea bunurilor ce constituiau proprietatea de stat.

Nulitatea absolută este reglementată în legislația noastră ca fiind sancțiunea de drept civil care intervine în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic. De asemenea, art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (actual art. 46) prevede că „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având obiect imobile ce cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării”. Actul de înstrăinare a imobilului în litigiu a fost încheiat în temeiul Decretului nr. 244/1955, act normativ care reglementa transmiterea unor bunuri imobile proprietatea statului către unitățile cooperatiste.

Potrivit art. 1 din acest act normativ „terenurile proprietatea statului aflate în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare, necesare pentru construcții unităților cooperatiste pot fi transmise fără plată și fără termene în folosința acestora (...)”, iar art. 3 din același act normativ stipula că, dacă pe terenurile în cauză se găsesc și construcții se vor transmite către unitățile cooperatiste atât folosința fără termene a terenurilor cât și proprietatea construcțiilor, prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii. Folosința fără termene a terenurilor se va transmite fără plată, iar proprietatea construcțiilor se va transmite cu plată pe baza evaluării construcțiilor”.

Raportat la cele mai sus expuse, instanța a constatat că, la data emiterii actului de înstrăinare supus analizei, au fost respectate toate condițiile de valabilitate instituite de dispozițiile legale precizate, terenul în suprafață de 1051 mp fiind transmis în folosința pârâtei SOCOM „V.” fără plată, iar construcția existentă pe acest teren a fost transmisă acesteia din proprietatea statului cu plată, suma de bani stabilită cu titlu de preț conform dispozițiilor legale menționate fiind achitată de aceasta la data de 16 decembrie 1972, prin dispoziție de plată (Dosarul nr. 1987/2002 al Judecătoriei Făgăraș). Prin decizia civilă nr. 81/Ap din 22 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2382/62/2010 Curtea de Apel Brașov a admis apelul formulat de apelanta reclamantă V.A.L.

împotriva sentinței civile nr. 300/S/2010 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a dispus restabilirea situației anterioare naționalizării în baza Decretului nr. 92/1950 asupra imobilului situat în Făgăraș, str. D.S. nr. X, a obligat pârâtele SOCOM „V.” Făgăraș și Municipiul Făgăraș prin Primar, să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul mai sus menționat, a respins cererea reconvențională și petitul din acțiune având ca obiect constatarea nulității înstrăinării din 1973 a suprafeței de 1051 mp și construcției către pârâtă, a păstrat restul dispozițiilor privind soluționarea excepțiilor și cererii de chemare în garanție, precum și dispoziția de admitere în parte a acțiunii și admiterea petitului privind caracterul abuziv al preluării imobilului și a obligat pârâtele Municipiul Făgăraș și SOCOM „V.” Făgăraș să plătească reclamantei suma de 9.676 RON cheltuieli de judecată în toate instanțele.

Prin decizia civilă nr. 1089 din 4 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2382/62/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș și de chematul în garanție Municipiul Făgăraș prin Primar împotriva deciziei civile nr. 81/Ap din 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care a casat-o, a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe și a respins cererea de intervenție formulată de T.M.A. și T.E. ca nefondată. Prin decizia civilă nr. 71/Ap din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamanta V.A.L.

împotriva sentinței civile nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care a păstrat-o. A obligat apelanta-reclamantă V.A.L. să plătească intimatei-pârâte SOCOM „V.” Fărăgaș suma de 5.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele: În fața instanței de apel a fost formulată de către T.M.A., T.D.F. și T.E. cerere de intervenție principală, care nu a fost încuviințată în principiu în ședința publică din 2 septembrie 2013, pentru considerentele menționate în încheierea de ședință. Un aspect esențial în soluționarea cauzei îl reprezintă faptul că dispoziția primei instanțe, cuprinsă în sentința civilă nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, prin care se constată că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, nu a fost atacată în calea de atac, apelul fiind declarat numai de reclamanta V.A.L.

Prin urmare, această statuare a instanței de fond a intrat în puterea lucrului judecat și nu formează obiectul sesizării instanței de apel. În soluționarea cererii de restabilire a situației anterioare de carte funciară trebuie pornit de la principiul relativității înscrierilor de carte funciară potrivit căruia înscrierea unui drept în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută (art. 24 din Legea nr. 7/1996 în forma de la data cererii de chemare în judecată). Ca urmare, este necesar ca la data investirii instanței cu acțiunea în rectificare de carte funciară, pârâtul să aibă calitatea de titular al dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.

În cauză, deși Statul Român are calitatea de titular al dreptului de proprietate înscris în cartea funciară și prin acțiune se solicită radierea dreptului de proprietate al acestuia, Statul Român nu are calitatea de parte în proces. Este adevărat că litisconsorțiul procesual este de regulă facultativ, cadrul procesual civil fiind lăsat la aprecierea reclamantei conform principiului disponibilității, însă, având în vedere obiectul prezentei acțiuni și efectele soluției pronunțate în cauză, instanța apreciază că în speță, pentru soluționarea cererii de restabilire a situației de carte funciară, reclamanta este ținută să cheme în judecată toți titularii dreptului împotriva cărora urmărește înscrierea dreptului ei.

Susținerea potrivit căreia Municipiul Făgăraș prin Primar ar avea calitate procesuală, întrucât imobilul a devenit proprietatea sa, nu este probată, acest pârât nefiind titular înscris în cartea funciară. Mai mult, legea însăși (art. 6-art. 9 din Legea nr. 213/1998) face distincție între domeniul de proprietate al statului și cel al unităților administrativ-teritoriale care, deci, nu se confundă, încât susținerea că ope legis, imobilele în litigiu ar fi trecut în proprietatea Municipiului Făgăraș rămâne fără suport juridic, nefiind invocat vreun text de lege care să dispună în acest sens. În analiza calității procesuale a pârâtului mai trebuie observate dispozițiile speciale din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, ce statuează asupra patrimoniului unităților administrativ-teritoriale și care permit analiza dacă imobilele în litigiu au intrat în proprietatea acestora, încât să dobândească calitatea de pârât în prezentul proces.

Conform art. 21 alin. (1) din menționata lege, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, compus, în accepțiunea art. 119, din bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniul privat al acesteia precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.

Potrivit art. 121 alin. (1), domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege, bunuri care sunt supuse inventarierii anuale (art. 122). Din analiza normelor expuse rezultă că patrimoniul privat este constituit din bunurile intrate prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege și sunt supuse inventarierii anuale, ceea ce presupune o anumită procedură concretizată în înscrisuri și cu finalul publicității prin cartea funciară, cerințe care în speță nu sunt îndeplinite. Mai mult, cererea de revendicare a imobilelor înscrise în cartea funciară, proprietatea Statului Român urmează a fi respinsă, în condițiile în care reclamanta nu a chemat în judecată proprietarul imobilelor.

Se reține că în cauză, în primul ciclu procesual la Judecătoria Brașov, în Dosarul nr. 1987/2002, reprezentanta pârâtei SOCOM „V.” Făgăraș a declarat verbal în ședința publică din data de 8 octombrie 2002 că: „înțeleg să chem în garanție Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, iar obiectul cererii de chemare în garanție este ca Statul Român să fie obligat la predarea imobilului în litigiu”. Această cerere nu a fost formulată în scris potrivit prevederilor art. 82 C. proc. civ. și nici nu îndeplinește condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 61 alin. (1) C. proc. civ. pentru a investi în mod legal instanța de judecată.

Mai mult, această cerere de chemare în garanție a fost declarată nulă prin sentința civilă nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 2382/62/2010 pentru nerespectarea condițiilor de formă, dispoziție care nu a format obiectul criticilor în apel, intrând în puterea lucrului judecat, astfel că Statul Român nu a dobândit calitate de parte în proces nici pe calea prevăzută de art. 60 C. proc. civ. În aceste condiții, citarea în continuare, din eroare, în cauză a Statului Român ca și chemat în garanție, fără a se comunica acte de procedură și a avea calitate de parte, nu e de natură a produce efecte juridice.

Cu privire la cererea formulată de reprezentanta apelantei reclamante (în concluziile orale pe fondul cauzei și în concluziile scrise), de a se lua act de modificarea temeiului juridic, făcută pentru termenul de judecată din 20 septembrie 2010 și de modificarea cauzei acțiunii, se rețin următoarele: Instanța este ținută de cauza acțiunii cu soluționarea căreia a fost investită prin cererea de chemare în judecată, respectiv preluarea fără titlu a imobilului în litigiu și, ca o consecință, restabilirea situației de carte funciară și revendicare imobiliară conform dreptului comun. Modificarea cauzei acțiunii, după mai mult de 8 ani de la formularea cererii de chemare în judecată și invocarea ca și cauză a acțiunii, refuzul entității deținătoare de a soluționa notificarea în termen de 6 luni, nu poate fi primită.

Mai mult, precizarea de acțiune prin care se indică ca și temei juridic nou dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) pct. 9, art. 4 pct. 2, art. 21 pct. 1 și art. 25 din Legea nr. 10/2001 a fost făcută în 20 septembrie 2010, după ce în anul 2005 pârâta SOCOM „V.” Făgăraș emisese decizia din 7 octombrie 2005 prin care s-a respins notificarea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a imobilului în litigiu. Această decizie a fost contestată la Tribunalul Brașov de reclamanta din prezenta cauză, procesul fiind suspendat (Dosar nr. 342/62/2005).

Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională SOCOM „V.” Făgăraș, instanța reține că prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 893/1971, a fost transmis în folosință gratuită, pe durată nedeterminată, SOCOM „V.” Făgăraș, terenul în suprafață de 1051 mp situat în orașul Făgăraș, str. M. nr. X, iar construcția în suprafață de 246,16 mp situată pe acest teren a fost transmisă cu plată. Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada nerespectării, la data perfectării actului, a dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv Decretul nr. 244/1955, neexistând nici un motiv de nulitate absolută, în mod corect prima instanță a admis cererea reconvențională formulată de pârâta SOCOM „V.” Făgăraș.

Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 296 C. proc. civ. Curtea a respins apelul declarat de reclamanta V.A.L. împotriva sentinței civile nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a păstrat-o. În baza dispozițiilor art. 298, art. 274 C. proc. civ. Curtea a obligat reclamanta la plata către intimata pârâtă SOCOM „V.” Făgăraș a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.500 RON reprezentând onorariu de avocat. Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs reclamanta V.A.L. invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate: Prin acțiunea introductivă a solicitat primei instanțe să constate preluarea abuzivă a imobilului situat în Municipiul Făgăraș, str. D.S.

(fostă M.), nr. X. Deși petitul inițial a fost admis de către instanța de fond și a intrat în puterea lucrului judecat, instanța de apel, în rejudecare, a constatat că rectificarea de carte funciară nu poate fi admisă deoarece nu a fost introdus ca parte și Statul Român, titularul dreptului de proprietate asupra terenului. Recurenta a mai susținut că, instanța de apel a ignorat dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât unitatea deținătoare în sensul acestui act normativ este pârâta SOCOM „V.” Făgăraș care a fost și este parte în procesul de față, astfel încât în mod greșit s-a reținut că, după opt ani, aceasta ar fi modificat cererea de chemare în judecată. În raport cu cele mai sus expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului cu consecința modificării deciziei în sensul admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 300/S din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: La data de 8 noiembrie 2001, reclamanta-recurentă a notificat, în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăria Municipiului Făgăraș, solicitând să-i fie restituit imobilul din litigiu. Cu data de 13 august 2002, reclamanta V.A.L. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Făgăraș prin Primar, SC F. SA și SOCOM „V.” Făgăraș solicitând să se constate că: imobilul situat în Făgăraș, str. D.S. nr. X, înscris în cartea funciară, în prezent dezmembrat, teren în suprafață de 401 mp și construcție 650 mp, teren în suprafață de 2292 mp, a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950; constatarea nulității absolute a înstrăinării a 1051 mp teren și a construcției și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Prin sentința civilă nr. 300/5 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, dispoziție ce nu a fost atacată cu apel, astfel că reclamanta nu a formulat nicio critică sub acest aspect. Așadar, singura critică adusă hotărârii instanței de apel este cea referitoare la respingerea capătului de cerere privind rectificarea de carte funciară. În raport cu această cerere, în mod corect ambele instanțe au statuat că Statul Român nu a avut calitatea de parte în proces, deși este titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. În aceste condiții, soluționarea capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare nu poate avea loc decât în contradictoriu cu titularul tabular al dreptului contestat și nu cu Municipiul Făgăraș cum greșit susține recurenta.

Ca parte căzută în pretenții potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte SOCOM „V.” Făgăraș suma de 3.000 RON cheltuieli de judecată ce constă din onorariu apărător conform chitanțelor din 16 mai 2014 și din 20 mai 2014 emise de Cabinet Avocat H.V., Baroul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta V.A.L., împotriva deciziei nr. 71/Ap din 16 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurenta V.A.L. la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SOCOM „V.” Făgăraș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2014.