ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.11.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4044/2011

HOTĂRÂRE

15.11.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4044/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 73 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău au fost condamnați inculpații, după cum urmează:

A.M. zis „F.”, cetățean român, studii-liceu, ocupație-student anul I la Facultatea de Automatică a Universității T. din Brașov, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 la 4 ani închisoare.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu 41 alin. (2) C. pen. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (2) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 4 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. la 4 ani închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la 4 ani închisoare.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)- art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. inculpatul urmând să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 48 din 8 martie 2007 a Tribunalului Buzău urmând a executa și această pedeapsă, în total 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare reținerea și arestul preventiv din perioada 2 septembrie 2008-9 septembrie 2009.

S-a dispus confiscarea sumelor de: 4.906 RON, 1.700 euro și 2.100 dolari SUA ridicate de la inculpat , acestea fiind obținute prin săvârșirea de fapte penale (conform chitantelor și recipiselor de la C.E.C. și ordinelor de incasare numerar de la Banca C.R.

S.S.G., cetățean român, studii-liceu, ocupație-student anul III la Universitatea C. București Facultatea de Căi ferate și Drumuri și Poduri, necăsătorit, fără copii , recidivist.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu art. 37 lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (1), 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (37) lit. a) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 155 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 137/2007 și s-a contopit acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate în pedepsele cele mai mari.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele obținute în urma revocării în pedeapsa cea mai mare, urmând a executa 6 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. urmând să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-au aplicat art. 71-64 lit a teza a II-a și b C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani reținerea și arestul preventiv din perioada 3 septembrie 2008-9 septembrie 2009.

S-a confiscat de la inculpat suma de 3.160 lei (½ din sumele obținute cu A.M. și cu P.V.).

R.B.A. zis „B.” , cetățean român, studii-superioare, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai mare, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. inculpatul urmând să execute și pedeapsa de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71- 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv din perioada 3 septembrie 2008-25 decembrie 2008.

P.C.D. zis „V.”, cetățean român, studii-liceu, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul urmând să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-au aplicat și dispozițiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare reținerea din 3 septembrie 2008.

P.V., cetățean român, studii-liceu, ocupație-student la facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune a Universității S.H. București și operator calculator K.K. la SC M.E. SRL Buzău, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la 3 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai mare, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul urmând să execute și pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat dispozițiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus reținerea din 3 septembrie 2008.

S-a confiscat de la inculpat suma de 1.000 RON.

În baza art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților R.B.A., P.C.D. și P.V. pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86

C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpații supunându-se următoarelor măsuri de supraveghere:

- se vor prezenta la Serviciul de Probațiune Buzău la datele pe care le va stabili consilierul desemnat;

- vor anunța, în prealabil, același serviciu, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- vor comunica și justifica serviciului schimbarea locului de muncă și vor comunica informațiile solicitate de natură a le putea fi controlate mijloacele de existență.

S-au aplicat dispozițiile art. 359 C. proc. pen. (atrăgând atenția acestora că săvârșirea de noi fapte penale va determina revocarea acestui beneficiu, urmând a fi executată în regim de detenție aceasta pedeapsa, alături de cea pentru noile fapte) și art. 71 alin. (5) C. pen. pentru acești trei inculpați.

S-a menținut pentru inculpații A.M. și S.S.G. liberarea provizorie sub control judiciar, această măsură urmând a-și înceta efectele la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

S-a dispus confiscarea aparatului X1 ce aparține inculpatului S.S.G., a cardurilor clonate, cartele Metrorex ridicate de la A.M. (acestea urmând a fi distruse) și a celorlalte bunuri ridicate de la inculpații din acest dosar și depuse la 5 decembrie 2008 la I.P.J. Buzău, Camera de Corpuri Delicte, menționate în procesul-verbal întocmit de procuror și în dovada din 16 ianuarie 2009, cu excepția celui restituit inculpatului S.S.G. in cursul cercetării judecătorești.

S-a luat act că părțile vătămate Banca C.S. din Republica Cehă, N.J. Bank, E.F.C.U. din SUA, C. Bank din SUA, Bank B.L.H. din SUA, L.A.F.C.U. din Lansing, Michigan (SUA) S.I.N.C., Johnston, Iowa (S.U.A) G.F.F.C.U. Tampa Florida S.U.A nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În luna ianuarie 2008, inculpatul S.S.G. a primit de la inculpatul P.V. un aparat X1 de falsificare de carduri bancare pe care l-a folosit până în luna aprilie 2008 când i l-a restituit întrucât s-au certat.

În această perioadă, S.S.G. a falsificat mai multe carduri bancare, folosind însă informații obținute de inculpatul P.V. din mediul informatic privind conturi bancare din SUA și Cehia, unele fiind furnizate de o persoană „M.P.”, neindentificată de organele de urmărire penală până in prezent.

Cu cardurile falsificate, cei doi s-au deplasat în data de 5 martie 2008 la ATM din Buzău, cartier Dorobanți, de unde au retras în două rânduri 1000, respectiv 300 RON dintr-un cont deschis la o bancă din Cehia.

În acea zi, acești inculpați au fost supravegheați de organele de urmărire penală, iar din listingul tranzacțiilor comunicat de R. Bank rezultă o serie întreagă de accesări a unui cont ce aparținea unei bănci din SUA, și un cont aparținând unei bănci din Cehia.

Continuându-se investigațiile, a rezultat că persoanele angajate la G.S. Buzău au descoperit cu o zi în urmă un card clonat ce fusese capturat in același ATM, aparținând V. Banka din Slovacia ce viza contul aparținând Băncii C.S. din Republica Cehia .

S-a stabilit că acest card fusese folosit la 2 martie 2008, cardul fiind capturat deoarece figura ca pierdut/furat, operațiunea de retragere nemaiputând fi finalizată.

Tot din listingul bancar, rezultă că, în aceiași zi, cu 2 minute înainte, fusese accesat contul din care s-au retras 10 RON, apoi 60 RON, după mai multe încercări in urma cărora rezultau fonduri insuficiente .

Urmare acestor indicii de comitere de fapte penale, s-a solicitat de procuror autorizarea interceptărilor convorbirilor telefonice și in sistem informatic, aprobată de Tribunalul Buzău.

Cercetările ulterioare au arătat că, în luna aprilie 2008 , S.S.G. i-a restituit lui P.V. aparatul X1 deoarece s-au certat și a luat legătura cu învinuitul O.M.V. stabilit în Spania, rugându-l să-i procure un astfel de aparat.

Acest învinuit dă curs solicitării, expediindu-i un astfel de aparat într-un colet printr-o persoană ce a venit în Buzău cu autocarul, S.S.G. plătindu-i banii la 21 aprilie 2008.

Ulterior, între cei doi au loc schimburi de conturi bancare din SUA pentru ca și O.M.V. să falsifice carduri și să le utilizeze în Spania.

Fiind în posesia acestui nou aparat, inculpatul S.S.G. s-a asociat cu inculpatul A.M. pe care îl cunoștea de mai mult timp, fiind chiar condamnați anterior într-un alt dosar tot pentru falsificare de carduri și care se afla la Brașov, fiind student la Facultatea de Automatică.

La acest grup aderă și inculpații R.B.A. și P.C.D., toți locuind mai multe zile în camera de cămin a lui A.M.

Aici, folosindu-se de aparatul X1 al inculpatului S.S.G., au falsificat carduri bancare ale unor bănci din SUA, după ce, anterior, A.M., R.B.A. și P.C.D. au efectuat activități de phising (transmiteau mesaje false clienților băncilor prin care le solicitau, sub diferite pretexte, să-și actualizeze datele (număr și cod pin în special) în vederea obținerii informațiilor necesare. Aceste date obținute din calculator, le imprimau pe cartele de metrou cu ajutorul aparatului X1.

Aceste carduri falsificate le-au folosit la retrageri de numerar din ATM-uri amplasate în Brașov, însă doar inculpații A.M. și S.S.G. au reușit să intre în posesia de numerar .

Ulterior, inculpații A.M. și S.S.G. au închiriat un apartament în Brașov, continuându-și activitatea infracțională până la 2 septembrie 2008, când au fost prinși de organele de poliție la un ATM.

La acest moment s-au descoperit asupra inculpatului A.M. 6 cartele Metrorex ce funcționau ca și carduri și suma de 2.006 RON despre care acesta a declarat că provine din retrageri ilegale de numerar.

Imediat s-a efectuat și o percheziție la apartamentul închiriat, descoperindu-se 67 cartele metrou ce erau deja imprimate, echipamentul X1 și sumele de 2.100 dolari SUA, 1.700 euro și 1.950 RON, despre care inculpatul a afirmat că provin din retrageri ilegale.

Ulterior, au fost percheziționate și locuințele celorlalți inculpați, descoperindu-se suficiente dovezi cu privire la activitatea lor infracțională.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Buzău și inculpații A.M., R.B.A., P.C.D., S.S.G. și P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău invocă că î

n mod nelegal instanța de fond a dispus achitarea inculpatului A.M. pentru comiterea infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., precum și achitarea inculpatului S.S.G. pentru comiterea infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. și de art. 26 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, în mod nelegal Tribunalul Buzău a luat act de faptul ca toate părțile vătămate introduse în cauza nu se constituie parți civile, deși A.C.S., I.A.X.C. cu sediul în Austin (Texas), ce activează ca procesator de plata pentru C. BANK (SUA) a precizat ca solicita tragerea la răspundere penala a autorilor faptei și se constituie parte civila cu suma de 429,07 dolari SUA.

În condițiile expuse la pct. 3, în mod nelegal și contrar probelor administrate în cauză, Tribunalul Buzău a dispus confiscarea speciala a sumelor de 4.906 RON, 1.700 euro și 2.100 dolari SUA de la inculpatul A.M. și de 3.160 RON de la inculpatul S.S.G.

În mod eronat, deși a vizat aplicarea unei pedepse egale inculpatul A.M. și S.S.G. pentru fiecare din infracțiunile prevăzute de art. 27 alin. (1), art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, instanța de fond a pronunțat o singura pedeapsa pentru ambele infracțiuni.

Apelanții inculpați

S.S.G., A.M., P.C.D., au criticat

sentința penala nr. 73 din 22 iulie 2010 pronunțata de Tribunalul Buzău ca fiind nelegală.

În opinia acestora primul motiv de nelegalitate se refera la faptul că, deși inculpații A.M. și S.S.G. au fost trimiși în judecata, fiecare dintre ei, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 instanța de judecată a aplicat fiecăruia o singura pedeapsa, de 4 ani închisoare, pedeapsa aplicata în baza art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Procedând de această manieră instanța de judecată a pronunțat o soluție nelegală deoarece, nu s-a pronunțat privitor la fiecare din cele doua infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși in judecata .

Art. 379 alin. (2) pct. b) C. proc. pen. arată că, hotărârea primei instanțe este desființată de instanța de apel și se dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată și atunci când exista vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Nepunând în discuție eventual condamnarea celor doi inculpați pentru o faptă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și nedispunând condamnarea acestora pentru toate faptele pentru care s-a făcut trimiterea în judecată, evident ca s-a produs acestora o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Față de aceste aspecte s-a considerat că referitor la această nelegalitate se impune admiterea apelului formulat, cât și cel al parchetului (privitor la această situație), desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

De asemenea, hotărârea primei instanțe este apreciată ca fiind nelegală și privitor la modalitatea de rezolvare a laturii civile pentru considerentele indicate de către

D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău în motivele de apel, motive pentru ca critică sentința primei instanțe.

De asemenea, soluția instanței de fond este apreciată ca nelegală și privitor la condamnarea inculpatului P.C.D. pentru infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Din nicio o probă concretă nu rezultă că inculpatul P.C.D. ar fi săvârșit vreuna din faptele penale pentru care a fost depus judecații. Este adevărat că acesta a fost în acea perioadă 6 zile la Brașov, iar 2 zile a stat în camera de cămin în care locuia inculpatul A.M., însă nu a săvârșit nicio activitate care să fie sub incidența legii penale. Nu a fost nicio dată de față când s-a falsificat vreun card și nu a cunoscut despre activități de acest tip. Nu știa că o parte din ceilalți inculpați merg la bancomate folosind carduri falsificate și nu i-a însoțit niciodată în vreo activitate de aceasta natură. Nu a avut niciun folos material de pe urma activităților infracționale desfășurate de alți inculpați în prezenta cauză.

Singurele așa-zise probe constau în transcrierea unor discuții telefonice purtate de inculpatul P.C.D. și a unor discuții pe messenger care însă au fost interpretate subiectiv de către procuror ca având legătura cu activitatea infracțională.

În opinia apelantului, pentru condamnarea unei persoane este necesar să existe probe certe de vinovăție din care sa rezulte în mod indubitabil că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, însă în situația inculpatului P.C.D. nu se poate discuta de existența unor astfel de probe, ci doar a unor probe indirecte, parte din acestea fiind subiectiv interpretate.

Pe cale de consecința, în ceea ce îl privește apelantul P.C.D. solicită admitere a apelului, și pronunțarea unei soluții de achitare pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, întrucât nu au fost săvârșite de el.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată de apelanții inculpați menționați și sub aspectul temeiniciei, apreciindu-se că acestora le-au fost aplicate pedepse mult prea aspre față de circumstanțele personale, respectiv atitudinea avută pe parcursul procesului penal, conduita în societate anterior comiterii infracțiunilor pentru care sunt judecați, faptul că unii dintre ei sunt studenți eminenți, iar alții au colaborat strâns cu organele judiciare formulând chiar și denunțuri ce au fost finalizate cu descoperirea unor persoane care au comis infracțiuni similare.

Apelantul inculpat R.B.A.,

a solicitat

ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și 10 lit. a) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, întrucât nu a pus în circulație cardul falsificat. Eventual, în sarcina sa se putea reține infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (5) cu referire la art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, adică o tentativă de ridicare a unor sume prin folosirea unui instrument de plată falsificat, fapte pentru care, însă nu s-a pus în mișcare acțiunea penală.

În subsidiar, în ceea ce privește individualizarea judecătorească a pedepselor a solicitat aplicarea pentru faptele săvârșite să se facă aplicarea art. 81 C. pen. față de circumstanțele sale personale, respectiv conduita avută anterior comiterii infracțiunii, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, că are un loc de muncă stabil.

Apelantul inculpat P.V., a criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău, faptele pentru care a fost condamnat nu au suport probator, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului P.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile.

Referitor la prima infracțiune și anume aceea de complicitate la falsificarea unui instrument de plata electronica, în cuprinsul rechizitoriului se face vorbire doar de faptul că din analiza notelor de redare ar rezulta că inculpatul S.S.G. ar fi primit de la inculpatul P.V. un echipament X1 de falsificare de carduri bancare, pe care cei doi l-au deținut în comun până la sfârșitul lunii martie 2008, începutul lunii aprilie 2009, când, pe fondul unor discuții conflictuale, echipamentul ar fi fost restituit.

Aceasta situație ar rezulta din conținutul discuțiilor interceptate, purtate de cei doi pe Messenger și redate, se afirma în rechizitoriu.

Însă, se solicită a se observa că

în cuprinsul filelor indicate în rechizitoriu, nu se găsesc replici relevante, lipsite de orice echivoc, care să probeze în mod neîndoielnic această situație de fapt.

În al doilea rând, acest așa zis echipament electronic de falsificare nu a fost găsit, ca urmare a perchezițiilor efectuate, nici la domiciliul inculpatului P.V. și nici la domiciliul inculpatului S.S.G.

În

al treilea rând, foarte important este faptul că la nici una din aceste percheziții nu au fost găsite instrumente de plata electronice care să fi fost falsificate cu ajutorul acestui echipament. De fapt, la domiciliul și asupra inculpatului P.V., nu a fost găsit vreun instrument falsificat de plata electronică.

În

plus, în rechizitoriu s-a mai indicat o serie de file din cuprinsul aceluiași volum I, cuprinzând discuțiile purtate pe Messenger între cei doi, discuții din conținutul cărora s-ar desprinde concluzia că inculpatul P.V. și-ar fi lăudat performanțele echipamentului de falsificare, indicând cardurile falsificate pe conturile unor banei din Cehia, cu ajutorul cărora ar fi retras suma de 1.300 RON.

Însă, se solicită a se constatat că

același lucru și anume că redările conversațiilor dintre cei doi inculpați nu sunt deloc relevante sub aspectul probării faptelor, ele conținând mai mult replici de jargon, a căror lecturare ne creează o stare de confuzie și incertitudini. indicate, ce ar putea fi relevanta, lămuritoare sau concludenta ca proba.

O ultimă chestiune legată de deținerea și utilizarea acestui echipament de falsificare, ar reprezenta-o recunoașterea făcuta în fata instanței de către inculpatul S.S.G., însă apreciază că susținerea acestuia

nu reprezintă un act de sinceritate ci mai degrabă o modalitate mai mult sau mai puțin abilă de a obține din partea instanței de judecata o circumstanțiere favorabilă la momentul individualizării pedepsei.

Așadar, pe parcursul cercetării judecătorești, nu au apărut elemente noi de probațiune menite a înlătura echivocul generat de probele administrate în faza de urmărire penală cu privire la acest aspect. Drept urmare, consideră că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, condamnându-l pe inculpat pentru comiterea acestei infracțiuni în lipsa oricărei probe relevante.

Cu privire la procesul-verbal al polițiștilor, apreciază că flagrantul organizat de aceștia a fost unul ilegal, întrucât nu a fost autorizat de către judecător.

Referitor la cea de-a doua infracțiune și anume aceea de punere în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plata electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație, solicită să se constate că nici

în cuprinsul rechizitoriului și nici în motivarea dată de instanța de fond în cuprinsul sentinței de condamnare nu se face referire la nici o proba în acest sens.

Punerea în circulație presupune prin definiție, transmiterea în orice mod a detenției cardului falsificat.

Sub acest aspect, solicită să se constate că nu exista niciun fel de probă în dosarul cauzei, din care să rezulte în vreun fel, că inculpatul P.V. ar fi pus în circulație carduri falsificate.

Prin decizia penală nr. 74 din 5 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală a decis admiterea apelurile declarate de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău și de inculpatul A.M. împotriva sentinței penale nr. 73 din 22 iulie 2010 pronunțată de către Tribunalul Buzău, pe care o desființează în parte și, în consecință:

A dispus confiscare de la inculpatul A.M. a sumei de 4.906 RON și 1285,44 dolari SUA reprezentând beneficiul obținut din comiterea infracțiunilor, în conformitate cu prevederile art. 118 lit. e) C. pen.

A dispus restituirea către inculpatul A.M. a sumelor de 1.700 euro și 814,56 dolari SUA, sume care nu sunt rezultatul comiterii infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze și care au fost consemnate la Banca C.R. SA Buzău conform înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit cu privire la aceste sume.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații S.S.G., R.B.A., P.C.D. și P.V.

Au fost obligați apelanții inculpați S.S.G., P.C.D. și P.V. la câte 100 RON, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia, iar apelantul R.B.A. la 500 RON, din care 400 RON, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei hotărâri pronunțate de instanța de control judiciar au declarat recurs inculpații A.M., S.S.G., P.C.D. și P.V. pentru motivele de casare, astfel cum au fost detaliate în partea introductivă din încheierea de amânare a pronunțării.

Astfel, pentru inculpatul A.M. s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 10, 17, 18, 14 și 20 C. proc. pen.; pentru inculpatul S.S.G. cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 10, 14 și 20 C. proc. pen.; pentru inculpatul P.C.D. cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 Cod procedură penală, iar pentru inculpatul P.V. cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În sinteză, pentru inculpatul A.M. s-a susținut necesitatea înlăturării dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu s-a stabilit cu certitudine momentul de început al activității infracționale; achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că lipsește intenția de a se constitui într-un grup infracțional în condițiile în care s-a formulat și excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 (încheierea din 1 noiembrie 2011 și completul de 5 judecători Înalta Curte de Casație și Justiție) și, în sfârșit, necesitatea reindividualizării pedepselor aplicate inculpatului.

Apărătorul inculpatului S.S.G., achiesându-se la motivele invocate pentru inculpatul A.M. a mai susținut că hotărârile sunt nelegale în condițiile în care instanțele nu s-au pronunțat cu privire la cele două infracțiuni prevăzute de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, impunându-se casarea cu rejudecare.

Totodată, apreciindu-se că pedepsele sunt prea severe în raport cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, impunându-se reindividualizarea.

În fapt, apreciază că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 320

C. proc. pen., în altă situație creându-se o discriminare vădită între inculpații din diverse dosare.

Inculpatul P.C.D. a solicitat achitarea sa, întrucât este condamnat pentru infracțiuni nedovedite (nu a falsificat carduri, nu a avut cunoștință despre activitățile celorlalți coinculpați, nu i-a însoțit și nu a avut vreun folos material urmare activităților desfășurate de ceilalți inculpați).

În sfârșit, inculpatul P.V., a solicitat achitarea sa întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu au suport probator (echipamentul X1 de falsificare nu a fost găsit; nu s-au găsit instrumente de plată falsificate cu acest echipament; nu a pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate și nu a deținut astfel de instrumente), iar în subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, apreciate ca fiind mult prea severe.

Prealabil dezvoltării recursului inculpatul A.M. a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003, excepție respinsă de complet ca inadmisibilă (dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

În recurs inculpații nu au formulat alte cereri de probe noi pe situația de fapt.

În condițiile neadministrării unor probe noi pe situația de fapt, argumentele apărării în fapt și în drept au fost, în esență, aceleași ca cele deja expuse în fața instanțelor de fond și de control judiciar.

- Faptele au fost recunoscute încă din faza urmăririi penale de inculpatul A.M. și R.B.A. (condamnat în cauză).

- Cu ocazia judecării cauzei, inculpatul S.S.G. revine asupra declarațiilor anterioare, recunoscând toate faptele reținute de procuror în sarcina sa.

- Inculpatul P.V. se consideră nevinovat în condițiile în care inculpatul S.S.G. a declarat în fața instanței că „P.V. avea un aparat de falsificat carduri și falsifica cca 3-4 carduri pe săptămână, dar mergea și în alte localități … prin februarie i-a dat acel aparat de teamă că rămâne cu el … în martie au fost la acel bancomat din Cartierul D. și este corectă concluzia procurorului”.

- La percheziția domiciliară s-au identificat 2 carduri pe numele de P.V., 6 carduri pe numele mamei sale dar și carduri fără serie sau cu serii incomplete, chiar dacă acest inculpat afirmă că le-a găsit într-o bluză din apartamentul lui R.B.A.

- Discuțiile în mediul informatic pe care inculpatul S.S.G. le-a purtat cu inculpatul P.V., afirmația aceluiași inculpat (14 aprilie 2008) „nu mai am aparat de o săptămână, i l-am dat lui B. înapoi (fiind vorba de inculpatul P.V.) m-am certat cu el.

- La 31 martie 2008 discuția cu A.M. „vezi că m-am certat cu B., îi dau aparatul azi”.

- Discuțiile inculpatului P.V. cu altă persoană pe mess, la 3 aprilie 2008 înainte cu 2 zile de a se deplasa la bancomat și în care se fac referiri la bănci din Grecia, Polonia, Germania, spunând că ”am încercat săptămâna trecută, discuție purtată și în legătură cu C.S.”, cea din contul căreia s-a retras ulterior.

- La 31 martie 2008 P.V. îi cere inculpatului A.M. informații despre conturi „dă-mi datele necesare”; „dă-mi sms cu datele de pe card” apoi într-o discuție cu techworn se face referire la o bancă din SUA.

În ce-l privește pe inculpatul P.C.D. care nu a recunoscut faptele, în discuțiile purtate cu R.B.A. vorbește de o cartelă invalidă și despre posibilitatea de a face bani de vară, să fie atent la o tipă în verde care se plimbă pe stradă, iar S.S.G. în sensul că „o carte de credit a fost halită”.

În urma percheziției informatice pe calculatorul inculpatului R.B.A., rezultă că ei colaborau în activitatea de phising informatic și schimbau date între ei (smtp-uri, parole de acces coduri pin).

Înalta Curte verificând decizia atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate de recurenți și din oficiu, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385

alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele.

Chestiunile supuse examinării instanței de recurs, privesc aspecte de fapt, care se stabilesc prin interpretarea probelor, faptele imputate și reținute de instanțele anterioare sau săvârșit sau nu și în ce împrejurări și dacă susținerile inculpaților în apărare au temeiuri de fapt, dar și aspecte de drept substanțial penal ce implică confruntarea soluțiilor adoptate de instanțele interne cu normele de drept național a căror aplicare s-a făcut prin hotărârile atacate și anume dacă faptele a căror existență a fost dovedită întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății.

Este stabilit cu probele administrate - inclusiv recunoașterea inculpaților A.M. și S.S.G. și a condamnatului R.B.A., că în ianuarie 2008, inculpatul S.S.G., a primit de la inculpatul P.V. un aparat X1 de falsificare de carduri bancare pe care l-a folosit până în luna aprilie 2008 când i l-a restituit întrucât s-au certat.

În această perioadă, S.S.G. a falsificat mai multe carduri bancare, folosind însă informații obținute de inculpatul P.V. din mediul informatic privind conturi bancare din SUA și Cehia, unele fiind furnizate de o persoană „M.P.” (cf. ID-ului din rețea), neindentificată de organele de urmărire penală până în prezent.

Cu cardurile falsificate, cei doi s-au deplasat în data de 5 martie 2008 la ATM din Buzău, Cartier D., de unde au retras în două rânduri 1.000, respectiv 300 RON dintr-un cont deschis la o bancă din Cehia.

Continuându-se investigațiile, a rezultat că persoanele angajate la G.S. Buzău au descoperit cu o zi în urmă un card clonat ce fusese capturat în același ATM, aparținând V. Banka din Slovacia ce viza contul aparținând Băncii C.S. din Republica Cehia .

S-a stabilit că acest card fusese folosit la 2 martie 2008, cardul fiind capturat deoarece figura ca pierdut/furat, operațiunea de retragere nemaiputând fi finalizată.

Cercetările ulterioare au arătat că, în luna aprilie 2008, S.S.G. i-a restituit lui P.V. aparatul X1 deoarece s-au certat și a luat legătura cu învinuitul O.M.V. stabilit în Spania, rugându-l să-i procure un astfel de aparat.

Acest învinuit dă curs solicitării, expediindu-i un astfel de aparat într-un colet printr-o persoană ce a venit în Buzău cu autocarul, S.S.G. plătindu-i banii la 21 aprilie 2008.

Ulterior, între cei doi au loc schimburi de conturi bancare din SUA pentru ca și O.M.V. să falsifice carduri și să le utilizeze în Spania.

La acest grup aderă și inculpații R.B.A. și P.C.D., toți locuind mai multe zile în camera de cămin a lui A.M.

Aceste carduri falsificate le-au folosit la retrageri de numerar din ATM-uri amplasate în Brașov, însă doar inculpații A.M. și S.S.G. au reușit să intre în posesia de numerar .

La acest moment s-au descoperit asupra inculpatului A.M. 6 cartele Metrorex ce funcționau ca și carduri și suma de 200.6 RON despre care acesta a declarat că provine din retrageri ilegale de numerar.

Înalta Curte, având în vedere, pe de o parte, că în recurs nu au fost administrate probe noi pe situația de fapt, probe care să modifice situația de fapt reținută de instanța de apel, pe de altă parte, că argumentele prezentate în apărare în cursul dezbaterilor în recurs, în esență, sunt identice cu cele expuse în fața instanței de apel, își însușește argumentele de natură juridică și probatorie menționate în decizia atacată, inclusiv cele referitoare la încadrarea juridică a faptelor, apreciind că nu se impune o reluare a acestora, cu unele completări, după cum urmează:

Neîntemeiată este critica referitoare la art. 8 din Legea nr. 39/2003 „în sine nu are limită de pedeapsă și este o normă de trimitere la o normă de bază, deja existentă” textul de lege menționat putând face trimitere la dispozițiile art. 323 C. pen. care stabilesc limite de pedeapsă, precum și modul de aplicare a acestora.

Pe de altă parte, din ansamblul probator administrat rezultă indubitabil data începerii activității infracționale dar și asocierea, concilierea și colaborarea acestora în săvârșirea faptelor, intenția lor fiind pe deplin dovedită.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica privind greșita condamnare a inculpaților A.M. și S.S.G., printre altele, pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că instanța a omis să facă o evidențiere distinctă pentru fiecare faptă, în condițiile în care la fond instanța a făcut o amplă analiză pentru fiecare infracțiune în parte, iar pe de alta, în propria cale de atac nu se poate înrăutăți situația acestora.

Pe de altă parte, reținându-se în sarcina inculpaților săvârșirea mai multor acte materiale, activitate materială care s-a extins pe o perioadă îndelungată de timp, corect au fost reținute și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Este neîntemeiată și critica apărării referitoare la existența unei erori grave de fapt, eroare de natură să conducă la greșita condamnare a inculpaților.

Conform art. 385

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute de instanță cu probele administrate.

Apărarea inculpaților nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de instanța de apel. Motivarea apărării sugerează ipoteza potrivit căreia instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, critică care nu este, prin ea însăși, suficientă și de natură să justifice incidența acestui caz de casare.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță și, mai ales, cea de apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpaților prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția [art. 66 alin. (1) C. proc. pen.], revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia [art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.]. Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.

Așa cum s-a arătat anterior, în cazul fiecărui inculpat, instanța de fond și, mai ales cea de apel, au menționat, distinct, faptele și încadrarea juridică a acestora, probele care dovedesc aceste fapte și vinovăția inculpaților, examinând, totodată, și apărările invocate de către inculpați în cursul procesului penal.

În raport cu ampla motivare a celor hotărâri atacate, Înalta Curte, ca instanță de recurs, apreciază că nu se impune reluarea situației de fapt, a probelor care o dovedesc, dar nici reiterarea argumentelor de drept pentru încadrarea juridică a faptelor și pentru vinovăția inculpaților, cu atât mai mult cu cât, în recurs, nu au fost administrate probe noi de natură să modifice situația de fapt reținută de instanța de apel.

În ce privește critica privind neaplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., ceea ce ar crea o discriminare între inculpații din diverse dosare, pe de o parte, trebuie avut în vedere că această normă este de strictă aplicare, în condițiile în care în dispozițiile art. 320

alin. (7) C. proc. pen. se statuează că, recunoașterea săvârșirii faptei trebuie să intervină până la începerea cercetării judecătorești, ori în speță Legea nr. 202/2010 nu era intrată în vigoare.

Totodată, trebuie precizat că inculpatul S.S.G. a avut o poziție ușor nuanțată de recunoaștere a faptelor.

Asupra recursurilor de față prin invocarea de către inculpați a cazului de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen.:

Potrivit art. 385

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte apreciază că s-a procedat la o corectă individualizare a pedepselor, prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și prin observarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Toate aspectele invocate de apărătorii inculpaților (atitudinea procesuală, datele personale și familiale, recunoașterea totală sau parțială a faptelor, prezentarea la chemarea organelor judiciare și la judecarea cauzei penale, desfășurarea unei activități sociale utile) au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, după cum au fost avute în vedere și alte criterii sau cauze de agravare a răspunderii penale cum ar fi: contribuția proprie la activitatea grupului infracțional, forma participației penale, forma continuată a infracțiunii, numărul actelor materiale și sumele extrase, în unele situații antecedentele penale (starea de recidivă), prezentându-se distinct situația fiecărui inculpat, astfel că nu se justifică reluarea argumentelor care au condus la stabilirea cuantumului și modului de executare a pedepselor.

Înalta Curte apreciază că cuantumul pedepselor ce urmează, în final, să fie executate de către fiecare inculpat (în modalitățile arătate, după caz, prin privare de libertate sau fără privare de libertate) răspund, totodată, și principiului proporționalității între gravitatea faptei/faptelor și datele personale ale făptuitorului, așa cum rezultă din motivarea sentinței și deciziei atacate.

Față de cele de mai sus Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M., S.S.G., P.C.D. și P.V. împotriva deciziei penale nr. 74 din 5 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 noiembrie 2011.

§ Cauze similare