ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4521/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Reclamanții

Z.M.F., J.F.Y., S.P.C.Y.,

S.S.P.M., S.J.G., M.G., S.M.M.P., D.M., S.R.R., S.C.I. au chemat în judecată

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la emiterea

deciziei, reprezentând titlul de despăgubire pentru sumele ce reprezintă

cuantumul despăgubirilor propuse prin decizia din 10 septembrie 2007 emisă de

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, la plata penalităților de

1.000 RON pe fiecare zi de întârziere în situația neexecutării acesteia,

obligarea conducătorului autorității centrale la plata amenzii de 20% din

salariul brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, obligarea în subsidiar,

la plata daunelor morale în sumă de

400

.

000 RON și la plata cheltuielilor de

judecată.

Motivându-și cererea,

reclamanții au arătat că dosarul administrativ a fost înaintat Secretariatului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și că, deși cuantumul despăgubirilor este

deja stabilit prin decizia nr. 265/2007, Comisia, după aproape 3 ani de la înregistrarea

dosarului , nu a emis titlul de despăgubire, contrar prevederilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5010

din 9 decembrie 2010 a respins acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect și a

obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că la data de 18 mai 2010 Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a emis decizia nr. 8119, prin care a fost emis titlul de despăgubire,

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel că acțiunea a rămas fără

obiect.

Recursul

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

În motivarea recursului

formulat, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat în esență

că sentința civilă recurată este nelegală în ceea ce privește cheltuielile de judecată

la care a fost obligată pârâta recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Arată recurenta că decizia

Comisiei Centrale a fost emisă la data de 18 mai 2010 iar acțiunea introductivă

de instanță a fost înregistrată la data de 20 mai 2010, apreciind că în mod greșit

instanța de fond a admis plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare se arată,

în mod greșit a obligat instanța de fond pe recurent la plata cheltuielilor de judecată

deși acțiunea a rămas fără obiect.

În drept, cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Reclamanții-intimați au

depus note de concluzii scrise și au solicitat respingerea recursului.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Recursul este fondat.

Înalta Curte apreciază

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ. „Pârâtul care a

recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat

la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte

de chemarea în judecată”.

Este adevărat că reclamanții-intimați

au formulat o cerere către recurenta-pârâtă în sensul solicitării emiterii deciziei,

titlu de despăgubire, la data de 1 aprilie 2010, însă înainte de a fi introdusă

cererea de chemare în judecată, respectiv la data de 18 mai 2010, pârâta-recurentă

a emis decizia solicitată iar la primul termen de judecată acțiunea a rămas fără

obiect.

Potrivit art. 11

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

(1) Cererile prin care

se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ,

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în

termen de 6 luni de la:

c) data expirării termenului

de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal

de soluționare a cererii;

Rezultă din interpretarea

celor mai sus arătate că nu se poate considera în raport de data îndeplinirii procedurii

prealabile și data introducerii acțiunii - că recurenta era pusă în întârziere,

acesta fiind de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii

prealabile.

Așadar, se apreciază că

în mod greșit instanța fondului a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Față de cele arătate mai

sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite

recursul, se va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea

privind plata cheltuielilor de judecată, va menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 5010 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

recurată în sensul că va respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.