ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4518/2011

Reclamanta E.N. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Externe pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul, prin intermediul Ambasadei României din Chișinău, să-i primească cererea și actele necesare cu privire la redobândirea cetățeniei române într-un termen rezonabil, scurt (maxim 30 de zile). În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în luna noiembrie 2006 s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însă a fost refuzată. Motivul refuzului a fost acela că reclamanta trebuia să depună mai întâi o cerere de intenție ca să fie programată de către Secția Consulară a Ambasadei României de la Chișinău pentru depunerea actelor referitor la redobândirea cetățeniei române prin intermediul Poștei Moldovei și undeva peste 3-6 luni, să primească invitația de programare.

S-a adresat în același sens, pârâtului ce a refuzat însă, să îi comunice o astfel de dată. Ulterior, la data de 7 august 2009, a formulat o nouă cerere pentru a-i fi fixată data la care să fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, solicitare la care nu a primit niciun răspuns concret, în sensul de stabilire a unei date, astfel că a considerat că este în situația unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, formulând acțiunea de fată. În drept, și-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, art. 10 1 , art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3421 din 15 septembrie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.N.

și a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Externe ca, prin intermediul Ambasadei României la Chișinău să primească cererea reclamantei și actele necesare cu privire la redobândirea cetățeniei române în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în raport de exigențele prevederilor legale în materie, răspunsul pârâtului la solicitarea reclamantei de stabilire a unui termen în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române chiar în condițiile existenței unor dificultăți obiective de desfășurare a activității la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău se constituie într-un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe. Recurentul a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o greșită interpretare a legii atunci când a apreciat că „răspunsul pârâtului se constituie într-un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004". Astfel, susține recurentul, acțiunea de fond a rămas fără obiect la data pronunțării în cauză, deoarece procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăsește în practica Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Printr-o altă critică, recurentul susține că vătămarea produsă în circumstanțe care exclud culpa autorității administrative nu poate atrage condamnarea acesteia.

Pe de altă parte, susține recurentul, Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău nu a exercitat un „drept de apreciere", încât să fie întrunite condițiile excesului de putere reținut de instanța de fond, ci a informat pe toți petiționarii de faptul că se aplică un criteriu general obiectiv, respectiv cel cronologic. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că reclamanta s-a adresat în două rânduri pârâtului, respectiv în noiembrie 2006 și în august 2009 manifestându-și stăruința în redobândirea cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă cererea a rămas fără răspuns.

Înscrisurile administrate în cauză nu sprijină în nici un fel susținerile recurentului Ministerul Afacerilor Externe referitoare la răspunsul comunicat intimatei-reclamante privind eventuala programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române. Această împrejurare este de natură a o afecta pe reclamantă în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. (1) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, deficiențele administrative în organizarea înregistrării și procesării cererilor depuse în vederea redobândirii cetățeniei române, deficiențe reflectate, în prezenta cauză, în neacordarea unui număr de înregistrare cererii inițiale a intimatei și în faptul că aceasta nu a primit nici un răspuns din partea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, autoritatea abilitată și învestită cu soluționarea cererii sale, au dus la crearea unei stări de incertitudine cu privire la existența și exercitarea drepturilor intimatei-reclamante. Instanța de judecată are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Cu toate acestea, în evaluarea comportamentului administrativ al autorității pârâte, instanța trebuie să aibă în vedere principiul menținerii unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și exorbitantă (cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei; cauza Străin și alții împotriva României). Nu trebuie ignorat nici faptul că procedura de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei se subsumează principiului soluționării cererii într-un termen rezonabil, consacrat de art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002. Caracterul de termen rezonabil în cazul procedurilor administrative supuse cenzurii instanței de judecată se apreciază în lumina criteriilor consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.

În speță, față de termenele scurte și imperative instituite în general de Legea nr. 21/1991 în ceea ce privește procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei, față de faptul că nici până la data judecării cauzei reclamanta nu a primit un răspuns la cererea formulată, deși aceasta nu prezenta o complexitate deosebită, Curtea concluzionează că în mod corect a reținut instanța de fond refuzul nejustificat la pârâtului de a stabili un termen pentru primirea cererii reclamantei. Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care România este parte.

În condițiile în care revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a remedia încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorități publice la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în speță, primirea cererii de redobândire a cetățeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament. De altfel, Legea nr. 21/1991 a și fost modificată în sensul simplificării procedurii de depunere a cererilor, context în care susținerile recurentului-pârât apar ca lipsite de fundament, fiind create condițiile respectării drepturilor intimatei-reclamante.

În consecință, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței civile nr. 3421 din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011. Procesat de GGC - DG