ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4518/2011

Reclamanta E.N. a

chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Externe pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul, prin intermediul Ambasadei

României din Chișinău, să-i primească cererea și actele necesare cu privire la

redobândirea cetățeniei române într-un termen rezonabil, scurt (maxim 30 de zile).

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, în luna noiembrie 2006 s-a prezentat la Secția

Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de

redobândire a cetățeniei române, însă a fost refuzată. Motivul refuzului a fost

acela că reclamanta trebuia să depună mai întâi o cerere de intenție ca să fie

programată de către Secția Consulară a Ambasadei României de la Chișinău pentru

depunerea actelor referitor la redobândirea cetățeniei române prin intermediul

Poștei Moldovei și undeva peste 3-6 luni, să primească invitația de programare.

S-a adresat în același sens, pârâtului ce a refuzat însă, să îi comunice o

astfel de dată.

Ulterior, la data de

7 august 2009, a formulat o nouă cerere pentru a-i fi fixată data la care să

fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române,

solicitare la care nu a primit niciun răspuns concret, în sensul de stabilire a

unei date, astfel că a considerat că este în situația unui refuz nejustificat

de soluționare a cererii, formulând acțiunea de fată.

În drept, și-a

întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, art. 10

1

, art. 12 alin. (2)

din Legea nr. 21/1991, art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3421 din 15

septembrie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E.N. și a

obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Externe ca, prin intermediul Ambasadei

României la Chișinău să primească cererea reclamantei și actele necesare cu

privire la redobândirea cetățeniei române în termen de cel mult 6 luni de la

data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în raport de exigențele prevederilor

legale în materie, răspunsul pârâtului la solicitarea reclamantei de stabilire

a unui termen în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române

chiar în condițiile existenței unor dificultăți obiective de desfășurare a

activității la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău se constituie

într-un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe.

Recurentul a susținut

că instanța a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o greșită interpretare a legii

atunci când a apreciat că „răspunsul pârâtului se constituie într-un refuz

nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 554/2004".

Astfel, susține

recurentul, acțiunea de fond a rămas fără obiect la data pronunțării în cauză,

deoarece procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai

regăsește în practica Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău.

Printr-o altă

critică, recurentul susține că vătămarea produsă în circumstanțe care exclud

culpa autorității administrative nu poate atrage condamnarea acesteia. Pe de

altă parte, susține recurentul, Secția Consulară a Ambasadei României la

Chișinău nu a exercitat un „drept de apreciere", încât să fie întrunite

condițiile excesului de putere reținut de instanța de fond, ci a informat pe

toți petiționarii de faptul că se aplică un criteriu general obiectiv,

respectiv cel cronologic.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru

considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că reclamanta s-a adresat în două rânduri pârâtului, respectiv în

noiembrie 2006 și în august 2009 manifestându-și stăruința în redobândirea

cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea

nr. 21/1991, însă cererea a rămas fără răspuns.

Înscrisurile

administrate în cauză nu sprijină în nici un fel susținerile recurentului

Ministerul Afacerilor Externe referitoare la răspunsul comunicat

intimatei-reclamante privind eventuala programare în vederea depunerii cererii

de redobândire a cetățeniei române.

Această împrejurare

este de natură a o afecta pe reclamantă în soluționarea într-un termen

rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. (1) din Legea nr.

554/2004.

Mai mult,

deficiențele administrative în organizarea înregistrării și procesării

cererilor depuse în vederea redobândirii cetățeniei române, deficiențe

reflectate, în prezenta cauză, în neacordarea unui număr de înregistrare

cererii inițiale a intimatei și în faptul că aceasta nu a primit nici un

răspuns din partea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău,

autoritatea abilitată și învestită cu soluționarea cererii sale, au dus la

crearea unei stări de incertitudine cu privire la existența și exercitarea

drepturilor intimatei-reclamante.

Instanța de judecată

are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu mijloacele

oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității publice care

afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului.

Legea nr. 21/1991

privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă

complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se

desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și

numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate

acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura

nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, în

evaluarea comportamentului administrativ al autorității pârâte, instanța

trebuie să aibă în vedere principiul menținerii unui just echilibru între

cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării

drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat

ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și exorbitantă

(cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei; cauza Străin și alții împotriva

României).

Nu trebuie ignorat

nici faptul că procedura de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei

se subsumează principiului soluționării cererii într-un termen rezonabil,

consacrat de art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la

Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr.

396/2002.

Caracterul de termen

rezonabil în cazul procedurilor administrative supuse cenzurii instanței de

judecată se apreciază în lumina criteriilor consacrate de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărei cauze.

În speță, față de

termenele scurte și imperative instituite în general de Legea nr. 21/1991 în

ceea ce privește procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei, față de

faptul că nici până la data judecării cauzei reclamanta nu a primit un răspuns

la cererea formulată, deși aceasta nu prezenta o complexitate deosebită, Curtea

concluzionează că în mod corect a reținut instanța de fond refuzul nejustificat

la pârâtului de a stabili un termen pentru primirea cererii reclamantei.

Înalta Curte are în

vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se

subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul

și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept

suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților

fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile

internaționale la care România este parte.

În condițiile în care

revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a

remedia încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse

examinării sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorități publice la

efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în speță,

primirea cererii de redobândire a cetățeniei române, sub care aspect critica

recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.

De altfel, Legea nr.

21/1991 a și fost modificată în sensul simplificării procedurii de depunere a

cererilor, context în care susținerile recurentului-pârât apar ca lipsite de

fundament, fiind create condițiile respectării drepturilor

intimatei-reclamante.

În consecință,

nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât

Ministerul Afacerilor Externe, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței civile nr. 3421

din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2011.

Procesat de GGC - DG