ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5087 din 18 noiembrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de Z.G.I. împotriva deciziei nr. 596/CA din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că prin decizia nr. 596/CA din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul Z.G.I., împotriva sentinței nr. 516/CA/26 iunie 2009 a Tribunalului Iași. Instanța de recurs a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., pot fi atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. S-a mai reținut în considerentele deciziei atacate faptul că, întrucât decizia nr. 596/CA din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunțată în recurs și prin urmare irevocabilă, recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, astfel că a fost respins ca atare.

Împotriva deciziei nr. 5087 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal recurentul Z.G.I. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond. Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (…)”.

Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.

Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Z.G.I. împotriva deciziei nr. 5087 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.