ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 5087 din 18 noiembrie 2010
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins recursul declarat de Z.G.I. împotriva deciziei nr. 596/CA din
9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca inadmisibil.
Pentru a pronunța
această soluție, Înalta Curte a reținut că prin decizia nr. 596/CA din 9
noiembrie 2009 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul Z.G.I., împotriva sentinței
nr. 516/CA/26 iunie 2009 a Tribunalului Iași.
Instanța de recurs a
reținut că, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi
atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel, precum și, în condițiile
prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar,
în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu recurs în termen de
15 zile de la comunicare.
S-a mai reținut în
considerentele deciziei atacate faptul că, întrucât decizia nr. 596/CA din 9
noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și
fiscal nu se circumscrie categoriilor prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc.
civ., fiind pronunțată în recurs și prin urmare irevocabilă, recursul declarat
împotriva acesteia este inadmisibil, astfel că a fost respins ca atare.
Împotriva deciziei
nr. 5087 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal recurentul Z.G.I. a formulat cerere de
revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
Înainte de a analiza
motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția
inadmisibilității, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată,
motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca
inadmisibilă.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare
arătate:
Potrivit
dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la
admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind
o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile
limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât
cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme
de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu
ocazia rezolvării litigiului în fond.
Potrivit art. 322
alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în
apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive
potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (…)”.
Din interpretarea
logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că
pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,
legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce
implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută
în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la
împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să
se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care
fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situație
nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum
este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.
Drept urmare, calea
extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea
condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Z.G.I.
împotriva deciziei nr. 5087 din 18 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai
2011.