Decizia nr. 1683/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 139/2009 a Curții de Apel Ploiești

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 139 din 5 august 2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de către reclamanții M.G., D.G., R.E. și A.L. și, în consecință, a suspendat executarea Ordinului nr. 207 din 07 iulie 2009 și Ordinului nr. 550 din 30 martie 2009 emise de Ministerul Sănătății Publice până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite cele două condiții cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că există o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a ordinului nr. 206/2009, în condițiile în care acest act administrativ unilateral, are o aplicabilitate retroactivă, respectiv începând cu data de 1 iunie, deși a fost emis la 7 iulie 2009, iar legalitatea acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută prevăzută de lege, a fost statuată prin decizia ICCJ nr. 21/2008, pronunțată în recurs în interesul legii. A mai arătat instanța de fond că prin suspendarea acordării sporului de 50%, reclamanților li se cauzează prejudicii materiale viitoare, certe și previzibile, ce rezidă în diminuarea considerabilă a veniturilor salariale, deși sunt îndreptățiți să primească lunar dreptul salariat în discuție.

Împotriva sentinței civile nr. 139 din 5 august 2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a formulat recurs pârâta Direcția Națională Anticorupție, criticând-o pentru motive de nelegalitate încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La termenul din 19 ianuarie 2010, judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an și pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o rice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 – 251 C. proc. civ. , Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatând din oficiu că s-a perimat recursul formulat de Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței civile nr. 139 din 5 august 2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată perimat recursul formulat de Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței civile nr. 139 din 5 august 2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.