ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
139 din 5 august 2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială, Contencios
Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de către reclamanții M.G., D.G.,
R.E. și A.L. și, în consecință, a suspendat executarea Ordinului nr. 207 din 07
iulie 2009 și Ordinului nr. 550 din 30 martie 2009 emise de Ministerul
Sănătății Publice până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite cele două condiții
cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că există o
puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a ordinului nr. 206/2009, în
condițiile în care acest act administrativ unilateral, are o aplicabilitate
retroactivă, respectiv începând cu data de 1 iunie, deși a fost emis la 7 iulie
2009, iar legalitatea acordării sporului de risc și suprasolicitare
neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută prevăzută de
lege, a fost statuată prin decizia ICCJ nr. 21/2008, pronunțată în recurs în
interesul legii.
A mai arătat instanța
de fond că prin suspendarea acordării sporului de 50%, reclamanților li se
cauzează prejudicii materiale viitoare, certe și previzibile, ce rezidă în
diminuarea considerabilă a veniturilor salariale, deși sunt îndreptățiți să
primească lunar dreptul salariat în discuție.
Împotriva sentinței
civile nr. 139 din 5 august 2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială,
de Contencios Administrativ și Fiscal a formulat recurs pârâta Direcția
Națională Anticorupție, criticând-o pentru motive de nelegalitate încadrate în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul din 19 ianuarie 2010,
judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, în
temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă
pe rol din oficiu, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an și pentru a se
verifica incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o
rice
cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice
altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva
incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Cum în
cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau
suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 – 251 C. proc. civ.
, Înalta Curte va
face aplicarea
dispozițiilor art. 252 alin. (1) din
același cod, constatând din oficiu că s-a perimat recursul formulat de
Direcția
Națională Anticorupție împotriva sentinței civile nr. 139 din 5 august 2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimat recursul formulat de
Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței
civile nr. 139 din 5 august 2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială,
de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 martie 2011.