ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 269 din 7 mai 2012

pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 11664/121/2011 s-a dispus, în

baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului O.M.I. (în prezent deținut în

Penitenciarul Galați) la pedeapsa de 6 ani și 3 ani pedeapsa complementară

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată

inculpatului perioada reținerii acestuia, de 24 ore, de la 10 octombrie 2011,

ora 11

30

și până la 11 octombrie 2011, ora 11

30

, precum

și perioada arestării preventive a acestuia, de la 11 octombrie 2011, ora 16

01

până la zi (07 mai 2012).

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului O.M.I.

S-a constatat că

partea vătămată - parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală

București a mandatat pe Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui să o

reprezinte în prezenta cauză, în locul Direcției Generale a Finanțelor Publice

Galați.

A fost obligat

inculpatul O.M.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL G. -

jud Galați (cu un sediu ulterior în jud. Vaslui, comuna P.) să plătească părții

vătămate- parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui suma de 1.373.352 RON cu dobânzi

și penalități aferente până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de

despăgubiri civile.

S-au menținut

măsurile asigurătorii constând în sechestru asigurător instituit asupra unor

bunuri imobile și mobile, prin ordonanța nr. 847/P/2011 din 31 octombrie 2011 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați:

- suprafața de 1676

mp teren intravilan situat în comuna G., jud. Galați, cu construcțiile

aferente, respectiv 84 mp clădiri, 12 mp anexe, 170 mp grajd și 119 mp

construcție folosită cu destinația de spațiu comercial;

- autoturism marca

W.L.T. nr. de înmatriculare XXX;

- autoturism W.P. 1,9

TDI, cu nr. de înmatriculare YYY.

În baza art. 189 C.

proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorilor din oficiu ai inculpatului,

pentru faza de urmărire penală, în sumă de 100 RON să se vireze către Baroul

Galați din fondurile Ministerului Justiției (avocați C.L. și F.S.).

În baza art. 191

alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente să plătească către stat suma de 1.053 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul O.M.I. a

avut calitatea de administrator unic al SC L. SRL G., în perioada februarie

2008 - martie 2009, achiziționând de la mai multe persoane fizice animale la

prețuri mici, fără TVA, înregistrându-și intrări în contabilitatea societății

la prețuri mai mici și cu plata TVA.

În această

modalitate, inculpatul O.M.I. și-a dedus nelegal TVA-ul colectat de la

beneficiarii carcaselor de bovine, invocând plata acesteia la momentul

achiziției.

De asemenea,

inculpatul a fraudat bugetul general consolidat și prin diminuarea bazei de

impozitare, întrucât în contabilitate și-a făcut intrări la prețuri mai mari

decât cele plătite.

La data de 10

septembrie 2009, organele judiciare au fost sesizate de către Garda Financiară,

secția Galați, în legătură cu săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de

către inculpatul O.M.I., asociat unic și administrator al SC L. SRL G., com.

G., jud. Galați.

Prin expertiza

contabilă efectuată în cursul judecății - urmare verificării documentației

evidențiată în contabilitatea societății administrate de inculpat - s-a

stabilit că prin înregistrarea unor operațiuni nereale prejudiciul cauzat

bugetului statului, pentru perioada februarie 2008 - februarie 2009 a fost de

1.373.352 RON.

Pentru perioada

februarie 2008 - martie 2009, organul de control fiscal a stabilit o valoare

TVA de 546.630 RON, fără a da dreptul de deducere la facturile emise de o firmă

care a livrat marfă către SC L. SRL G.

De asemenea, prin

raportul de expertiză s-a stabilit o valoare de 319.314 RON, nefiind acceptat

dreptul de deducere a TVA, pentru facturile emise de societăți închise.

Instanța de fond a

apreciat că prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză este corect, fiind

vorba de operațiuni fictive care au fost înregistrate în perioada analizată,

fără a putea exista vreun drept de deducere a TVA pentru vreuna dintre

operațiuni.

Simpla completare a

unor formulare tipizate cu tranzacții nereale nu produce efecte juridice și nu

poate da naștere la drepturi în favoarea SC L. SRL G., Galați.

În drept, fapta

inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin.

(2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul O.M.I. solicitând

desființarea acesteia și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (2) lit. c) și alin. (2) din Legea nr.

241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2).

În susținerea acestei

critici, inculpatul a solicitat a se constata că a exercitat funcția de

administrator al SC L. SRL G. în perioada 21 octombrie 2008 - martie 2009, și

nu în perioada februarie 2008 - martie 2008, astfel cum a reținut prima

instanță.

Raportat la această

perioadă prejudiciul cauzat statului ar fi în sumă de 251.657 RON și nu

1.006.949,60 RON.

În opinia

inculpatului, înregistrarea în contabilitate a unor facturi emise pe numele

unor societăți închise, dizolvate sau ce contestă realitatea operațiunii nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Pe de altă parte nu

există probe din care să rezulte că inculpatul știa că acele facturi nu provin

de la furnizorii evidențiați în acte și pe care vânzătorii din piețe sau oboare

pretindeau că îi reprezintă.

Prin Decizia penală nr.

212/A din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția penală

și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului

declarat de inculpatul O.M.I.

A fost menținută

starea de arest și dedusă perioada detenției preventive de la 10 octombrie 2011

la zi.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că hotărârea instanței de fond s-a fundamentat pe probele

administrate din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de evaziune fiscală.

Împrejurarea că, în

dispozitivul hotărârii, instanța nu a arătat în mod expres că s-a dispus

respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei nu constituie

un motiv de nulitate care să atragă desființarea acesteia.

Cu privire la

încadrarea juridică a faptei, instanța de apel a apreciat-o ca fiind corectă,

inculpatul săvârșind infracțiunea în formă continuată pe durata la care s-a

făcut referire în sentință, neavând relevanță faptul că inculpatul a dobândit

calitatea de administrator la 21 octombrie 2008, în condițiile în care acesta

efectua operațiuni și anterior, în numele aceleiași societăți.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul O.M.I. invocând cazurile de casare prev.

de art. 385

9

pct. 9, 10, 18 și 14 C. proc. pen.

Cu privire la prima

critică, recurentul inculpat a susținut că decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază și ca atare se impune casarea acesteia

cu trimitere spre rejudecare.

A arătat că

activitatea infracțională nu s-a desfășurat pe toată durata la care se face

referire în decizie, respectiv februarie 2008 - martie 2009 deoarece inculpatul

a fost administrator al societății numai în perioada octombrie 2008 - martie

2009.

Hotărârile pronunțate

în cauză sunt rezultatul unei grave erori de fapt și în consecință se impune

casarea acestora și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Probele administrate

nu dovedesc intenția inculpatului de a prejudicia societatea pe care o

administra și nici nu s-a dovedit că ar fi cunoscut persoanele care au emis

facturile utilizate în derularea activității comerciale.

Nici încadrarea

juridică a faptei nu este corectă, în opinia apărării impunându-se înlăturarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) și reținerea infracțiunii de evaziune fiscală

prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 prin raportarea

acesteia la cele 4 luni în care a exercitat atribuțiile specifice unui

administrator.

În fine, pedeapsa

este prea severă și ca atare se impune reducerea cuantumului acesteia și

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând hotărârile prin prisma motivelor de recurs invocate

cât și din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că acestea sunt fondate, în parte, pentru următoarele considerente:

Inculpatul O.M.I. a

fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005,

constând în aceea că în calitate de asociat unic și administrator al SC L. SRL

G., Galați, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada februarie

2008 - martie 2009 a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni

comerciale nereale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 1.373.352 RON.

Materialul probator

administrat în cauză confirmă acuzațiile reținute în sarcina inculpatului,

instanțele stabilind o stare de fapt corectă, atribuind faptei săvârșite o

încadrare juridică legală.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) constituie infracțiunea de evaziune

fiscală, evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a

cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor

operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale.

Elementul material al

laturii obiective constă în evidențierea în actele contabile sau în alte

documente legale, a unor operațiuni fictive.

În art. 2 lit. f) din

aceeași lege, este dată și definiția operațiunii fictive ca fiind disimularea

realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu

există.

Operațiunea fictivă

poate să constea, printre altele, și în cheltuieli care nu au existat în

realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu

există documente justificative, dar care sunt înregistrate în documentele

legale.

A evidenția

operațiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operațiuni care nu au existat

în documentele legale, cum ar fi, spre exemplu, cheltuieli care nu au la bază

operațiuni reale. Înregistrarea operațiunilor fictive se poate realiza fie prin

întocmirea de documente justificative privind o operațiune fictivă, urmată de

înscrierea în documentele legale a documentului justificativ întocmit care

cuprinde o operațiune fictivă, fie prin înscrierea în documentele legale a unei

operațiuni fictive pentru care nu există document justificativ.

Documentul

justificativ reprezintă înscrisul în care se consemnează orice operațiune

patrimonială în momentul efectuării ei și care stă la baza înregistrărilor în

contabilitate.

În ceea ce privește

subiectul activ al infracțiunii analizate în prezentul recurs, Înalta Curte

reține că spre deosebire de infracțiunile prev. de art. 3 și art. 8 din Legea

nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbește despre fapta contribuabilului - prin

urmare pentru aceste infracțiuni subiectul activ este contribuabilul - la

celelalte infracțiuni, inclusiv cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și

alin. (2), legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să fie autorul faptei.

În atare condiții,

subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care

acționează în numele sau în interesul contribuabilului, ori în realizarea

obiectului de activitate al acesteia. Prin urmare subiect activ poate fi

administratorul de drept al societății precum și administratorul de fapt sau

orice altă persoană din cadrul societății -director, contabil, vânzător - în

măsura în care prin acțiunile și/sau inacțiunile lor urmăresc ca societatea să

se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate.

Legea nu

condiționează această infracțiune de existența unei împuterniciri exprese a

unei persoane cu atribuții de organizare și ținerea evidenței contabile care să

aibă calitatea de administrator, sau o obligație legală ori contractuală de

gestionare a activității societății, dacă din probele administrate rezultă că,

în fapt, făptuitorul exercită conducerea activității contabile a societății.

În cauza dedusă

judecății, inculpatul recunoaște - astfel cum rezultă din declarația dată în

fața instanței de recurs - săvârșirea faptei cu mențiunea doar, că poate

răspunde penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită în perioada în

care a dobândit calitatea de administrator al societății, respectiv 21

octombrie 2008 - martie 2009.

Or, așa cum s-a

arătat anterior, și administratorul de fapt poate fi subiect al infracțiunii,

calitate pe care inculpatul a avut-o în perioada februarie 2008 - martie 2009.

Pe întreaga perioadă,

inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, a înregistrat în

evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale în sensul că

achiziționa, de la diverse persoane fizice, animale la prețuri mici, fără TVA,

iar în contabilitatea SC L. SRL G., Galați, erau evidențiate intrări la prețuri

mai mari și cu plata TVA.

Toate aceste

operațiuni au fost efectuate de inculpat care și-a dedus, în mod nelegal,

TVA-ul colectat de la beneficiarii carcaselor de bovine dar și prin diminuarea

bazei de impozitare deoarece și-a făcut intrări la achizițiile de animale la

prețuri mai mici decât cele plătite.

Declarația de

recunoaștere a inculpatului se coroborează cu nota de constatare întocmită de

Garda Financiară, cu declarațiile martorilor dar și cu raportul de expertiză

contabilă care, a constatat că prejudiciul cauzat statului, prin activitatea

ilicită a inculpatului, este de 1.373.352 RON.

Reținerea alin. (2)

al art. 9 din Legea nr. 241/2005 este determinată de prejudiciul cauzat, care,

așa cum se reține în raportul de expertiză, depășește 100.000 euro.

Ca atare, criticile

inculpatului sub aspectul existenței unei erori grave de fapt nu poate fi

însușită.

Nefondată este și

critica circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C.

proc. pen., instanța de apel analizând, pe larg, toate criticile invocate de

inculpat.

Cât privește critica

circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen. se impune a se reține că cererea de schimbare a încadrării juridice a

faptei a fost pusă în discuția părților și ca atare acestora nu li s-a produs

nicio vătămare.

În fine, latura

civilă a cauzei a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale în

materie, inculpatul fiind obligat la plata prejudiciului stabilit prin raportul

de expertiză.

Pentru a fi asigurată

recuperarea acestuia, instanțele au instituit măsura sechestrului asigurător

asupra bunurilor inculpatului, aspectele legate de succesiunea după tatăl

inculpatului, respectiv cota parte a soției acestuia neputând împiedica luarea

măsurii asigurătorii.

Recursul este însă

fondat în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate.

Sub acest aspect se

observă că infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)

și alin. (2) este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani.

Inculpatul O.M.I. nu

este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut parțial fapta comisă, astfel

că se apreciază că o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de

detenție, reflectă gradul de pericol social concret al faptei comise și permite

reinserția socială dar și prevenirea săvârșirii, pe viitor, a altor fapte

penale.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpat

împotriva Deciziei penale nr. 212/A din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte

decizia și în parte Sentința penală nr. 269 din 7 mai 2011 a Tribunalului

Galați sub aspectul cuantumului pedepsei principale și în rejudecare va reduce

pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În baza art. 385

17

alin. (4), art. 383 alin. (2), art. 381 C. proc. pen. se va deduce perioada

reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2011 la 28 ianuarie 2013.

Văzând și

dispozițiile art. 189 - 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul O.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 212/A din 15

octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Casează în parte

decizia atacată și în parte Sentința penală nr. 269 din 7 mai 2011 pronunțată

de Tribunalul Galați, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a

pedepsei.

Rejudecând cauza, în

aceste limite:

Reduce pedeapsa

principală aplicată inculpatului O.M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 6 ani închisoare la

4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce, din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10

octombrie 2011 la 28 ianuarie 2013.

Onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV