ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4110/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4110/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 3989/2011, reclamantul P.D. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta C.P. a M.A.I., anularea deciziei de pensie

stabilită prin decizia nr. 150202 din data de 21 ianuarie 2008 emisă de pârâtă

și să i se plătească diferența dintre pensia stabilită prin decizia nr. 150202

din data de 17 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală calculată de

la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată.

În motivarea

cererii, s-a arătat de către reclamant că decizia nr. 150202 din data de 27

decembrie 2010 emisă de intimată este netemeinică și nelegală, întrucât

diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate,

reclamantul având la data pensionării un drept patrimonial clar stabilit în

dreptul intern. Dispoziția a cărei anulare o solicită a fost emisă în baza

Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 737/2010, acest ultim act normativ fiind în

mare măsură anulat irevocabil prin decizia nr. 23 din 7 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința

civilă nr. 3989 din 23 martie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepția de

necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

După

înregistrarea cauzei la Tribunalul București a fost din nou invocată excepția

de necompetență teritorială a instanței, în raport de prevederile art. 154 din

Legea nr. 263/2010 și prin sentința civilă nr. 8112 din 28 septembrie 2011, s-a

admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatând

ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului.

În motivarea

soluției de declinare, s-a reținut că prin cererea formulată de către

reclamant, s-a solicitat anularea deciziei de pensionare emisă de C.P.S. a M.A.I.

Reclamantul are

domiciliul în județul Dolj, conform mențiunii din cererea de chemare în

judecată, iar conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent art. 154 din

Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii, sunt de competența instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Având în vedere

că reclamantul a introdus acțiunea la data de 3 februarie 2011, când erau în

vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 iar reclamantul domiciliază

în județul Dolj, s-a apreciat că cererea sa este de competența instanței de la

domiciliul reclamantului.

Analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit

în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte,

în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea

Tribunalului Dolj, pentru argumentele ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este

adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul. Textul legal menționat a fost însă abrogat

expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (l) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Referitor la

aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă sub

imperiul legii vechi, Legea nr. l 19/2010, Înalta Curte reține că potrivit art.

725 alin. (l) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie,

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege, iar art. 156 din Legea nr.

263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă.

Pentru aceste considerente, având în vedere că

reclamantul

are domiciliul în județul Dolj, competența soluționării

cauzei revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 13 decembrie

2011.