ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului penal de față ; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea nr. 9/HI/2013 din 6 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 362/33/2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților P.I.V., P.M.C., T.A.V.C. și N.T. formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj. În baza art. 145 1 C. proc. pen., a dispus luarea față de inculpații P.I.V., P.M.C., T.A.V.C. și N.T. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durata de 30 zile.

Pe durata acestei măsuri a impus inculpaților următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția municipiului Baia Mare - inculpatul P.I.V., inculpatul T.A.V.C., Poliția Ulmeni inculpatul P.M.C. și Poliția municipiului Bistrița - inculpatul N.T., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu ia legătura între ei sau cu ceilalți inculpați din cauză precum și cu martori, experți sau alte persoane din dosar; să nu desfășoare activități în exercitarea cărora au săvârșit faptele.

A atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare, cu rea credință, a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite, măsura va fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 149 1 C. proc. pen., dacă se întrunesc condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și există vreunul din cazurile prevăzute în art. 148 C. proc. pen., atunci când se consideră că, în interesul urmăririi penale, este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. În speță, instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 143 C. proc.

pen., raportat la existența probelor sau indiciilor temeinice că s-au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de consemnare a efectuării unor acte premergătoare începerii urmăririi penale, procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat, procesele-verbale de percheziție domiciliară, înscrisuri, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților și inculpaților, documentele puse la dispoziție de D.R.A.O.V. Cluj și mijloacele materiale de probă. De asemenea, instanța a constatat că este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că infracțiunile de care sunt bănuiți inculpații sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, însă cea de-a doua cerință a acestui text, privind necesitatea ca lăsarea inculpaților în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, nu este îndeplinită în speță, inculpații fiind la prima confruntare cu legea penală și prezentându-se atât la solicitările organelor de urmărire penală cât și în fața instanței. Cu referire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, instanța a constatat că infracțiunea de bază, în jurul căreia se construiesc celelalte infracțiuni ce se prezumă a fi comise de inculpați, este infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prejudiciul calculat la acest moment fiind de 286.884 RON.

Conform art. 10 din Legea nr. 241/2005 dacă prejudiciul cauzat și recuperat integral până la primul termen de judecată este de până la 100.000 euro (cum este cazul în speță), în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda, situație care evident nu ar justifica o măsură preventivă excesivă în acest stadiu al cercetărilor. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.M.C., instanța de fond a reținut că acesta a fost acuzat, între altele, de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 296 alin. (1) lit. b) C. fisc., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care inculpatul nu avea nicio calitate la SC P.A.L. SA, situație în care această încadrare juridică a faptelor este discutabilă și nu poate justifica cea mai severă dintre măsurile preventive. De asemenea, inculpatul P.I.V. a precizat cu ocazia audierii sale de către instanță că posedă documente legale cu privire la cei 10.000 litri de lichid soluție anti mucegai, care s-au găsit în depozitul firmei cu ocazia percheziției, documente aflate la Baia Mare și pe care nu a avut posibilitatea să Ie prezinte, fiind reținut.

Inculpatul T.A.V.C. a precizat că are o firmă de livrare a materiei prime necesare producției de alcool și că a furnizat această materie cu ocazia probelor tehnologice în care fabrica a funcționat legal. Inculpatul N.T. a precizat că nu a fost singur cu ocazia controalelor efectuate la SC P.A.L. SA și nici când s-au montat sigilii contoarelor verificate, din echipele de control făcând parte și alți colegi de-ai lui, astfel că nu se poate susține că a efectuat controale superficiale și că sigiliile aplicate nu au fost sigure. Subliniind că toate aceste apărări ale inculpaților urmează a fi analizate în cursul cercetărilor penale ce vor decurge în continuare. Curtea le-a luat în considerare la acest moment procedural, pentru a nu recurge la cea mai excesivă dintre măsurile preventive, consecințele luării unei asemenea măsuri fiind mult mai grave.

În acest context, Curtea a arătat că CEDO a statuat asupra faptului că invocarea nevoilor anchetei într-un mod general și abstract nu este suficientă pentru a justifica luarea măsurii preventive; dacă riscul că inculpatul va încerca să ascundă dovezi sau riscul presiunii asupra martorilor sau al obstrucționării anchetei în alte moduri este formulat de o manieră generală, fără a se indica fapte concrete care să arate că acel risc există în realitate, nu se impune luarea acestei măsuri. Ca atare, în speță existând posibilitatea ca cercetările să se întindă pe o perioadă mai lungă de timp, prima instanță a considerat că nu se justifică privarea de libertate a inculpaților pentru toată această perioadă.

Totodată, instanța de fond a apreciat că în cauză nu subzistă condiția impusă de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu privire la „existența probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică", această condiție neputând fi apreciată în funcție de gravitatea sporită a faptelor de care sunt acuzați inculpații și de rezonanța în rândul opiniei publice, ci presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce trebuie să decurgă atât din circumstanțele reale ale cauzei, cât și din cele personale privindu-i pe inculpați și care, în prezent, nu sunt reliefate.

Curtea a acordat atenție în analiza sa și faptului că luarea și menținerea măsurilor preventive trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozițiile art. 136 C. proc. pen., „pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei”. Apreciind că „pericolul concret pentru ordinea publica” la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu poate fi analizat făcându-se abstracție de prevederile art. 136 C. proc. pen., instanța de fond a considerat că măsurii preventive nu i se poate da o altă natură juridică, punitivă, întrucât funcționalitatea unei astfel de măsuri constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condițiuni a procesului penal.

Făcând referire la normele interne procesual penale și constituționale, interpretate prin coroborare și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prima instanță a arătat că dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, că garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, iar normele legale ce prevăd cazurile în care se poate realiza o abatere de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa an caracter derogatoria, cazurile pe care le reglementează fiind interpretate restrictiv. Curtea a precizat că, în jurisprudența sa.

CEDO a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei); să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei); sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței și Hendriks împotriva Olandei). În acest sens, s-a reținut că pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev împotriva Moldovei din 4 oct.2005), la fel fiind în cazul tulburării ordinii publice.

Pe de altă parte, Curtea a analizat și împrejurarea că, în acord cu art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces. Astfel, instanța a constatat că existența pericolului concret pentru ordinea publică se impune a fi stabilită în funcție de art. 148 lit. f) C. C. proc. pen., dar și de elemente ce țin de persoana inculpaților, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc.

pen., or, în cauză nu există probe certe în sensul că inculpații reprezintă, în stare de libertate, un pericol concret pentru ordinea publică, aceștia se află la prima confruntare cu legea penală, nu există probe că s-au sustras de la urmărirea penală sau au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, iar actele dosarului nu relevă dovezi din care să reiasă că inculpații ar împiedica, liberi fiind, ancheta penală, neexistând riscul ca ei să nu se prezinte în instanță. Instanța de fond a apreciat astfel că măsurile alternative ce sunt oferite de legislația română, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara, reglementată de art. 145 C. proc.

pen., oferă garanțiile suficiente care să asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare, cu inculpații în stare de libertate, astfel că, respingând propunerea de arestare preventivă a inculpaților, a dispus luarea față de aceștia a măsurii obligării de a nu părăsi țara, impunând inculpaților obligațiile arătate în dispozitivul încheierii atacate. Împotriva încheierii nr. 9/HI/2013 din 6 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 362/33/2013 de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj. Potrivit motivelor de recurs, aflate la dosar, s-a solicitat Înaltei Curți admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale nr. 9/HI/06.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și, în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în temeiul art. 149 1 C. proc.

pen., să se dispună luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile împotriva inculpaților P.I.V., P.M.C., T.A.V.C. și N.T. S-a susținut că din materialul probator au rezultat probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul P.I.V., în cursul anului 2012, posibil începând cu luna iunie, ar fi inițiat un grup infracțional organizat, specializat în comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și de producție a produselor accizabile în afara antrepozitelor fiscale autorizate, activități infracționale care s-au desfășurat la punctul de lucru din Ș., județul Bistrița Năsăud al SC P.A.L. SA, firmă care a preluat activul constând în fabrică de alcool cu toate instalațiile aferente de la SC P.P.

SRL. Inculpatul P.I.V. a asigurat conducerea grupului, coordonând activitatea infracțională a membrilor din zona de execuție cu cea a persoanelor aflate pe palierul de distribuție ilicită de alcool, precum și cu cea a persoanelor de sprijin din cadrul diferitelor autorități. S-a mai arătat că, pe palierul de comandă au fost identificați „locotenenții" liderului grupului infracțional organizat, respectiv inculpatul P.M.C., fratele inculpatului P.I.V. și inculpatul T.A.V.C. -asociat (acționar majoritar) în firmă alături de P.I.V. Inculpatul P.M.C. s-a implicat în coordonarea activităților de producere de alcool în afara antrepozitului fiscal, de scoatere a acestuia din perimetrul fabricii, de livrare către persoanele aflate pe palierul de distribuție și a coordonat activitatea lucrătorilor din fabrică, în mod nemijlocit, ori prin intermediul inculpatului M.M.N..

Inculpatul T.A.V.C. s-a ocupat, în principal, de finanțarea activității de producție ilicită de alcool etilic și de coordonarea aprovizionării cu materie primă, respectiv atât de segmentul de achiziționare cerealelor (porumb și făină de porumb) cât și de segmentul de transport la sediul punctului de lucru, utilizând mijloacele de transport pe care le deține în cadrul firmei SC P.A.L. SA. Liderul grupului infracțional l-a racolat pe inculpatul M.M.N. pentru ca acesta să conducă întregul proces tehnologic din fabrică, având pregătire în domeniul industriei alimentare. Inculpatul P.I.V. l-a racolat ca persoană de sprijin pe inculpatul N.T., inspector vamal ocupând funcția de șef birou autorizații în cadrul D.J.A.O.V.

Bistrița Năsăud, cu atribuții directe de supraveghere vamală a SC P.A.L. SA Pe palierul de distribuție a alcoolului produs în mod ilicit au fost identificați învinuiții Ș.I., C.D.S., D.V., R.L.L. și alții. Parchetul a învederat că, fără a se putea stabili cu certitudine începutul activității infracționale, posibil încă din vara anului 2012, instalația de alcool din cadrul fabricii situate în Ș., a început să producă alcool etilic rafinat, în mod ilicit, alcool pe care inculpații l-au distribuit „la negru", disimulând produsul în recipiente etichetate cu denumiri precum soluție anti mucegai, lichid de spălat parbrize, apă de gură și altele, iar alcoolul era colorat, posibil cu fenolftaleină și, ulterior, tratat cu mici cantități de acid citric pentru a înlătura culoarea și pentru a fi pus în vânzare ca și alcool alimentar.

În data de 19 decembrie 2012, antrepozitarul propus (SC P.A.L. SA) a intrat în probe tehnologice până la data de 15 februarie 2013. În fapt, inculpații au produs alcool etilic pe care l-au sustras din instalație, perioada de probe tehnologice conferind o aparență de legalitate pentru activitățile infracționale. La finalizarea perioadei de probe tehnologice instalația a fost sigilată de reprezentanții D.J.A.O.V. Bistrița Năsăud, printre care s-a aflat inculpatul N.T. Și după această dată a continuat producția ilicită de alcool etilic rafinat, ascunderea produsului, transportarea acestuia în afara incintei fabricii și livrarea către învinuiții specializați pe distribuție ilicită. Inculpatul N.T.

a sprijinit, cu intenție, activitățile ilegale de producere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal și de evaziune fiscală, avertizându-i pe membrii grupului infracțional organizat anterior efectuării controalelor din partea D.R.A.O.V. Cluj și a subunităților arondate, cu referire la D.J.A.O.V. Bistrița Năsăud, efectuând controale cu caracter formal, lipsite de eficiență, aplicând cu intenție în mod ineficient sigiliile vamale pe instalația de producere de alcool, cu scopul de a permite membrilor grupului să sustragă alcool din instalație și informându-i pe învinuiți cu privire la informațiile și datele deținute la nivelul autorității vamale, în legătură cu activitățile ilicite desfășurate în cadrul SC P.A.L.

SA. La percheziția din data de 05 martie 2013 s-a constatat că instalația de produs alcool din fabrică se afla în parametri care indicau o activitate de producție nocturnă, iar în perimetrul în care se află fabrica, într-un depozit închiriat de SC P.A.L. SA de la SC P.P. SRL, a fost descoperită cantitatea de aproximativ 8.000 de litri de alcool etilic rafinat, de concentrație alcoolică 93 % ambalată în recipienți de plastic de 1 și 5 litri, unele PET-uri purtând etichete cu inscripții de tipul „lichid anti mucegai". Conform adresei D.R.A.O.V. Cluj, din 06 martie 2013 A.N.A.F. - A.N.V. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 286.884 RON, reprezentând accize eludate la plată de inculpați.

Aspectele menționate anterior au rezultat din probele administrate în cauză, după cum urmează: - perchezițiile domiciliare efectuate în data de 05 martie 2013, când a fost descoperită cantitatea de 8.079 litri de alcool disimulat în recipiente purtând etichete cu inscripția „D. - soluție anti mucegai", pachete intacte conținând etichete inscripționate „D. - soluție anti mucegai" (câte 10.000 de bucăți), comprimate ambalate în plicuri albastre cu argintiu conținând posibil agenții de colorare a alcoolului (7.440 buc), aproximativ 4.000 de bucăți de recipiente de tip PET, nefolosite, instalații cilindrice din inox, instalație de îmbuteliere, dispozitiv de ambalare și pompe electrice; - declarațiile martorilor L.V., R.A.M., S.E., J.M., M.J., S.A.

și M.S., declarația inculpatului M.M.N.; - Raportul de Activitate întocmit de D.R.A.O.V.Cluj înregistrat din 08 noiembrie 2012; - capturile făcute de organele de poliție în datele de 07 februarie 2013 și 21 februarie 2013 precum și descoperirile unor cantități de alcool făcute la perchezițiile domiciliare din data de 05 martie 2013; - verificările din 07 februarie 2013 asupra autoturismului, condus-de numitul D.I., fiind descoperită cantitatea de 400 de litri alcool; - verificările din 21 februarie 2013, asupra autoutilitarei marca R. condusă de numitul Ș.I., descoperindu-se cantitatea totală de 693 litri alcool, - autorizațiile de interceptare de convorbiri și comunicări telefonice, de înregistrare în mediul ambiental și de înregistrare de imagini emise în cauză de instanța de judecată; - procesele-verbale de redare efectuate în cauză; - perchezițiile domiciliare efectuate în data de 05 martie 2013, în locațiile aliate sub controlul învinuitului R.L.L., fiind descoperită cantitatea totală de aproximativ 1500 litri de alcool, produse nemarcate și fabricate în afara antrepozitului fiscal.

Ministerul Public a criticat soluția primei instanțe, arătând că în speță își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând indicii temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea de peste 4 ani.

De asemenea, parchetul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, faptele fiind comise în formă continuată, iar prejudiciile aduse bugetului de stat sunt de minim 286.884 RON, la care se pot adăuga valoarea accizelor, TVA și impozitului pe profit privind alte cantități de alcool etilic rafinat, mult mai mari decât cele descoperite cu ocazia percheziției din data de 05 martie 2013. S-a mai precizat că inculpații au acționat ca un grup structurat și specializat în comiterea faptelor pentru care sunt învinuiți, activitatea infracțională derulându-se de-a lungul unei perioade de timp însemnate, că activitățile infracționale s-au comis în clandestinitate și cu luarea de măsuri deosebite pentru păstrarea conspirativității participanților la fapte.

Criticându-se încheierea Curții de Apel Cluj, s-a menționat că faptele inculpaților conduc la tulburarea gravă a circuitului economic legal, că o parte din cantitățile de alcool produse de inculpați au fost tratate cu substanțe (posibil fenolftaleină) care în mod obișnuit conduc la denaturarea alcoolului alimentar și, implicit, îl fac impropriu consumului uman și că o prioritate a politicii penale actuale este combaterea fenomenului evaziunii fiscale. Prin urmare, parchetul a arătat că la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere doar datele legate de persoana infractorului ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori aceasta fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția și cei care concurează la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Reprezentantul parchetului a mai arătat că, în dezacord cu considerentele încheierii penale atacate, prin care s-a reținut că, dacă prejudiciul cauzat și recuperat integral până la primul termen de judecată este de până la 100.000 de euro (cum este cazul în speță), se poate aplica pedeapsa cu amenda, în realitate, textele legale invocate își au eficiența într-o altă fază a procesului penal, fără legătură cu aspectele legate de măsurile preventive și, totodată, dispoziții similare art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu se regăsesc în Legea nr. 39/2003 și nici în C. fisc.

Parchetul a considerat neavenită aprecierea instanței de fond cu privire la situația inculpatului P.M.C., în sensul că acestuia i s-a reținut o încadrare juridică discutabilă, având în vedere că infracțiunea de producere de produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal nu impune existența unui subiect activ calificat, cu vreo calitate specială, aceeași situație regăsindu-se în ceea ce privește participația penală în forma complicității ori a instigării la evaziune fiscală. În continuare, s-a criticat încheierea atacată sub aspectul faptului că, instanța care a examinat propunerea de arestare nu a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, din cuprinsul acestora rezultând bănuiala rezonabilă în sensul producerii alcoolului de către inculpați în afara antrepozitului fiscal, a sustragerii și ascunderii bunului ori sursei impozabile sau taxabile.

Ministerul Public a invocat dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, arătând că, pentru a se putea dispune privarea de libertate trebuie să existe o suspiciune rezonabilă că o persoană a săvârșit o anumită infracțiune, nefiind necesar ca la momentul arestării anchetatorii să aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație; faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (hotărârea CEDO din 29 noiembrie 1988 în cauza Brogan ș.a. contra Marii Britanii, hotărârea CEDO din 22 octombrie 1997 în cauza Erdagoz contra Turciei, hotărârea CEDO din 16 octombrie 2001 în cauza OTIara contra Marii Britanii).

În sprijinul recursului declarat, parchetul a învederat împrejurarea că în cauză se desfășoară o anchetă amplă, impunând cercetări față de numeroase persoane, verificări la diferiți agenți economici, dispunerea de constatări tehnico-științifice privind substanțele ridicate la percheziții, dispunerea unei expertize în scopul estimării producției ilicite de alcool, identificarea și audierea unor persoane care pot servi la aflarea adevărului, astfel încât se impune ca instanța de recurs să dispună luarea măsurii arestării preventive față de toți inculpații. În subsidiar, parchetul a solicitat ca, în rejudecare, să se dispună arestarea preventivă a inculpatului P.I.V. și adoptarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de ceilalți inculpați, însă, cu ocazia concluziilor orale, reprezentantul parchetului a precizat că nu mai susține aceste solicitări.

Concluziile orale ale reprezentantului Ministerului Public, prin care s-au susținut motivele scrise de recurs depuse la dosarul cauzei, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Cluj, apărătorii aleși ai inculpaților au formulat concluzii orale, solicitând respingerea recursului și menținerea încheierii nr. 9/HI/2013 din 6 martie 2013 a Curții de Apel Cluj ca fiind temeinică și legală, concluzii asupra cărora s-a referit în partea introductivă a prezentei hotărâri. Inculpații P.I.V. și P.M.C., prin apărători aleși, au depus la dosar și concluzii scrise, aflate la dosar, în care s-au învederat instanței următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii nr. 9/HI/2013 din 6 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 362/33/2013, privind pe inculpații P.I.V., P.M.C.,T.A.V.C. și N.T. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de câte 25 RON, pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2013.