ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6813/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Iași reclamanta SC R.&R. SA a solicitat anularea procesului-verbal de

contravenție din 7 octombrie 2011 încheiat de A.N.P.C.-Comisariatul Județean

Iași pentru protecția consumatorilor prin care s-a constatat săvârșirea

contravenției prevăzută de art. 10 lit. f) din O.G. nr. 21/1992 în sensul că

modificarea tarifelor nu s-a realizat cu acordul scris al consumatorului.

Judecătoria Iași,

prin Sentința civilă nr. 14330 din 16 septembrie 2011 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, reținând

că săvârșirea contravenției a avut loc la sediul social al petentei.

La rândul său,

Judecătoria sectorului 5 București, prin Sentința civilă nr. 3919 din 2 mai

2012, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași,

reținând că fapta a fost săvârșită acolo unde a survenit și pericolul social,

respectiv în Iași, la punctul de lucru al petentei.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C.

proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Prin procesul-verbal

contestat reclamanta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea

dispozițiilor art. 10 lit. f) din O.G. nr. 21/1992, constând în faptul că a

perceput taxe suplimentare față de cele prevăzute în contractul cu abonații și

nu a înștiințat consumatorii în legătură cu schimbările taxelor prevăzute în

contract.

Actul normativ în

baza căruia a fost sancționată contestatoarea nu cuprinde dispoziții proprii

privitoare la competența instanțelor care soluționează contestațiile formulate

împotriva procesului-verbal de contravenție, astfel încât sunt aplicabile

dispozițiile legii generale în materie de contravenții, respectiv, dispozițiile

O.G. nr. 2/2002.

Potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2002, plângerea împotriva procesului-verbal de

contravenție împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a

cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În ceea ce privește

definirea locului săvârșirii contravenției, se constată că, în speță, lipsa

personalității juridice nu are nici o relevanță, pentru că ceea ce interesează

este actul material comis (sau omis) și locul în care acesta și-a produs

efectele.

Or, în condițiile în

care legea specifică în termeni lipsiți de echivoc că ceea ce interesează

pentru stabilirea instanței competente este locul săvârșirii contravenției,

existența personalității juridică nu are semnificație juridică din acest punct

de vedere.

Prin urmare, în

sensul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să

soluționeze plângerea este Judecătoria Iași, deoarece contravenția a fost

săvârșită la un punct de lucru al contestatoarei aflat pe raza municipiului

Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA