ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2816/2013

HOTĂRÂRE
22.05.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2816/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 557/2372013

pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamantul Prefectul Județului Suceava

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ocolul Silvic Bucovina, Regia Națională a Pădurilor - R. - Directia Silvică Suceava

și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, pronunțarea unei

ordonanțe președințiale prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la sistarea

oricăror operațiuni de punere în valoare, de autorizare și de exploatare masă lemnoasă

de pe suprafața totală de 582,60 ha teren cu vegetație forestieră, din care 535,90

ha teren în Gemenea, Slatioara 46,70 ha teren.

În drept, a invocat dispozițiile art. 996

Judecătoria Gura Humorului, prin sentința

civilă nr. 344 din 21 martie 03.2013, și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Gura Humorului a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 997 C. proc.

civ. „cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă,

să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

În cauză, instanța competentă să se pronunțe

asupra fondului dreptului este Judecătoria Gura Humorului, județul Suceava, însă

în cauza de față este vorba despre un caz de prorogare judecătorească de competență,

în favoarea altei instanțe, și anume a celei stabilite prin admiterea cererii de

strămutare a judecății cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, prin sentința civilă nr. 757

din 18 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1072/237/2009 a Judecătoriei Gura Humorului,

având ca obiect, anularea hotărârilor din 27 septembrie 2001 și din 08 august 2002,

a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor

Suceava a fost admisă acțiunea formulată de petenta Instituția Prefectului Județului

Suceava și s-a constatat nulitatea absolută a celor două hotărâri.

Prin decizia Tribunalului Suceava, cauza

a fost trimisă spre rejudecare, pricina fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei

Gura Humorului sub nr. 1215/237/2010, iar prin încheierea din 22 februarie 2011,

urmare a admiterii cererii de strămutare - prin încheierea din 04 februarie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 4966/1/2010 de

Înalta Curte de Casație și Justiție - cauza a fost trimisă spre competentă soluționare

Judecătoriei Bistrița.

Ulterior, prin încheierea de ședință din

15 martie 2013 Judecătoria Bistrița a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea

ei spre competentă soluționare Judecătoriei Galați ca urmare a încheierii civile

nr. 1072 din 13 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 961/1/2013 prin care s-a dispus strămutarea

cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Litigiul de fond vizează, în fapt anularea

hotărârilor prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru teren pădure,

deci anularea unui drept reconstituit, iar ordonanța președințială vizează, în fapt

o obligație de a nu face, derivat din dreptul ce face obiectul litigiului, ce vizează

fondul dreptului disputat de părți.

Prin strămutarea litigiului ce vizează

fondul dreptului, s-a stabilit în mod irevocabil faptul că instanța competentă să

se pronunțe asupra fondului dreptului este alta decât Judecătoria Gura Humorului,

în speță, fiind vorba de Judecătoria Galați.

Cererea de ordonanță președințială cu care

a fost investită Judecătoria Gura Humorului privește același drept, ce face obiectul

litigiului ce se judecă de instanța în favoarea căreia s-a strămutat cauza astfel

încât aceasta poate fi asimilată, și pe cale de excepție are și caracterul unei

cereri incidentale forțate, prevăzută de art. 30, alin. (6) C. proc. civ., astfel

că, pe cale de consecință, instanța competentă să o judece, este instanța care este

competentă să judece cererea principală, respectiv să se pronunțe asupra fondului

dreptului, respectiv Judecătoria Galați, întrucât, în mod excepțional (dată fiind

stabilirea specială a competenței prin strămutare), subzistă prorogarea legală de

competență, prevăzută de art. 123 C. proc. civ.

Judecătoria Galați, unde pricina a fost

înregistra, sub nr. 557/237/2013, prin sentința nr. 4407 din 24 aprilie 2013,

la rândul să, și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 din Noul C. proc. civ., l-a

înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Galați a reținut că dispozițiile art. 30 alin. (6) noul C. proc. civ. invocate nu

sunt aplicabile în cauză, cererea de ordonanță președintială neavând caracterul

unei cereri incidentale iar dispozițiile art. 997 noul C. proc. civ., potrivit cărora

cererea de ordonanță președintială se introduce la instanța competentă sa se pronunțe

în primă instanță asupra fondului, reglementează competența materială de soluționare

a unei astfel de cereri iar nu competența teritorială, care, în speță, aparține

Judecătoriei Gura Humorului.

Pe de altă parte, instanța a mai reținut

că cererea de strămutare și admiterea unei astfel de cereri se referă la o singură

cauză, efectele limitându-se strict la aceasta.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 996 alin. (1) C. proc.

civ., „Instanța de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri

grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea

unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanța președintială reprezintă un mijloc

procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă un caracter

specific, determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această

cale. Astfel, cererea privind ordonanța președintială trebuie să îndeplinească atât

condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințe

particulare, respectiv urgenta, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii

ordonate.

Ordonanța președintială nu are caracterul

unei cereri incidentale, aceasta putând fi formulată separat de existența unui proces

aflat în curs de desfășurare, astfel cum rezultă și din modul în care este formulat

art. 996 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia ordonanța va putea fi dată chiar

și atunci când este în curs judecata asupra fondului.

Dispozițiile art. 997 C. proc. civ., potrivit

cărora cererea de ordonanță președintială se introduce la instanța competentă să

se pronunțe în primă instanță asupra fondului, reglementează competența materială

de soluționare a unei astfel de cereri iar nu competența teritorială, aceasta din

urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.

Chiar dacă judecata dosarului având ca

obiect constatarea nulității hotărârilor din 2001 și din 2002 ale Comisiei Județene

pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a

fost strămutată de la Judecătoria Galați, nu se poate susține cu temei că, pe cale

de consecință, și cererea de ordonanță președințială trebuie sa fie soluționată

de această instanță întrucât strămutarea reprezintă o forma de prorogare judecătorească

de competență teritorială, care operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare

a fost cerută, orice alte procese urmând să fie soluționate potrivit regulilor generale

de competență teritorială prevăzute de art. 107 C. proc. civ., în speță de art.

53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Așa fiind, pentru temeiurile arătate,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Gura Humorului.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81660)
Romsilva - Direcția Silvică Suceava si Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Vânătoare Suceava, pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la sistarea oricăror operațiuni de punere în
ÎCCJ 2010-11-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5775/2010
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, secția civilă, la data de 3 decembrie 2009 reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei reprezentată de IPS P. Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților a formulat în contradi
ÎCCJ 2018-03-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2018
osesoratul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulator
ÎCCJ 2018-06-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2423/2018
reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar și care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustifi
ÎCCJ 2016-06-07
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1293/2016
nunțată în Dosarul nr. x/202/2013, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, declinând competența materială de soluționare a cauzei Tribunalului Călărași. Prin Sentința civilă nr. 42 din 16 ian
Sursă