ÎCCJ, decizie (scj.ro #81660)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81660) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Ordonanță
președințială. Strămutarea litigiului ce vizează
fondul dreptului. Instanța competentă teritorial să se
pronunțe asupra cererii de ordonanță
președințială.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil.
Competență materială.
Index alfabetic :
strămutare
-
ordonanță
președințială
-
competență
materială
Noul Cod de procedură civilă, art. 30, art. 107, art. 996,
art. 997
Dispozițiile art. 997
C.proc.civ., potrivit cărora cererea de ordonanță
președințială se introduce la instanța competentă
să se pronunțe în
primă
instanță asupra fondului, reglementează competența
materială de
soluționare
a unei astfel de cereri, iar nu competența teritorială, aceasta din
urmă
urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.
Chiar dacă judecata
dosarului ce vizează fondul dreptului
,
a fost strămutată la o altă instanță,
nu se poate susține cu temei că, pe
cale de consecință, și cererea de ordonanță
președințială trebuie sa fie soluționată de
această instanță,
întrucât strămutarea
reprezintă o forma de prorogare judecătorească de
competență teritorială, care operează
numai cu privire la cauza a cărei strămutare
a fost
cerută, orice alte procese urmând să fie soluționate potrivit
regulilor
generale de competență
teritorială prevăzute de art. 107 C.proc.civ
.
Secția I civilă, decizia nr.2816
din 22 mai 2013
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamantul
Prefectul Județului Suceava
a solicitat, în contradictoriu
cu pârâții Ocolul Silvic Bucovina, Regia
Națională a Pădurilor – Romsilva -
Direcția Silvică Suceava si Inspectoratul Teritorial de Regim
Silvic si Vânătoare
Suceava, pronunțarea unei ordonanțe
președințiale prin care să se dispună
obligarea acestora din urmă la sistarea
oricăror operațiuni de punere în valoare,
de autorizare si de exploatare masă
lemnoasă de pe suprafața totală de 582,60 ha
teren cu
vegetație forestieră.
În drept, a invocat dispozițiile art.
996 Noul C.proc.civ.
Judecătoria
Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 344 din 21.03.2013,
și-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Galați.
Pentru a
decide astfel, instanța Judecătoriei Gura Humorului a reținut
următoarele:
Potrivit
prevederilor art. 997 C.pr.civ. „cererea de ordonanță
președințială
se va introduce la instanța competentă,
să se pronunțe în primă instanță asupra
fondului dreptului".
În cauză,
instanța competentă să se pronunțe asupra fondului
dreptului este
Judecătoria
Gura Humorului, județul Suceava, însă în cauză, este vorba
despre un caz de prorogare
judecătorească de competență, în favoarea altei
instanțe, și anume a celei stabilite
prin admiterea cererii de strămutare a judecății
cauzei
de către Î.C.C.J.
Astfel, prin
sentința civilă nr. 757/2009, pronunțată de
Judecătoria Gura Humorului, având ca obiect,
anularea
hotărârilor nr. 293/2001
și 647/2002 ale Comisiei Județene pentru
Stabilirea Dreptului
de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, a fost
admisă acțiunea formulată de
petenta Instituția Prefectului Județului Suceava și
s-a
constatat nulitatea absolută a celor două hotărâri.
Prin decizia
Tribunalului Suceava, cauza a fost trimisă spre rejudecare,
pricina fiind reînregistrată pe rolul
Judecătoriei Gura Humorului
, iar prin
încheierea din 22.02.2011, urmare a admiterii cererii de strămutare,
cauza
a fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei
Bistrița.
Ulterior, prin
încheierea de ședință din 15.03.2013, Judecătoria
Bistrița a
dispus scoaterea
cauzei de pe rol și trimiterea ei spre competentă soluționare
Judecătoriei Galați ca urmare a
încheierii nr. 1072/2013, pronunțată
de Î.C.C.J., prin care s-a dispus
strămutarea cauzei în
favoarea Judecătoriei Galați.
Litigiul de fond vizează, în
fapt anularea hotărârilor prin care s-a
reconstituit
dreptul de proprietate, pentru teren pădure, deci anularea unui drept
reconstituit, iar ordonanța președințială
vizează, în fapt o obligație de a nu face,
derivat din dreptul ce face obiectul litigiului,
ce vizează fondul dreptului disputat
de părți.
Prin
strămutarea litigiului ce vizează fondul dreptului, s-a stabilit în
mod
irevocabil
faptul că instanța competentă să se pronunțe asupra
fondului dreptului este alta decât Judecătoria Gura Humorului, în
speță, fiind vorba de Judecătoria
Galați.
Cererea de ordonanță
președințială cu care a fost investită Judecătoria
Gura Humorului privește același drept,
ce face obiectul litigiului ce se judecă de
instanța în
favoarea căreia s-a strămutat cauza astfel încât aceasta poate fi
asimilată, și pe cale de excepție are și caracterul unei
cereri incidentale forțate,
prevăzută
de art. 30 alin. (6) C.pr.civ., astfel că, pe cale de
consecință, instanța
competentă să o judece,
este instanța care este competentă să judece cererea
principală, respectiv să se pronunțe asupra fondului dreptului,
deci
Judecătoria Galați,
întrucât, în mod excepțional (dată fiind stabilirea specială a
competenței
prin strămutare), subzistă prorogarea legală de
competență, prevăzută de art. 123 C.pr.civ.
Judecătoria
Galați,
prin
sentința nr. 4407 din 24 aprilie 2013,
la rândul să, și-a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Gura Humorului și, constatând ivit conflictul negativ de
competență, în temeiul art. 135 din Noul Cod de procedură
civilă, l-a
înaintat spre
soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a decide
astfel, Judecătoria Galați a reținut că dispozițiile
art. 30 alin.(6) NCPC
invocate nu sunt aplicabile în cauză, cererea de ordonanță
președințială
neavând caracterul unei cereri incidentale iar dispozițiile art. 997 NCPC,
potrivit cărora cererea de ordonanță
președințială se introduce la instanța
competentă sa se pronunțe în primă
instanță asupra fondului, reglementează competența
materială de soluționare a unei astfel de cereri, iar nu
competența
teritorială, care, în
speță, aparține Judecătoriei Gura Humorului.
Pe de altă parte, instanța a mai
reținut că cererea de strămutare și
admiterea unei astfel de cereri se referă la o singură
cauză, efectele limitându-se
strict la aceasta.
Înalta
Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Gura
Humorului pentru considerentele care succed.
Potrivit art.
996 alin.(1) C.proc.civ., „Instanța de judecată (...), va
putea să ordone
măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept
care s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente și care
nu
s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi cu prilejul
unei executări.
Ordonanța
președințială reprezintă un mijloc procedural ce
întrunește
condițiile unei
acțiuni civile, având însă un caracter specific, determinat de caracterul
particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel,
cererea
privind ordonanța
președințială trebuie să îndeplinească atât
condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât
și cerințe particulare, respectiv
urgenta, nerezolvarea fondului cauzei si vremelnicia măsurii
ordonate.
Ordonanța
președințială nu are caracterul unei cereri incidentale, aceasta
putând fi formulată separat de existența unui proces aflat în curs de
desfășurare,
astfel cum
rezultă si din modul în care este formulat art. 996 alin.(4) C.proc.civ.,
potrivit căruia ordonanța va putea fi dată chiar si atunci când
este în curs judecata asupra fondului.
Dispozițiile art. 997
C.proc.civ., potrivit cărora cererea de ordonanță
președințială se introduce la instanța competentă
să se pronunțe în
primă
instanță asupra fondului, reglementează competența materială
de
soluționare a unei astfel
de cereri, iar nu competența teritorială, aceasta din urmă
urmând
a fi determinată potrivit regulilor generale.
Chiar dacă judecata dosarului
având ca obiect constatarea nulității
hotărârilor nr.293/2001 și nr.647/2002 ale Comisiei
Județene pentru Stabilirea
Dreptului
de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a fost
strămutată de
la
Judecătoria Galați, nu se poate susține cu temei că, pe
cale de consecință, și cererea de ordonanță
președințială trebuie sa fie soluționată de
această instanță,
întrucât strămutarea
reprezintă o forma de prorogare judecătorească de
competență teritorială, care
operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare
a
fost cerută, orice alte procese urmând să fie soluționate
potrivit regulilor
generale de
competență teritorială prevăzute de art. 107 C.proc.civ.,
în
speță de art.53 alin.(2) din Legea nr. 18/1991.