ÎCCJ, decizie (scj.ro #81677)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81677) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Conflict de competență. Cerere de
ajutor public judiciar. Strămutarea pricinii. Instanța
competentă să soluționeze cererea de reexaminare.
Cuprins pe materii :
Competența teritorială. Conflict de competență.
Index alfabetic :
conflict de competență
-
cerere de reexaminare
-
strămutare
Vechiul Cod de procedură civilă, art. 17
Cererea de reexaminare
formulată ulterior admiterii cererii de strămutare a dosarului, este
o cerere ce cade în competența de soluționare a instanței ce
judecă cererea principală, fiind o cerere accesorie, operând astfel
implicit prorogarea de competență, potrivit dispozițiilor art.
17 C.proc.civ.
Secția I civilă, decizia nr.4335
din 08
octombrie 2013
Prin încheierea nr.4550 din
15.11.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția a II-a civilă,
s-a admis cererea
formulată de petentul N.E., prin care s-a solicitat strămutarea
judecării procesului civil ce formează obiectul dosarului nr.
xx4/265/2007 al Tribunalului Bistrița Năsăud și a fost
strămutată cauza la Tribunalul Suceava, cu păstrarea actelor de
procedură întocmite în cauză.
La data de 29 martie 2013,
recurentul N.E. a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar
sub forma asistenței juridice prin avocat, cerere respinsă de
Tribunalul Suceava prin încheierea nr. 191 din 02.04.2013, ca fiind
rămasă fără obiect.
S-a reținut că, anterior
strămutării, prin încheierea din 11.07.2012, Tribunalul Bistrița
Năsăud a admis o cerere formulată de același petent și
având același obiect - plata onorariului pentru asigurarea asistenței
juridice prin avocat -, fiind desemnat avocat din oficiu care să îl
reprezinte pe recurent.
Împotriva încheierii nr. 191 din
02.04.2013 a Tribunalului Suceava, recurentul N.E. a formulat cerere de
reexaminare.
Prin încheierea din 09 mai 2013,
Tribunalul Suceava a declinat competența
de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, reținând
în considerente că nu este competent să judece cererea având în
vedere că dosarul se află pe rolul Tribunalului Bistrița
Năsăud.
Prin încheierea nr.266/R din 05
iunie 2013, Tribunalul Bistrița Năsăud a declinat, la rândul
său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Suceava.
A constatat ivit conflictul negativ
de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte
de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea soluției de
declinare s-a reținută că, prin raportare la dispozițiile
art.13 alin.(3) și art.17 alin.(3) din O.U.G. nr.51/2008
,
un
alt complet al Tribunalului Suceava este competent să soluționeze
cererea de reexaminare îndreptată împotriva unei încheieri pronunțate
de aceeași instanță în soluționarea unei cereri de ajutor
public judiciar.
Învestită astfel a
pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație
și Justiție a stabilit în favoarea Tribunalului Suceava
competența de soluționare a cauzei pentru considerentele ce succed:
În speță, problema
juridică dedusă judecății prin prezentul conflict de
competență este aceea derivată din faptul că dosarul în
care s-au formulat cereri de ajutor public judiciar și, ulterior, cerere
de reexaminare, a fost strămutat de la instanța competentă
să soluționeze recursul declarat de pârâtul N.E., respectiv
Tribunalul Bistrița Năsăud, la o altă instanță -
Tribunalul Suceava, cu păstrarea actelor de procedură întocmite în
cauză, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea
nr.4550 din 15.11.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție - Secția a II-a civilă.
Cererea de reexaminare
formulată la data de 16.04.2013 de recurentul N.E. împotriva încheierii
nr. 191 din 02.04.2013 a Tribunalului Suceava, ulterioară admiterii
cererii de strămutare, este o cerere ce cade în competența de
soluționare a instanței ce judecă cererea principală -
recursul, fiind o cerere accesorie, operând astfel implicit prorogarea de
competență, potrivit dispozițiilor art. 17 C.proc.civ.
Pe de altă parte, întrucât
referitor la cererea de reexaminare operează prorogarea de
competență, această situație nu se schimbă prin faptul
că anterior admiterii cererii de strămutare a fost admisă o cerere
de ajutor public judiciar formulată de același recurent N.E. și
având același obiect, soluționată de instanța
competentă material să soluționeze recursul - Tribunalul
Bistrița Năsăud, ea dăinuind până la soluționarea
cauzei.
Este adevărat că, la data
la care Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat
cererea de strămutare, nu s-a pronunțat decât asupra
soluționării cererii în limitele investirii instanței din
acea dată, faptul că ulterior s-a formulat o cerere de
reexaminare nu face decât să ducă la concluzia că instanța
devenită competentă urmare a strămutării are implicit
competența de soluționare a oricărei cereri incidentale sau
accesorii acesteia.
Față de cele
reținute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C.proc.civ.,
a stabilit competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului
Suceava.