ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4335/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4335/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului de competență, constată
următoarele:
Prin
încheierea nr. 4550 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția a II-a civilă, s-a admis cererea formulată de petentul N.E.
prin care s-a solicitat strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul
Dosarului nr. 574/265/2007/a1 al Tribunalului Bistrița Năsăud și a fost strămutată
cauza la Tribunalul Suceava, cu păstrarea actelor de procedură întocmite în cauză.
Dosarul a fost trimis Tribunalului Suceava
cu adresa din 22 noiembrie 2012, fiind primit la această instanță la data 3 decembrie
2012 și s-a fixat termen de judecată la data de 2 aprilie 2013.
La data de 29 martie 2013, recurentul N.E.
a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței
juridice prin avocat, cerere respinsă de Tribunalul Suceava prin încheierea nr.
191 din 2 aprilie 2013, ca fiind rămasă fără obiect. S-a reținut că, anterior strămutării,
prin încheierea din 11 iulie 2012, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis o cerere formulată
de același petent și având același obiect, plata onorariului pentru asigurarea asistenței
juridice prin avocat, fiind desemnat avocat din oficiu care să îl reprezinte pe
recurent, împotriva încheierii nr. 191 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava,
recurentul N.E. a formulat cerere de reexaminare.
Prin încheierea din 9 mai 2013, Tribunalul
Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița
Năsăud, reținând în considerente că nu este competent să judece cererea având în
vedere că dosarul se află pe rolul Tribunalului;Bistrița Năsăud.
Prin încheierea nr. 266/R din 5 iunie 2013,
Tribunalul Bistrița Năsăud a declinat, la rândul său, competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de
competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție
pentru soluționarea acestuia.
În
motivarea soluției de declinare s-a reținut, în esență, că,
prin raportare la dispozițiile art. 13 alin. (3) și art. 17 alin. (3) din O.U.G.
nr. 51/2008, un alt complet al Tribunalului Suceava este competent să soluționeze
cererea de reexaminare îndreptată împotriva unei încheieri pronunțate de aceeași
instanță în soluționarea unei cereri de ajutor public judiciar.
Învestită astfel a pronunța regulatorul
de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului
Suceava competența de soluționare a cauzei pentru considerentele ce succed:
În
speță, problema juridică dedusă judecății prin prezentul conflict
de competență este aceea derivată din faptul că dosarul în care s-au formulat cereri
de ajutor public judiciar și, ulterior, cerere de reexaminare, a fost strămutat
de la instanța competentă să soluționeze recursul declarat de pârâtul N.E., respectiv
Tribunalul Bistrița Năsăud, la o altă instanță, Tribunalul Suceava, cu păstrarea
actelor de procedură întocmite în cauză, ca urmare a admiterii cererii de strămutare
prin încheierea nr. 4550 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția a II-a civilă.
Cererea de reexaminare formulată la data
de 16 aprilie 2013 de recurentul N.E. împotriva încheierii nr. 191 din 2
aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, ulterioară admiterii cererii de strămutare,
este o cerere ce cade în competența de soluționare a instanței ce judecă cererea
principală, recursul, fiind o cerere accesorie, operând astfel implicit prorogarea
de competență, potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ.
Pe de altă parte, întrucât referitor la
cererea de reexaminare operează prorogarea de competență, această situație nu se
schimbă prin faptul că anterior admiterii cererii de strămutare a fost admisă o
cerere de ajutor public judiciar formulată de același recurent N.E. și având același
obiect, soluționată de instanța competentă material să soluționeze recursul, Tribunalul
Bistrița Năsăud, ea dăinuind până la soluționarea cauzei. Este adevărat că, la data
la care Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat cererea de strămutare,
nu s-a pronunțat decât asupra soluționării cererii în limitele investirii instanței
din acea dată, faptul că ulterior s-a formulat o cerere de reexaminare nu face decât
să ducă la concluzia că instanța devenită competentă urmare a strămutării are implicit
competența de soluționare a oricărei cereri incidentale sau accesorii acesteia.
Față de cele reținute, Înalta Curte, în
baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența judecării cauzei
în favoarea Tribunalului Suceava.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8
octombrie 2013.