ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2423/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Harghita, secția civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Suceava, anularea actului administrativ nr. x/17.05.2017, obligarea pârâților la plata sumei de 13.112,40 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 58,03 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Bicaz, pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016, și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 13.112,40 RON, începând cu data de 9.05.2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/9.05.2017 la Garda Forestieră Suceava, până la plata efectivă a debitului.

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 301 din 28 februarie 2018 a Tribunalului Harghita, secția civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea competenței materiale a cauzei, iar criteriul care operează la stabilirea competenței este acela al poziției autorității publice chemate în judecată. Astfel, având în vedere caracterul de autoritate publică de nivel central a pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor, instanța a constatat competența Curții de Apel Târgu-Mureș în soluționarea prezentului litigiu.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 103 din 25 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală, Garda Forestieră Suceava, act interpretat de către reclamantă ca fiind un refuz nejustificat al pârâtei la solicitarea reclamantei de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2016. Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar și care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa indicată de reclamantă.

A constatat astfel instanța că în cauză criteriul de stabilire a competenței materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Suceava.

Chemarea în judecată și a Ministerului Apelor și Pădurilor - organ ierarhic superior al Gărzii Forestiere Suceava și autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competența, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ și, ca o consecință, a acestei anulări, ministerul ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate în calitatea sa de ordonator principal de credite.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ a Tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect anularea actului administrativ nr. x/17.05.2017, obligarea pârâților la plata sumei de 13.112,40 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 58,03 ha.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ atipic emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acțiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Suceava, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenței materiale, având în vedere și dispozițiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acțiunile introduse de Asociațiile Composesorale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.

Înalta Curte reține că faptul chemării în judecată a unei autorități publice de nivel central în solidar cu pârâta emitentă a actului atacat nu atrage competența Curții de Apel, întrucât competența este dată de obiectul cauzei dedus judecății și acesta vizează atacarea unui act administrativ emis de o autoritate publică de nivel local.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor (MAP) în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2018.