ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.06.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2018

HOTĂRÂRE
12.06.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 28 septembrie 2017, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâții Garda Forestieră Suceava, prin reprezentant legal, și Ministerul Apelor Și Pădurilor, prin ministru, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ nr. x/17.05.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Suceava și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017 și, în consecință, să dispună următoarele: obligarea în solidar a pârâților de rând 1 și 2 la plata sumei de 28.897,75 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 90,84 ha, încadrată în tipul I și tipul II de categorii funcționale, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Bicaz, pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlul de compensații/ajutoare de stat aferente anului 2017; obligarea în solidar a pârâților de rând 1 și 2 la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 28.897,75 RON, începând cu data de 9.05.2017 și până la plata efectivă a debitului; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 298/28.02.2018, Tribunalul Harghita a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, reținând că, la stabilirea competenței materiale, criteriul care operează este cel al autorității publice chemate în judecată și, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competentă material și teritorial să soluționeze integral prezenta acțiune.

2.2. Prin sentința nr. 105 din 27 aprilie 2018 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță și, în consecință, s-a declinat competența de judecare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că petitul de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul susține că nu le-a putut recolta în calitate de proprietar este accesoriu celui care vizează afirmativul refuz nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava concretizat în adresa amintită.

Ca urmare, competența urmează a fi stabilită prin raportare la petitul principal al acțiunii care este reprezentat de cererea de anulare a adresei amintite anterior, aceasta reprezentând actul apreciat de reclamant ca fiind refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi.

Așadar, faptul că reclamantul a formulat acțiunea și în contradictoriu cu o autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor și Pădurilor, cu solicitarea obligării celor doi pârâți, în solidar, la plata ajutorului de stat pentru anul 2017, cu dobândă și cheltuieli de judecată, nu are relevanță sub aspectul analizat - acela al competenței.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a actului administrativ nr. x/17.05.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Suceava și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, urmată de obligarea acesteia, în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, la plata sumei de 28.897,75 RON, cu titlu de compensații/ajutoare de stat aferente anului 2017 și a dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal începând cu data de 09.05.2017.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Textul de lege menționat instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Constatând că în prezenta cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantului nu fac parte din categoriile enumerate anterior (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), Înalta Curte dă prevalență criteriului rangului autorității emitente, pe care îl va aplica prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată și la cadrul procesual pasiv.

Reclamantul a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Suceava, autoritate publică locală, cât și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală. În această situație, în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c și i) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă solicitarea de anulare a actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Suceava, respectiv adresa nr. x/2017, pe care reclamantul o apreciază a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâți, are caracter accesoriu față de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)".

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acțiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Suceava, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenței materiale, având în vedere și dispozițiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acțiunile introduse de Asociațiile Composesorale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-05-16
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1999/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate Prin cererea introdusă pe rolul Trib
ÎCCJ 2018-05-25
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2208/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Harghita, secția civilă,
ÎCCJ 2018-02-16
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Harghita, secția civilă,
ÎCCJ 2018-06-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2424/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Harghita, secția civilă,
ÎCCJ 2018-03-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1202/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017 la data de
Sursă