ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 28 septembrie 2017, reclamanta Asociația A., solicitat în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea actului administrativ - nr. x/17.05.2017, obligarea pârâților la plata sumei de 287.493,58 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 58,03 ha, încadrată în tipul I și II de categorii funcționale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de B., pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015, și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 287.493,58 RON, începând cu data de 11 mai 2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/11 mai 2017 la Garda Forestieră Suceava, până la plata efectivă a debitului.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr. 455 din 29 martie 2018, Tribunalul Harghita a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 3 mai 2018.

La primul termen de judecată, din data de 13 iunie 2018, instanța a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin Sentința nr. 116 din 13 iunie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de judecare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta Asociația A. împotriva pârâților Garda Forestieră Suceava, cu sediul în Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a Tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect anularea actului administrativ din 17 mai 2017, prin care pârâta Garda Forestieră Suceava și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Pădurilor la plata sumei de 287.493,58 RON.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ atipic emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acțiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Suceava, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenței materiale, având în vedere și dispozițiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acțiunile introduse de Asociațiile Composesorale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - C. silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competența de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.

Înalta Curte reține că faptul chemării în judecată a unei autorități publice de nivel central în solidar cu pârâta emitentă a actului atacat nu atrage competența Curții de Apel, întrucât competența este dată de obiectul cauzei dedus judecății și acesta vizează atacarea unui act administrativ emis de o autoritate publică de nivel local.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL