ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 noiembrie 2012, petiționarul C.P. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2147/312/2010 al Tribunalului Ialomița, susținând că atât în faza de urmărire penală cât și în timpul judecății la instanța de fond, s-au încălcat dispozițiile C. pen. și ale C. proc. pen. A precizat că în cauză, rechizitoriul a fost întocmit fără a i se aduce la cunoștință învinuirile și probele care au stat la baza acestora, că declarațiile de martori s-au luat fără ca petiționarul să fie prezent și că s-au pierdut acte din dosarul cauzei.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Ialomița a fost înregistrat Dosarul nr. 2147/312/2010, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel București, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că susținerile petiționarului vizează, în principal, modalitatea de desfășurare a urmăririi penale și a cercetării judecătorești, fapt ce nu se circumscrie cazurilor prevăzute de art. 55 C. proc.

pen. și nu sunt de natură a justifica aprecierea potrivit căreia petiționarul nu au avea parte de o judecată imparțială a cauzei pe rolul Tribunalului Ialomița. Totodată, Curtea de Apel București a arătat că argumentele invocate de petiționar în susținerea cererii sale, nu pot fi supuse analizei în contextul soluționării unei cereri de strămutare, acestea putând, eventual, constitui motive pentru formularea unei căi de atac, întrucât cauza ce face obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită a fost soluționată. În concluzie, Curtea de Apel București a precizat că lasă la aprecierea Înaltei Curți soluția ce se va pronunța cu privire la legalitatea și oportunitatea cererii de strămutare. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenta instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În speță, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul C.P. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2147/312/2010 al Tribunalului Ialomița. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2013.