ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 noiembrie 2012, petiționarul Ț.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7650/99/2012 al Tribunalului Iași, susținând că există suspiciuni în ceea ce privește instrumentarea parțială a cauzei și soluționarea acesteia, precum și temeiuri vădite de împiedicare a desfășurării normale a procesului, de încălcare a drepturilor procesuale datorită persoanelor implicate în dosar. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Iași a fost înregistrat Dosarul nr. 7650/99/2012, având ca obiect plângerea formulată de petiționarul Ț.G.

împotriva rezoluției din data de 6 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 819/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel Iași, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că, într-adevăr, au calitate de intimați în cauză numiții Ș.N. și M.L., agenți în cadrul Poliției Comunale Valea Lupului (făcând parte din structura poliției judiciare) și că procuror de ședință a fost d-nul R.V.. Se reține însă că nu există date din care să rezulte că soluționarea cauzei ar fi influențată de calitatea intimaților și a procurorului de ședință.

În final, s-a lăsat la aprecierea Înaltei Curți cu privire la legalitatea și oportunitatea cererii de strămutare. Totodată, se reține în referatul de informații că dosarul a cărui strămutare s-a solicitat a fost soluționat prin sentința penală nr. 518 din 13 decembrie 2012 prin care Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Ț.G.. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul Ț.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7650/99/2012 al Tribunalului Iași. Obligă petiționarul la plata sumei 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2013.