ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 341/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 341/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin

încheierea din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012, între altele, a fost

menținută starea de arest, a inculpaților L.S. și V.T.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că inculpatul L.S. este judecat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 23

lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

290 alin. (1) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și

(3) C. pen.:

septembrie 2007, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către

inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante

beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și spălare de

bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietății a două

imobile situate pe raza mun. Galați, folosindu-se de diverse înscrisuri sub

semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori

prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea

faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.

organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași

rezoluții infracționale, a înstrăinat, în mod repetat, prin intermediul unor interpuși,

imobilul situat în municipiul Galați, cunoscând că provine din săvârșirea de infracțiuni

legate de traficul de ființe umane, în scopul ascunderii sau al disimulării originii

ilicite a acestui bun și în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea

din care provine bunul să se sustragă de la executarea măsurii de siguranță a confiscării

speciale.

organizat, i-a determinat, cu intenție, pe inculpații M.S.L. și M.C., să inducă

în eroare, asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare

de mijloace frauduloase, încheiere de carte funciară obținută în baza unei hotărâri

judecătorești false, părțile vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului

de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de Biroul

Notarial Public „C. și A.”, producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000

RON.

organizat, a falsificat, prin plăsmuire, antecontractul de vânzare-cumpărare, pretins

încheiat la data de 2 decembrie 2003, între învinuitul L.S. și făptuitorul T.A.M.,

prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galați, utilizat

la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.

Inculpatul V.T. este judecat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 25 C.

pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 291 tezele I și

II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

că începând cu anul 2006, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de

către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii

materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune, prin dobândire, în mod

fraudulos, a proprietății unui număr de 2 imobile pe raza municipiului Galați prin

intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură

privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea

de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică,

prejudiciul total cauzat fiind de peste 50.000 euro și 224.000 RON.

organizat, în cursul anului 2006, l-a determinat, cu intenție, pe făptuitorul M.M.G.

să participe la falsificarea, prin plăsmuire, a unui antecontract de vânzare cumpărare,

pretins încheiat la data de 3 noiembrie 1998 între făptuitorul M.M.G. și persoana

decedată N.V., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galați

și pe care l-a utilizat, ulterior, la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț

și Industrie Galați.

organizat, în cursul anului 2006, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul B.M., prin

determinarea făptuitorului M.M.G. să participe la obținerea unei hotărâri arbitrale

prin care a dobândit, în mod fraudulos, proprietatea asupra imobilului din

Galați și să emită o procură prin care inculpatul B.M. era împuternicit să vândă

imobilul respectiv, la inducerea în eroare a persoanei vătămate B.A. cu ocazia încheierii

contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv contra sumei de 70.000

RON.

organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași

rezoluții infracționale, l-a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul fratelui

său V.M., pe făptuitorul P.T., socrul acestuia, să folosească în fața instanței

de judecată, în acțiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, Dosar

nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, la termene succesive, un înscris sub semnătură

privată fals, contract de vânzare-cumpărare și două înscrisuri oficiale falsificate,

adrese pretins emise de Consiliul Județean Galați și Primăria municipiului Galați.

Prima instanță a reținut că în cauza de

față, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive

a inculpaților le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. lit. f) Cod procedură

pen., respectiv, că infracțiunile pentru care toți inculpații au fost cercetați

sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În acest moment procesual cerințele

art. 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin, impunând în continuare privarea de libertate

a inculpaților, în condițiile în care există probe temeinice și suficiente, în accepțiunea

dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă

că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.

S-a apreciat că este îndeplinită cerința

prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul existenței a suficiente

probe temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpații

să fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, relevante fiind declarațiile/adresele

părților vătămate Primăria Municipiului Galați, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC

A.C. SA Galați, martorilor A.I.A., M.B., P.B., G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.I.,

B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului C.D., transcrierile convorbirilor

telefonice și pe internet dintre inculpatul B.M. și alți membri ai grupului infracțional,

actele sub semnătură privată sau oficiale ridicate de la domiciliile inculpaților,

respectiv înscrisurile notariale, alte înscrisuri de genul hotărâri judecătorești,

expertize judiciare, acte emise de autorități publice locale sau alte entități fiscale,

care oferă suficiente temeiuri de a se crede că inculpații, membri ai unor grupuri

infracționale și alte persoane trimise în judecată, în această cauză, au desfășurat

activități frauduloase pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor

proprietatea unor persoane fizice sau juridice vătămate sau a unei sume considerabile,

cum este în cazul SC A.C. SA Galați.

Ca atare, în cauză există motive reale

de a se crede că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Cât privește temeiul înscris în dispozițiile

art. 148 lit. f) C. proc. pen., prima instanță a constatat că sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de acest text, respectiv, legea prevede pentru infracțiunile pentru care

sunt cercetați inculpații, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Împotriva acestei încheieri au declarat

recurs inculpații L.S. și V.T.

La termenul de astăzi, 31 ianuarie 2013,

recurentul inculpat V.T. a precizat că își retrage recursul formulat, iar recurentul

inculpat L.S. care a solicitat, în principal revocarea măsurii arestării preventive

și judecarea sa în stare de libertate, susținând că nu mai subzistă temeiurile care

au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar

înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

I. Recursul declarat de inculpatul L.S.

nu este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanța sesizată este

datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive

iar conform art. 160

b

alin. (3) din același Cod, când constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța prin încheiere motivată

dispune menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

se constată că arestarea inculpatului L.S. a fost dispusă în baza art. 148 lit.

f) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat

la art. 215 alin. (1),2 și 3 C. pen.

S-a reținut că în luna septembrie 2007,

a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpații B.M., P.E.,

T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea

de infracțiuni de înșelăciune și spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în

mod fraudulos, a proprietății a două imobile situate pe raza mun. Galați, folosindu-se

de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri

judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme

cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000

RON; că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni

desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înstrăinat,

în mod repetat, prin intermediul unor interpuși, imobilul situat în municipiul Galați,

cunoscând că provine din săvârșirea de infracțiuni legate de traficul de ființe

umane, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestui bun și

în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provine bunul

să se sustragă de la executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale; că,

acționând în cadrul grupului infracțional organizat, i-a determinat, cu intenție,

pe inculpații M.S.L. și M.C., să inducă în eroare, asupra calității de liber de

sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase, încheiere de

carte funciară obținută în baza unei hotărâri judecătorești false, părțile vătămate

S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la

data de 25 septembrie 2007, autentificat de Biroul Notarial Public „C. și A.”, producându-le

acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON; că, acționând în cadrul grupului infracțional

organizat, a falsificat, prin plăsmuire, antecontractul de vânzare-cumpărare, pretins

încheiat la data de 2 decembrie 2003, între învinuitul L.S. și făptuitorul T.A.M.,

prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galați, utilizat

la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.

Analizând actle și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive a inculpatului, care se regăsesc în dispozițiile art. 148

lit. b) și f) C. proc. pen., că există motive verosimile de a bănui că inculpatul

a săvârșit infracțiunile arătate, că pentru prezervarea ordinii publice se impune

continuarea privării de libertate, în conformitate cu dispozițiile legale evocate.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură

esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului

pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest

aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul

social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea

unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare

de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți

ca autori ai unor astfel de fapte.

În raport de probatoriul administrat până

la acest moment procesual, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor fapte de o

gravitate sporită, creând o stare de insecuritate socială, modalitatea în care acestea

au fost comise, toate acestea justificând pe deplin, temerea că odată pus în libertate,

inculpatul va săvârși și alte fapte de același gen.

În aceeași ordine de idei, raportat la

infracțiunile presupus săvârșite (grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave), toate implicând o adevărată pregătire a activităților infracționale,

în care fiecare participant avea un rol stabilit (implicarea acestora fiind probabil

cea stabilită până la acest moment), natura actelor falsificate sau obținute fraudulos

(hotărâri judecătorești, hotărâri arbitrale, expertize judiciare, adrese susținut

a fi provenite de la autorități publice locale sau fiscale), consecințele juridice

produse de toate acestea, în principal, aproprierea unui drept de proprietate nereal

asupra unor imobile (case, terenuri) sau încercarea de a dobândi o sumă considerabilă

de bani, valoarea pagubelor încercate sau care s-ar fi putut produce, justifică

detenția în continuare, măsura fiind corespunzătoare și scopului măsurii preventive

înscris în art. 136 C. proc. pen.

Prin lăsarea în libertate a inculpatului

există și posibilitatea apariției unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea

de reacție a autorităților în asemenea situații și, în plus, un risc de influențare

negativă a modului de derulare a procesului penal.

Având în vedere natura și importanța relațiilor

sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea

diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care

există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpat,

modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite

acțiunile ilicite, urmările produse, Înalta Curte apreciază că aceleași temeiuri

justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că nu s-a depășit

termenul rezonabil al arestării preventive a inculpatului, în raport de particularitățile

concrete ale cauzei, respectiv, numărul inculpaților, probatoriul care trebuie administrat

și complexitatea cauzei.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că

alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara) nu sunt suficiente

și nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere

și împrejurarea că prin conotațiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de

tulburare socială, de natură a justifica detenția preventivă, inclusiv prin raportare

la necesitatea restabilirii și menținerii încrederii opiniei publice în promptitudinea

și fermitatea reacției autorităților statului la săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

În consecință, temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar privarea de libertate

este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele-arătate, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a) art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.S.

II. În ceea ce privește recursul declarat

de inculpatul V.T., potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2), teza

a ll-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 ,

care se aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea recursului s-a făcut

personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate

dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea

recursului declarat de inculpatul V.T.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat L.S. va fi obligat la plata sumei de 200 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar

recurentul inculpat V.T. va fi obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul L.S. împotriva încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2013

pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul

nr. 4767/1/2012.

la act de retragerea recusului declarat

de inculpatul V.T. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurentul inculpat L.S. la plata

sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurentul inculpat V.T. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.