ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 341/2013

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin încheierea din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012, între altele, a fost menținută starea de arest, a inculpaților L.S. și V.T. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul L.S. este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.: 1. În esență, s-a reținut că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P.

și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietății a două imobile situate pe raza mun. Galați, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.

2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înstrăinat, în mod repetat, prin intermediul unor interpuși, imobilul situat în municipiul Galați, cunoscând că provine din săvârșirea de infracțiuni legate de traficul de ființe umane, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestui bun și în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provine bunul să se sustragă de la executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale. 3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, i-a determinat, cu intenție, pe inculpații M.S.L. și M.C., să inducă în eroare, asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase, încheiere de carte funciară obținută în baza unei hotărâri judecătorești false, părțile vătămate S.I.

și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de Biroul Notarial Public „C. și A.”, producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON. 4. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, a falsificat, prin plăsmuire, antecontractul de vânzare-cumpărare, pretins încheiat la data de 2 decembrie 2003, între învinuitul L.S. și făptuitorul T.A.M., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galați, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați. Inculpatul V.T. este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen.

raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 291 tezele I și II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.: 1. S-a reținut, în esență, s-a reținut că începând cu anul 2006, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune, prin dobândire, în mod fraudulos, a proprietății unui număr de 2 imobile pe raza municipiului Galați prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 50.000 euro și 224.000 RON.

2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, în cursul anului 2006, l-a determinat, cu intenție, pe făptuitorul M.M.G. să participe la falsificarea, prin plăsmuire, a unui antecontract de vânzare cumpărare, pretins încheiat la data de 3 noiembrie 1998 între făptuitorul M.M.G. și persoana decedată N.V., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galați și pe care l-a utilizat, ulterior, la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați. 3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, în cursul anului 2006, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul B.M., prin determinarea făptuitorului M.M.G. să participe la obținerea unei hotărâri arbitrale prin care a dobândit, în mod fraudulos, proprietatea asupra imobilului din Galați și să emită o procură prin care inculpatul B.M.

era împuternicit să vândă imobilul respectiv, la inducerea în eroare a persoanei vătămate B.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv contra sumei de 70.000 RON. 4. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul fratelui său V.M., pe făptuitorul P.T., socrul acestuia, să folosească în fața instanței de judecată, în acțiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, la termene succesive, un înscris sub semnătură privată fals, contract de vânzare-cumpărare și două înscrisuri oficiale falsificate, adrese pretins emise de Consiliul Județean Galați și Primăria municipiului Galați.

Prima instanță a reținut că în cauza de față, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. lit. f) Cod procedură pen., respectiv, că infracțiunile pentru care toți inculpații au fost cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest moment procesual cerințele art. 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților, în condițiile în care există probe temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.

S-a apreciat că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul existenței a suficiente probe temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, relevante fiind declarațiile/adresele părților vătămate Primăria Municipiului Galați, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC A.C. SA Galați, martorilor A.I.A., M.B., P.B., G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.I., B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului C.D., transcrierile convorbirilor telefonice și pe internet dintre inculpatul B.M.

și alți membri ai grupului infracțional, actele sub semnătură privată sau oficiale ridicate de la domiciliile inculpaților, respectiv înscrisurile notariale, alte înscrisuri de genul hotărâri judecătorești, expertize judiciare, acte emise de autorități publice locale sau alte entități fiscale, care oferă suficiente temeiuri de a se crede că inculpații, membri ai unor grupuri infracționale și alte persoane trimise în judecată, în această cauză, au desfășurat activități frauduloase pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea unor persoane fizice sau juridice vătămate sau a unei sume considerabile, cum este în cazul SC A.C. SA Galați. Ca atare, în cauză există motive reale de a se crede că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Cât privește temeiul înscris în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., prima instanță a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de acest text, respectiv, legea prevede pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații L.S. și V.T. La termenul de astăzi, 31 ianuarie 2013, recurentul inculpat V.T. a precizat că își retrage recursul formulat, iar recurentul inculpat L.S. care a solicitat, în principal revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, susținând că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

I. Recursul declarat de inculpatul L.S. nu este întemeiat. Potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive iar conform art. 160 b alin. (3) din același Cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța prin încheiere motivată dispune menținerea stării de arest. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului L.S. a fost dispusă în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen.

și art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1),2 și 3 C. pen. S-a reținut că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietății a două imobile situate pe raza mun.

Galați, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON; că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înstrăinat, în mod repetat, prin intermediul unor interpuși, imobilul situat în municipiul Galați, cunoscând că provine din săvârșirea de infracțiuni legate de traficul de ființe umane, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestui bun și în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provine bunul să se sustragă de la executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale; că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, i-a determinat, cu intenție, pe inculpații M.S.L.

și M.C., să inducă în eroare, asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase, încheiere de carte funciară obținută în baza unei hotărâri judecătorești false, părțile vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de Biroul Notarial Public „C. și A.”, producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON; că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, a falsificat, prin plăsmuire, antecontractul de vânzare-cumpărare, pretins încheiat la data de 2 decembrie 2003, între învinuitul L.S. și făptuitorul T.A.M., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galați, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.

Analizând actle și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, care se regăsesc în dispozițiile art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile arătate, că pentru prezervarea ordinii publice se impune continuarea privării de libertate, în conformitate cu dispozițiile legale evocate. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.

Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. În raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, creând o stare de insecuritate socială, modalitatea în care acestea au fost comise, toate acestea justificând pe deplin, temerea că odată pus în libertate, inculpatul va săvârși și alte fapte de același gen.

În aceeași ordine de idei, raportat la infracțiunile presupus săvârșite (grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave), toate implicând o adevărată pregătire a activităților infracționale, în care fiecare participant avea un rol stabilit (implicarea acestora fiind probabil cea stabilită până la acest moment), natura actelor falsificate sau obținute fraudulos (hotărâri judecătorești, hotărâri arbitrale, expertize judiciare, adrese susținut a fi provenite de la autorități publice locale sau fiscale), consecințele juridice produse de toate acestea, în principal, aproprierea unui drept de proprietate nereal asupra unor imobile (case, terenuri) sau încercarea de a dobândi o sumă considerabilă de bani, valoarea pagubelor încercate sau care s-ar fi putut produce, justifică detenția în continuare, măsura fiind corespunzătoare și scopului măsurii preventive înscris în art. 136 C. proc.

pen. Prin lăsarea în libertate a inculpatului există și posibilitatea apariției unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacție a autorităților în asemenea situații și, în plus, un risc de influențare negativă a modului de derulare a procesului penal. Având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpat, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, Înalta Curte apreciază că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că nu s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive a inculpatului, în raport de particularitățile concrete ale cauzei, respectiv, numărul inculpaților, probatoriul care trebuie administrat și complexitatea cauzei. De asemenea, Înalta Curte apreciază că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara) nu sunt suficiente și nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere și împrejurarea că prin conotațiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenția preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii și menținerii încrederii opiniei publice în promptitudinea și fermitatea reacției autorităților statului la săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

În consecință, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar privarea de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Față de considerentele-arătate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a) art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.S. II. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul V.T., potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2), teza a ll-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 , care se aplică în mod corespunzător. Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc.

pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.T. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat L.S. va fi obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat V.T. va fi obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.S. împotriva încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4767/1/2012. la act de retragerea recusului declarat de inculpatul V.T. împotriva aceleiași încheieri. Obligă recurentul inculpat L.S. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat V.T. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.