ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95/D din 3 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul 4401/110/2011, s-a dispus:

I. În baza art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a), art. 13 și art. 75 lit. c) din C. pen.;

Condamnarea inculpatului G.C., zis „L.", cetățean român, studii 3 clase, ocupația muncitor necalificat, zilier, căsătorit, 3 copii din prima căsătorie, stagiul militar nesatisfăcut, aflat în Penitenciarul B., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane (fapta din luna iunie 2009, victima minoră P.M.P.).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.;

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen.;

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, de la data de 10 iunie 2011, la zi.

II. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 13 C. pen.;

Condamnarea inculpatei minoră (care între timp a devenit cetățean major), B.I.S., actual G., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de trafic de persoane (fapta din luna iunie 2009, victima minoră P.M.P.).

S-au interzis inculpatei minore exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.;

S-a menținut măsura restrictivă de libertate privind obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea, până la soluționarea definitivă a procesului penal.

În baza art. 86

1

C. pen.;

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 110 C. pen., a obligat condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Bacău, organul desemnat cu supravegherea sa ;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență;

S-a atras atenția inculpatei asupra conținutului art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 18 din Legea nr. 302/2004.

S-a dedus din durata pedepsei, perioada executată în Marea Britanie de la 10 august 2009 la 5 ianuarie 2010.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.;

S-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1381 C. civ.;

S-a luat act că partea vătămată P.M.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău din 1 septembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului major G.C.,  aflat în Penitenciarul B., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., constând în aceea că în luna iunie 2009, prin promisiuni mincinoase de căsătorie și de obținere a unui loc de muncă în Italia ca menajeră sau bonă, a convins-o pe minora parte vătămată P.M.P., să părăsească țara împreună cu el, transportând-o în Italia și ulterior în Marea Britanie, unde i-a asigurat cazarea și a obligat-o prin constrângere fizică și psihică să practice prostituția în folosul său, până la sfârșitul lunii august 2009, când aceasta a reușit să fugă, sesizând autoritățile britanice. La exploatarea sexuală a victimei minore, inculpatul G.C. a fost ajutat de inculpata minoră B.I.S., care îi aducea clienții, o supraveghea în activitatea de practicare a prostituției, încasa banii, pe care îi dădea lui G.C.

Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată, însă în stare de libertate și inculpata minoră B.I.S.,  studii 8 clase, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1), (2) cu referire la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 13 și 99 C. pen., constând în aceea că în perioada iunie-august 2009, cu intenție a ajutat la exploatarea sexuală a părții vătămate P.M.P. de către G.C., care a recrutat victima prin înșelăciune (promisiuni mincinoase că îi va găsi un loc de muncă în Italia), a transportat-o și cazat-o în Italia și ulterior în Marea Britanie, unde a constrâns-o să se prostitueze timp de aproximativ 3 luni, însușindu-și sumele de bani obținute din practicarea acestei activități.

Din întregul probator administrat în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 3 august 2009, poliția engleză a fost chemată în centrul orașului C., S. din Marea Britanie după ce a fost semnalată prezența unei femei de origine română, desculță, care nu vorbea limba engleză. Un echipaj al Poliției din Staffordshire s-a deplasat la fața locului,constatând că tânăra româncă avea 16 ani, se numea P.M.P. Din declarația acesteia rezultă că a sosit în Marea Britanie cu 2 (două) săptămâni în urmă, venind din România prin Italia. A declarat că a fost obligată să lucreze ca prostituată în Italia și în Wolverhampton și că a fost bătută de bărbatul cu care călătorise, pe care-l știa sub numele de L. Acest bărbat îi lua banii pe care îi câștiga ca prostituată. A locuit pe str. C.R., Whitmare Reans, cu L., cu o altă fată de 17 ani pe care o știa ca fiind I., care era căsătorită cu L. și cu o femeie mai în vârstă, pe care o chema E.

Victima P.M.P. a fost examinată medical. Avea urme de arsuri de țigară pe piept, vânătăi pe corp, coaste rupte și o infecție severă cu transmitere sexuală. S-a constatat că susnumita era însărcinată în 2 luni.

Autoritățile judiciare din Marea Britanie (Poliția din West Midlands, Echipa pentru Investigarea Cazurilor de Exploatare a Copiilor) a declanșat o anchetă.

Pe durata anchetei victima a fost plasată în grija serviciilor sociale din Staffordshire. Cât timp s-a aflat acolo a întrerupt sarcina.

Poliția engleză a constatat că victima era extrem de vulnerabilă, existând amenințări atât la adresa ei cât și a familiei sale. Polițiștii englezi au fost îngrijorați de siguranța victimei, astfel că au luat măsuri ca aceasta să se afle în siguranță și după ce se va întoarce în România.

A fost demarată procedura judiciară și pe teritoriul României, ulterior sesizării primite din partea autorităților judiciare din Marea Britanie.

Astfel la data de 2 decembrie 2009 lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către G.C. a infracțiunii de trafic de minori, fiind astfel înregistrat Dosarul nr. 219D/P/2009 la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău.

La data de 8 martie 2011, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău a solicitat prin Comisie rogatorie internațională,comunicarea tuturor documentelor întocmite în cadrul anchetei desfășurate de Poliția din West Midlands.

Dosarul întocmit de autoritățile engleze a fost transmis la D.I.I.C.O.T. Bacău, materialul probator fiind atât în limba engleză cât și tradus în limba română. în dosar se află și fotografiile judiciare ale victimei.

Dosarul primit din Anglia a fost conexat la Dosarul deschis de autoritățile judiciare române nr. 219D/P/2009, constatându-se că victima P.M.P. provine dintr-o familie modestă, destrămată, cu un nivel de pregătire redus, absolvind doar 3 clase, aspect confirmat și de adeverința eliberată de Școala cu clasele I-VIII V. din județul Bacău. întrucât dorea să-și câștige singură existența, era interesată de găsirea unui loc de muncă. în luna iunie 2009, prin intermediul martorei D.D.M. l-a cunoscut pe inculpatul G.C., zis L., care i-a spus că ar putea să o ajute să se angajeze în Italia, ca bonă sau menajeră, oferindu-se chiar să o împrumute cu bani, până la primul salariu. Inculpatul i-a prezentat-o pe B.I.S., spunându-i că este verișoara lui, convenind să plece toți 3 în Italia.

Întrucât era minoră și nu avea procură din partea reprezentanților legali pentru a putea trece frontiera de stat a României, inculpatul a mituit vameșii.

La ieșirea din țară, inculpatul i-a luat victimei telefonul mobil, punându-i la dispoziție un alt telefon în care erau înregistrate doar numerele inculpaților.

În Italia victima a fost cazată în localitatea Piacenza, unde inculpații aveau deja închiriată o locuință.

După câteva zile, inculpatul i-a spus victimei că nu a reușit să-și găsească o slujbă de menajeră sau de bonă, așa cum i-a promis și că va trebui să practice prostituția în folosul lui. Întrucât a refuzat, partea vătămată a fost bătută și amenințată de inculpat, fiind astfel constrânsă să practice prostituția.

Inculpata minoră B.I.S. practica prostituția de bună voie și o supraveghea pe partea vătămată, aducându-i clienți, negociind tarifele cu aceștia și încasând c/val. prestațiilor sexuale. La sfârșitul fiecărei zile, inculpata minoră B.I.S. îi preda inculpatului G.C. sumele de bani rezultați din practicarea prostituției de către partea vătămată, cât și o parte din încasările realizate de ea din activități de aceeași natură.

Partea vătămată P.M.P. a declarat că personal nu a primit nici un ban, fiindu-i asigurate de către inculpați hrana și celelalte bunuri de consum strict necesare.

După două luni, în care a fost constrânsă să practice prostituția în Italia, cei doi inculpați s-au hotărât să se deplaseze în Marea Britanie, în același scop, unde o cunoștea pe B.I.S.

Inculpații au exploatat-o sexual pe partea vătămată P.M.P. și în Anglia, timp în care inculpata B.I.S. a practicat prostituția de bună voie.

Parte vătămată P.M.P. a declarat în fața autorităților judiciare engleze că în perioada în care a stat în Marea Britanie a avut 30-40 de clienți și a fost plătită cu sume cuprinse între 20 și 30 de lire sterline de către aceștia. După câteva zile, victima a reușit să scape de sub supravegherea inculpaților, cerând ajutor primului polițist întâlnit pe stradă.

Victima a fost audiată de către autoritățile engleze în prezența unui interpret de limba română. Declarațiile părții vătămate față de cei doi medici-englezi (doctor G. și K.T.H.) cu privire la loviturile care i s-au aplicat s-au coroborat cu leziunile constatate de către aceștia.

Partea vătămată nu a putut indica autorităților engleze, numele bărbatului care a exploatat-o, spunând că îl cunoaște doar după porecla de „L.".

Inculpata B.I.S. a refuzat să dea declarație în fața autorităților engleze și să indice numele inculpatului.

Inculpatul G.C. a fost identificat de autoritățile judiciare engleze cu ajutorul unor fotografii descărcate din telefonul mobil al inculpatei B.I.S., cât și în baza unor planșe foto întocmite după înregistrările efectuate de camere de supraveghere din aeroportul Birmigham, care au surprins intrarea în Marea Britanie prin acel punct de frontieră a celor 3: victima P.M.P., inculpatul G.C. și inculpata B.I.S.

Aceasta din urmă a fost arestată preventiv în Anglia în intervalul 10 august 2009-5 ianuarie 2010, pentru că a refuzat să dea declarații în cauză, fiind suspectată că va obstrucționa în făptuirea justiției.

La cerere, partea vătămată P.M.P. a fost repatriată în România, locuind la început într-un cămin de copii al Asociației Generația Tânără din Timișoara, la cererea autorităților engleze pentru a o feri de răzbunarea inculpatului G.C., cunoscut fiind ca o persoană violentă.

Din acest cămin, partea vătămată a plecat, revenind în județul Bacău la mama sa, de unde a plecat la muncă în străinătate.

Pentru că nu i s-a putut afla adresa, nu a fost identificată pentru audieri. S-a dovedit fără putință de tăgadă că în desfășurarea activităților de exploatare sexuală a victimei minore, inculpatul G.C. a fost ajutat de minora B.I.S., concubina sa, care practica și ea prostituția. Aceasta având cunoștință de intervenția concubinului său de a exploata victima a contribuit la crearea condițiilor necesare traficării părții vătămate, prin menținerea în eroare a acesteia, pe durata transportului cu privire la scopul deplasării în Italia. A facilitat activitatea de exploatare prin exercitarea controlului asupra părții vătămate, având un rol determinant în obținerea folosului ilicit de pe urma practicării prostituției de către aceasta.

Inculpata B.I.S. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul G.C., în 2008, în comuna S., județul Bacău, devenind prieteni. În luna noiembrie 2008 inculpatul i-a propus să plece împreună în Italia și să lucreze ca îngrijitoare la o bătrână. A părăsit țara fără știrea părinților, inculpatul mituind vameșii pentru a o scoate din țară, în condiții în care era minoră și nu avea o procură specială din partea părinților. Începând din luna ianuarie 2009, la propunerea inculpatului, B.I.S. a început să practice prostituția pentru a procura mijloace materiale necesare construirii unui viitor comun. A încercat să renunțe, însă a continuat să se prostitueze la insistența inculpatului, care era agresiv. În luna iunie 2009, cei doi au revenit în România, inculpatul G.C. având interesul de a-și schimba actele de identitate. Cu acel prilej, inculpatul i-a spus că intenționează să mai găsească o fată, care să practice prostituția în Italia.

În acest scop a fost recrutată partea vătămată minora P.M.P., prin vicleșug, convingând-o să plece cu el în Italia, cu promisiuni de căsătorie și că îi va găsi un loc de muncă onorabil, ca menajeră ori bonă.

Inculpata B.I.S. deși avea cunoștință de intențiile reale ale inculpatului G.C., nu a avertizat-o pe partea vătămată, nici când s-au întâlnit pe raza județului Bacău și nici în timpul călătoriei până în Italia.

Inculpata B.I.S. a confirmat că toți 3 s-au instalat în localitatea Piacenza și că doar după câteva zile, inculpatul G.C. i-a pus în vedere victimei minore că trebuie să practice prostituția, constrângând-o în acest sens, prin violență fizică și psihică. Inculpata a declarat că a învățat-o pe minora parte vătămată P.M.P. cum să procedeze ca prostituată, la început fiind amândouă supravegheate de G.C.

B.I.S. negocia și cu clienții victimei minore, încasând și banii obținuți în urma serviciilor sexuale prestate de către aceasta din urmă.

S-au deplasat și în localitatea Rimini din Italia, însă neavând prea mulți clienți cei doi inculpați s-au hotărât să plece în Marea Britanie unde inculpatul o cunoștea pe B.I.S., care cunoștea limba engleză.

În Anglia, inculpata minoră și victima minoră s-au prostituat până în momentul când aceasta din urmă a reușit să scape, solicitând ajutorul unui polițist întâlnit pe stradă.

Fiind contactată telefonic de către minora parte vătămată, inculpata B.I.S. s-a prezentat la sediul unității de poliție, însoțită de către B.I.S. pe post de translator, în timp ce inculpatul G.C. a așteptat afară.

Comportarea inculpatei B.I.S. în fața autorităților engleze a atras arestarea sa preventivă.

Fiind transferată în România și audiată de către autoritățile românești, inculpata B.I.S. a susținut o altă ipoteză, neștiind că autoritățile engleze au predat dosarul la D.I.I.C.O.T. Bacău, din dorința de a-l scăpa de răspundere pe G.C.

Procedându-se la interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice s-a constata că inculpata a luat legătura cu inculpatul G.C., care era preocupat să o găsească pe victima P.M.P. în vederea realizării unei înțelegeri frauduloase cu aceasta.

Până la urmă a fost identificat inculpatul G.C. care a fost arestat preventiv.

Arestarea acestuia a fost apoi prelungită și menținută în condițiile legii.

S-a dovedit cu prisosință că inculpatul a încercat să racoleze și alte tinere.

Astfel, martora D.D.M. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul G.C., pe care l-a recunoscut din planșa foto, precizând că P.M.P. l-a însoțit pe inculpat în străinătate, întrucât i-a promis că o va lua de soție.

Telefonic, inculpatul G.C. a încercat să o convingă pe A.A. căreia i-a promis un loc de muncă într-un restaurant din Irlanda. Inculpatul s-a oferit să o ajute cu 300-400 euro înainte de plecare pentru a-și putea lăsa copilul în grija cuiva, însă nu a fost crezut, susnumita având bănuiala că inculpatul vrea să o ducă în străinătate pentru a practica prostituția.

A fost identificată și minora C.M.M. care provenea dintr-o familie care se confruntă cu dificultăți materiale, fiind dată în plasament. Din declarația acesteia rezultă că inculpatul i-a propus să plece cu el în Irlanda, spunându-i că o va ajuta să câștige bani acolo, însă martora nu a acceptat propunerea.

Martorele l-au recunoscut pe inculpat după planșele foto, recunoscându-l și în instanță, la proces.

S-a dovedit fără putință de tăgadă că inculpatul era preocupat să identifice și să racoleze femei foarte tinere, vulnerabile, aflate în dificultate economică și socială, pentru a le transporta în străinătate, unde ar fi urmat să le oblige să se prostitueze în folosul său.

La data de 24 martie 2010, inculpata B.I.S. a dat naștere unui copil, care în certificatul de naștere are tatăl natural.

În timpul procesului inculpatul G.C., divorțat, s-a căsătorit cu inculpata B.I.S.

Cât timp au stat în Anglia, G.C. a locuit în aceeași cameră cu inculpata B.I.S., concubina sa. Camera fusese subînchiriată de la B.I.S., dansatoare într-un club de noapte.

Victima minoră locuia în aceeași cameră cu B.I.S.

Aceasta din urmă și-a dat seama că fetele se prostituează și că L. adică G.C. culege foloasele de pe urma lor, întrucât a găsit în casă un număr mare de prezervative. Inculpatul G.C. i-a cerut să nu se amestece în treburile sale. Martora B.I.S. a fost de față când inculpatul G.C. a agresat-o pe minora parte vătămată P.M.P.

Martora B.I.S. i-a așteptat pe cei 3 la aeroport la rugămintea unui prieten.

Pentru că autoritățile engleze au avut o suspiciune în ceea ce o privește , au arestat-o odată cu inculpata B.I.S., fără a fi expulzată.

În cursul urmăririi penale inculpatul G.C. s-a prevalat de dreptul la tăcere, apoi s-a declarat nevinovat, având un comportament necorespunzător, oscilant, motiv pentru care a fost supus la detectorul de minciuni. Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat, la întrebările critice relevante ale cauzei au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ indiciilor comportamentului simulat.

În instanță a cerut să fie judecat după procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., însă comportamentul oscilant al ambilor inculpați, au obligat instanța să procedeze la judecata cauzei după procedura obișnuită.

În cursul judecății s-a întocmit referatul de evaluare psihosocială al inculpatei minore.

Aceasta deși a încercat să fugă din țară, instanța nu i-a înlocuit măsura restrictivă de libertate cu măsura arestării preventive, având în vedere că are un copil mic, care nu are tată care să poată avea grijă de el.

Situația de fapt descrisă mai sus a rezultat în primul rând din cuprinsul dosarului primit de la autoritățile engleze, care cuprinde printre altele raportul către Procurorul Coroanei, rezumatul cazului, informații referitoare la caz, declarațiile medicilor englezi, declarațiile polițiștilor, declarațiile părții vătămate, recunoașterea de pe planșa foto a inculpatului de către partea vătămată, probele administrate de către autoritățile românești, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice legal interceptate, declarațiile martorilor și ale inculpaților.

În drept, inculpatul major G.C. este autor al infracțiunii de trafic de minori iar inculpata minoră, complice la aceeași infracțiune.

Inculpatul G.C. a comis fapta împreună cu un inculpat minor, astfel că s-a reținut în sarcina sa circumstanțe agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. Vinovăția celor doi inculpați a fost pe deplin dovedită.

Chiar dacă a fost târziu, instanța a apreciat totuși că până la urmă inculpatul G.C. a recunoscut comiterea faptei.

Inculpata minoră, care între timp a devenit majoră a fost la început victimă, fiind aservită intereselor inculpatului major, căsătoria s-a realizat pentru a nu-i susține vinovăția.

Prima instanță a apreciat că scopul pedepsei ce va fi aplicată inculpatei minore va putea fi atins și fără executarea efectivă, având în vedere interesul copilului minor, care are doar mamă.

Chiar dacă inculpatul major nu este cunoscut cu antecedente penale, suspendarea executării nu este cu putință, lipsa antecedentelor penale fiind luată în considerare la reținerea circumstanței atenuante.

Din pedepsele ce vor fi aplicate au fost scăzute perioadele executate prin arest preventiv în Anglia, în cazul inculpatei și în țară, în cazul inculpatului major.

Partea vătămată nu a putut să fie audiată în țară însă nici în Anglia nu a spus nimic de eventualele pretenții civile, astfel că s-a luat act că nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău și inculpatul G.C.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond sub următoarele aspecte

În ceea ce privește nelegalitatea s-a arătat că deși se justifică reținerea în sarcina inculpatului a agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., întrucât a comis infracțiunea împreună cu inculpata B.I.S., instanța a procedat în mod nelegal reținând această circumstanță agravantă fără a pune în discuția părților în ședință publică schimbarea de încadrare juridică.

În ceea ce privește netemeinicia s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea mici, instanța de fond neavând în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, trafic de minori, prin exploatarea vulnerabilității economice și emoționale a victimei P.M.P. prin violență, precum și atitudinea ulterioară a inculpaților care au încercat să afle adresa unde locuiește victima, intenționând să ia legătura cu aceasta, fie pentru a exercita presiuni, fie pentru a încerca o înțelegere frauduloasă cu aceasta.

Față de toate acestea, s-a concluzionat netemeinicia hotărârii instanței de fond privind cuantumul pedepselor aplicate și nejustificata aplicare a prevederilor art. 86

1

C. pen. în cazul inculpatei B.I.S.

Cu ocazia dezbaterilor apelului, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul reducerii acesteia prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și reducerea pedepsei cu o treime, cu reținerea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine sinceră, precum și perioada scurtă de timp a activității infracționale, fiind vorba de o singură parte vătămată.

La termenul din 26  iunie 2012 instanța de apel a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, prin reținerea și a dispozițiilor art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată, iar la termenul din 25 septembrie 2012 a fost audiat inculpatul G.C. care a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 120 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-au decis următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul Teritorial Bacău și apelantul-inculpat G.C. împotriva sentinței penale nr. 95/D din 3 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4401/110/201 în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, nereținerea dispozițiilor art. 320

1

C.proc. pen., reținere greșită a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) și cuantumul pedepsei principale pentru inculpatul G.C., reținerea greșită a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare a acesteia pentru inculpata B.I.S., actual G.

A fost desființată sentința atacată sub aceste aspecte, a fost reținută cauza spre rejudecare și în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune s-a dispus schimbarea încadrării juridice:

Pentru inculpatul G.C. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.

Pentru inculpata B.I.S., actual G. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 C. pen.

A fost înlăturată circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. reținute în favoarea inculpatului G.C. și au fost reținute în favoare acestuia dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

A fost majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului G.C. de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Pedeapsă principală de executat 7 ani închisoare.

A fost înlăturată circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. reținută în favoarea inculpatei B.I.S., actual G.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 86

1

și urm. C. pen.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Pedeapsă de executat 3 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a apelantului inculpat G.C.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat G.C. perioada executată de la 3 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 145 alin. (3) raportat la art. 160^a alin. (1) și art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpata B.I.S., actual G. cu măsura arestării preventive începând cu data punerii în executare efectivă a mandatului de arestare preventivă.

În baza art. 160^a alin. (3) raportat la art. 151 și art. 350 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului, dar a stabilit o încadrare juridică parțial corectă.

Raportat la situația de fapt reținută, în luna iunie 2009, prin promisiuni mincinoase de căsătorie și de obținere a unui loc de muncă în Italia ca menajeră sau bonă, a convins-o pe minora parte vătămată P.M.P., să părăsească țara împreună cu el, transportând-o în Italia și ulterior în Marea Britanie, unde i-a asigurat cazarea și a obligat-o prin constrângere fizică și psihică să practice prostituția în folosul său, până la sfârșitul lunii august 2009, când aceasta a reușit să fugă, sesizând autoritățile britanice. La exploatarea sexuală a victimei minore, inculpatul G.C. a fost ajutat de inculpata minoră B.I.S., care îi aducea clienții, o supraveghea în activitatea de practicare a prostituției, încasa banii, pe care îi dădea lui G.C., se justifică reținerea și a dispozițiilor 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, având în vedere că traficul de minori a fost săvârșită în condițiile art. 12 alin. (2) (de două persoane împreună) și în condițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (prin înșelăciune). Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de procuror instanța de apel a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. fără a pune fără a pune în discuția părților în ședință publică, întrucât prin încadrarea juridică a faptei se înțelege stabilirea denumirii infracțiunii și a dispoziției din codul penal sau dintr-o lege specială care o prevede, fără a se lua în considerare reținerea circumstanțelor atenuante sau agravante.

Cât privește modalitatea de individualizare a pedepselor principale aplicate inculpaților criticate de către inculpatul G.C. cât și de către procuror, instanța de apel a apreciat că pedepsele stabilite de prima instanță nu sunt adecvate, necorespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpaților în speță de față, instanța de apel a constatat că nu s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., neținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate.

Având în vedere modul concret în care inculpații au conceput și au săvârșit infracțiunile (prin promisiuni mincinoase de căsătorie și obținere a unui loc de muncă inculpatul G.C. a convins-o să părăsească țara pe partea vătămată minoră P.M.P. și să se deplaseze mai întâi în Italia și apoi în Marea Britanie, unde i-a asigurat cazarea și a obligat-o prin constrângere fizică și psihică să practice prostituția, fiind ajutat de inculpata B.I.S., care îi aduce clienți părții vătămate, o supraveghea în activitatea de prostituție și încasa banii), instanța de apel a apreciat că inculpații manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală, dreptul la libertate libertatea fizică, sexuală și integritatea corporală a persoanei motiv pentru care aplicarea unor pedepse blânde, astfel cum s-a solicitat, nu se justifică.

Justificată este, însă, reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. pentru inculpatul G.C., având în vedere că acesta la termenul din 17 noiembrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare. Contrar opiniei instanței de fond, instanța de apel a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul G.C., astfel încât acesta poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Lipsa antecedentelor penale și comportarea corectă în societate nu constituie împrejurări ce pot fi reținute ca circumstanță atenuantă prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.C. Nu trebuie ignorat faptul că astfel de conduite corespunzătoare sunt atitudini normale ale oricărui om care respectă și normele de conduită și nu trebuie să se constituie într-un „titlu de glorie" pentru cel în favoarea căruia se rețin.

Cu privire la atitudinea sinceră a inculpatei B.I.S., instanța de apel a apreciat că, în mod nejustificat, aceasta a fost reținută de instanța de fond ca circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Față de toate acestea, precum și de noile limite de pedeapsă ca urmare a reținerii și a dispozițiilor art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților:

- pentru inculpatul G.C. peste limita minimă redusă cu o treime, la o pedeapsă principală în cuantum de 7 ani închisoare cu menținerea modalității de executare.

- pentru inculpata B.I.S. peste limita minimă redusă cu o doime, conform art. 109 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim privativ de libertate, prin înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., apreciată că fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatei față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Analizând legalitatea și temeinicia măsurii preventive, față de inculpatul G.C. aceasta se impune a fi menținută, atât prin prisma pronunțării soluției în cauză, cât și a condamnării dispuse de prima instanță.

S-a constatat că în cauză sunt probe suficiente pentru a concluziona asupra faptului că inculpatul se face vinovat de fapta ce i se reține în sarcină, fără însă a fi încălcată prezumția de nevinovăție, cât și prin aprecierea pericolului pentru ordinea publică.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a apelantului inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C.E.D.O., care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu, cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

În cauza dedusă judecății s-a constatat, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunea pentru care este trimis în judecată și condamnat apelantul inculpat de instanța de fond este în măsură, prin natura sa și consecințele produse, să releve un pericol cert, real și actual pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică.

La termenul de judecată din 25 septembrie 2012 instanța de apel a pus în discuție înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpata B.I.S. asupra căreia reține următoarele:

Prin încheierea din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus luarea față de inculpată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe durata desfășurării procesului penal în fața primei instanțe, măsură menținută prin sentința apelată.

Potrivit art. 145 alin. (3) C. proc. pen. în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Organul de poliție desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifică periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către învinuit sau inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanța, în cursul judecății.

Prin Legea nr. 356/2006, au fost introduse și dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. a

1

) C. proc. pen., potrivit cu care măsura arestării preventive a inculpatului se poate dispune și atunci când acesta a încălcat cu, rea-credință, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ori obligațiile care îi revin pe durata acestei măsuri.

Prin reglementarea acestui caz distinct de arestare preventivă, legiuitorul a introdus, însă, o condiție suplimentară, și anume aceea a încălcării de către învinuit sau inculpat, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite de organele judiciare, obligații ce trebuie respectate pe toată durata măsurii.

Reaua-credință nu se prezumă, ea trebuie dovedită prin informațiile culese de organul judiciar însărcinat cu supravegherea executării măsurii, judecătorului sau instanței de judecată revenindu-i obligația de a aprecia dacă nerespectarea obligațiilor s-a produs sau nu cu rea-credință.

Măsura arestării preventive, dispusă pe acest temei, are un caracter subsidiar, ea putând fi luată numai după ce, în prealabil, s-a luat față de învinuit sau inculpat o măsură preventivă mai ușoară, obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, măsuri pe care acesta le încalcă, cu rea-credință.

În cauza dedusă judecății, faptele reținute în sarcina inculpatei prezintă un grad ridicat de pericol social, iar pe de altă parte instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. a

1

) C. proc. pen. și, pe cale de consecință, arestarea preventivă a inculpatei B.I.S. se impune cu prisosință.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat că inculpata a încălcat cu rea credință obligațiile stabilite de instanța de fond.

Deși legal citată inculpata nu s-a prezentat la nici un termen în fața instanței de apel.

Din înscrisul înaintat instanței de către tatăl inculpatei rezultă că aceasta a părăsit localitatea de domiciliu și se află la un hotel din stațiune Mamaia.

Din adresa din 7 iunie 2012 emisă de Poliția Municipiului Bacău, secția 1 Poliție rezultă că inculpata nu s-a prezentat la această secție în vederea luării măsurilor de supraveghere și a programului de supraveghere, din verificările efectuate rezultând același lucru, inculpata se află în stațiune Mamaia unde lucrează la un hotel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații G.C. și B.I.S., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerera pedepselor aplicate sub minimul special, avându-se în vedere circumstanțele persoanale ale acestora, iar pentru inculpata B.I.S. solicitându-se și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., ca modalitate de executare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privesc pedeapsele aplicate inculpaților se constată că aceastea a fost just și corect individualizată, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, atât gradul de pericol generic cât și cel concret, dar și persoana inculpaților.

Infracțiunea de trafic de minori se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra sănătății, libertății și chiar a vieții omenești, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.

În cauza de față inculpații au ales ca victimă o minoră care provine dintr-o familie modestă, cu un nivel de pregătire redus pe care au exploatat-o sexual o perioadă lungă de timp, a prezentat semne vizibile de abuz fizic: arsuri de țigară pe piept, echimoze pe corp, coaste rupte, fractură de piramidă nazală, o infecție severă cu transmitere sexuală și era însărcinată în două luni, făcând și o întrerupere de sarcină.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârșirea faptelor.

Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante [art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.C. și art. 74 lit. c) C. pen. pentru inculpata B.I.S.], având în vedere modul concret în care inculpații au conceput și au săvârșit infracțiunile prin promisiuni mincinoase de căsătorie și obținere a unui loc de muncă inculpatul G.C. a convins-o să părăsească țara pe partea vătămată minoră P.M.P. și să se deplaseze mai întâi în Italia și apoi în Marea Britanie, unde i-a asigurat cazarea și a obligat-o prin constrângere fizică și psihică să practice prostituția, fiind ajutat de inculpata B.I.S., care îi aduce clienți părții vătămate, o supraveghea în activitatea de prostituție și încasa banii.

În aceste condiții lipsa antecedentelor penale și comportarea corectă în societate nu constituie împrejurări ce pot fi reținute ca circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.C., iar atitudinea sinceră a inculpatei B.I.S. nu poate fi reținută ca circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în care aceasta nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Aplicarea unor pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 7 ani, respectiv 3 ani și 6 luni, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiune având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpaților.

Chiar dacă pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru inculpata B.I.S. ar face aplicabilă modalitatea prevăzută de art. 86

1

C. pen., Înalta Curte apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedesei nu are efectul educativ al executării pedepsei în regim de deținere,.

Ca atare, în cauză, pentru inculpata B.I.S. nu se constată motive care să justifice aplicarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzut de art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanța de apel a aplicat cumulat criteriile de individualizare și a acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsele au fost just individualizate și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acestora.

Ca atare, hotărârea pronunțată în cauză nu este supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același Cod urmează a respinge ca nefondate recursurile inculpaților G.C. și B.I.S.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat G.C. va fi obligat la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurenta inculpată B.I.S. va fi obligată la la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.C. și B.I.S. împotriva deciziei penale nr. 120 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.C., durata reținerii și arestării preventive de la 10 iunie 2011 la 31 ianuarie 2013 și din pedeapsa aplicată inculpatei B.I.S., durata arestării preventive de la de la 10 august 2009 la 5 ianuarie 2010 și de la 2 octombrie 2012 la 31 ianuarie 2013.

Obligă recurentul inculpat G.C. la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată B.I.S. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.