ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1674/2013

Asupra

recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a

Parchetului de pe lângă Curtea

de

Apel Alba lulia s-a dispus, între altele, în temeiul art. 288 alin. (4) cu

raportare la art. 10

lit. g) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata V.E. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249 și art. 290 C. pen.

Pentru a dispune soluția de mai sus, procurorul de

caz a reținut, în esență, că, în

urma actelor premergătoare a rezultat

că, in data de 21 decembrie 2004, la sediul biroului

notarial V.E., s-a încheiat un contract de întreținere redactat și

autentificat de

intimată sub nr.

1899/2004, cu ocazia căruia petentul afirmă că intimata ar fi săvârșit

infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub

semnătură privată și

neglijență în serviciu.

A mai reținut procurorul de caz că răspunderea

penală pentru faptele mai sus

arătate s-a împlinit în anul 2009.

Ordonanța nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a

Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

Alba lulia a fost atacată de petent și cu plângere la procurorul ierarhic

superior, pe

temeiul art. 278 C.

proc. pen., fiind menținută prin ordonanța nr.

573/11/2/2012 din 18 iulie 2012 a Procurorului General al Parchetului

de pe lângă Curtea

de Apel Alba lulia.

În plângerea adresată instanței pe temeiul art.

278

1

alin. (1) C. proc. p

en.,

petentul a reiterat acuzele și motivele din plângerile adresate parchetului.

Analizând plângerea petentului pe baza

înscrisurilor din dosar, în conformitate cu

prevederile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța a

reținut că aceasta

nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Petentul a reclamat săvârșirea, în data de 21

decembrie 2004, de către intimată, notar

public, a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor (art. 246 C. pen.

), fals

în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.) și

neglijență în serviciu (art. 249 C. pen.), cu

ocazia redactării și autentificării unui

contract de întreținere

înregistrat de intimată sub nr. 1899/2004.

Dintre cele trei infracțiuni reclamate de petent,

cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor are maximul special de

pedeapsă cel mai ridicat, respectiv 3 ani

închisoare.

Conform art. 121 C. pen., prescripția înlătură

răspunderea penală, cu excepția infracțiunilor contra păcii și omenirii, al

infracțiunilor de omor și al infracțiunilor

intenționate urmate de

moartea victimei.

Conform

art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., termenul de prescripție a

răspunderii penale în cazul infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor

este de 3 ani, care, conform

alin. (2) din același articol, curge de la data săvârșirii infracțiunii.

Observând dispozițiile legale mai sus arătate, în

contextul în care infracțiunea în

discuție, cea mai gravă dintre cele

trei reclamate, este pretinsă a fi săvârșită în

21 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt perfect

incidente în cauză dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., conform cărora

acțiunea penală

nu poate fi pusă în

mișcare dacă a intervenit, între altele, prescripția.

Prin sentința penală

nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel

Alba I

ulia - Secția Penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentului G.P., formulată

împotriva ordonanței nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba lulia,

menținută prin

ordonanța nr. 573/11/2/2012 din 18 iulie 2012 a Procurorului General al

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanța

a obligat petentul la plata către stat a

sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței penale

nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012 a Curții de

Apel

Alba lulia - Secția Penală, a

declarat recurs petentul G.P., cauza fiind

înregistrată pe rolul înaltei

Curți sub nr. 864/57/2012.

Examinând hotărârea recurată din oficiu, astfel

cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în

temeiul art.

385

15

lit.

a) teza a ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de

recurentul

petent G.P., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea

de Apel Galați este definitivă.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea

reprezintă o sancțiune procedurală care

intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe

care legea nu îl

prevede sau îl exclude,

precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar

printr-un act neprocesual.

Dispozițiile

art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile,

care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ

reglementate prin norma procesual

penală,

cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză prin sentința penală nr.

147/2012 din 26 noiembrie 2012,

Curtea

de Apel Alba lulia - Secția Penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a

respins ca

nefondată plângerea petentului G.P., formulată împotriva ordonanței nr.

176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

lulia, menținută prin ordonanța nr. 573/11/2/2012

din 18 iulie 2012 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în condițiile în care

textul de lege

prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi

de atac în acest context procesual, hotărârea

primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea

controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în fața

înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor

stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu

inadmisibilitatea.

Față de considerentele precizate, înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a)

teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul G.P. împotriva

sentinței penale nr. 147/2012

din 26

noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia - Secția Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., înalta Curte, va

obliga recurentul petent la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.P.

împotriva sentinței penale nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012 a Curții

de Apel Alba lulia

- Secția Penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2013.