ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1674/2013

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin ordonanța nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia s-a dispus, între altele, în temeiul art. 288 alin. (4) cu raportare la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata V.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249 și art. 290 C. pen. Pentru a dispune soluția de mai sus, procurorul de caz a reținut, în esență, că, în urma actelor premergătoare a rezultat că, in data de 21 decembrie 2004, la sediul biroului notarial V.E., s-a încheiat un contract de întreținere redactat și autentificat de intimată sub nr. 1899/2004, cu ocazia căruia petentul afirmă că intimata ar fi săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată și neglijență în serviciu.

A mai reținut procurorul de caz că răspunderea penală pentru faptele mai sus arătate s-a împlinit în anul 2009. Ordonanța nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a fost atacată de petent și cu plângere la procurorul ierarhic superior, pe temeiul art. 278 C. proc. pen., fiind menținută prin ordonanța nr. 573/11/2/2012 din 18 iulie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia. În plângerea adresată instanței pe temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. p en., petentul a reiterat acuzele și motivele din plângerile adresate parchetului. Analizând plângerea petentului pe baza înscrisurilor din dosar, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., instanța a reținut că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente: Petentul a reclamat săvârșirea, în data de 21 decembrie 2004, de către intimată, notar public, a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. ), fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.) și neglijență în serviciu (art. 249 C. pen.), cu ocazia redactării și autentificării unui contract de întreținere înregistrat de intimată sub nr. 1899/2004. Dintre cele trei infracțiuni reclamate de petent, cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor are maximul special de pedeapsă cel mai ridicat, respectiv 3 ani închisoare. Conform art. 121 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, cu excepția infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei.

Conform art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este de 3 ani, care, conform alin. (2) din același articol, curge de la data săvârșirii infracțiunii. Observând dispozițiile legale mai sus arătate, în contextul în care infracțiunea în discuție, cea mai gravă dintre cele trei reclamate, este pretinsă a fi săvârșită în 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt perfect incidente în cauză dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., conform cărora acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare dacă a intervenit, între altele, prescripția. Prin sentința penală nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba I ulia - Secția Penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată plângerea petentului G.P., formulată împotriva ordonanței nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menținută prin ordonanța nr. 573/11/2/2012 din 18 iulie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanța a obligat petentul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva sentinței penale nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia - Secția Penală, a declarat recurs petentul G.P., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 864/57/2012. Examinând hotărârea recurată din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc.

pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petent G.P., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin sentința penală nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba lulia - Secția Penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentului G.P., formulată împotriva ordonanței nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menținută prin ordonanța nr. 573/11/2/2012 din 18 iulie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în fața înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.P. împotriva sentinței penale nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia - Secția Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.P. împotriva sentinței penale nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia - Secția Penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2013.