ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3626/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3641 din 29 septembrie 2010, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul R.S., în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul R.S.

s-a adresat pârâtei Banca Națională a României cu o cerere, înregistrată din 12 noiembrie 2009, prin care a solicitat acesteia autorizarea înființării unei trezorerii cu monedă proprie, cu caracter de valută, a Asociației „Ț.". Prin adresa din 27 noiembrie 2009, pârâta a răspuns reclamantului că solicitarea sa de înființare a unei „trezorerii și a unui buget pe lângă bugetul statului prin monedă proprie, cu caracter de valută" nu are temei legal pe de o parte, iar pe de altă parte, nu intră în sfera de competență a Băncii Naționale a României. Totodată, a reținut faptul că reclamantul nu a indicat niciun temei legal cu privire la fondul pretențiilor sale sau cu privire la competența Băncii Naționale a României în acest sens.

Cu privire la solicitarea reclamantului de înființare a unei trezorerii, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2007, Ministerul Finanțelor Publice este cel care, printre alte funcții, o îndeplinește și pe cea de „administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului", pârâta Banca Națională a României nea vând atribuții în materie. Mai mult decât atât, în raport de prevederile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, se desprinde concluzia inadmisibilității înființării unei trezorerii și a unui buget „paralele" cu cele existente. Prin urmare, neexistând o atare posibilitate, nu există nici vreo instituție cu atribuții în acest sens.

Aceeași concluzie, a constatării lipsei oricărui temei legal se impune și în privința cererii reclamantului, de emitere a unei „monede proprii cu caracter de valută", în raport de întreaga economie a Capitolului 3 "Emisiunea monetară" din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, din care reiese, așa cum în mod corect a arătat pârâta, că legea nu permite emiterea și circulația vreunui alt mijloc legal de plată pe teritoriul României decât moneda națională, care este leul. În acest context, prima instanță a apreciat că refuzul de soluționare a cererii reclamantului nu este nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, neputând fi reținut în conduita autorității pârâte, excesul de putere.

Prima instanță a concluzionat că nu există niciun drept al reclamantului sau un interes legitim care să fi fost vătămat de către intimata-pârâtă, motiv pentru care, a apreciat că nu este întrunită ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. 2.Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 3641 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Bucureși, secția a VIII-a c ontencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul R.S., care a susținut în esență că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Astfel, susține recurentul că prin adresa din 27 noiembrie 2009 intimata i-a respins în mod nelegal cererea sa de înființare a unei trezorerii prin monedă proprie a Asociației Ț. și implicit de eliberare a autorizațiilor necesare pentru emiterea propriei monede, în condițiile în care legea îi dă acest drept, fără a ține cont de dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2007 și art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 146/2002.

3.Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Recurentul a solicitat intimatei prin cererea înregistrată din 12 noiembrie 2009 aprobarea înființării unei trezorerii și a unui buget pe lângă bugetul statului, cu caracter de valută, pentru Asociația Ț.. Intimata prin adresa din 27 noiembrie 2009, i-a răspuns recurentului în sensul că solicitarea sa nu are temei legal, pe de o parte, iar pe de altă parte nu intră în sfera de competență a instituției, conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României.

Înalta Curte, în acest context, reamintește jurisprudența sa constantă în sensul că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorități administrative nu echivalează cu un refuz nejustificat, în măsura în care această rezolvare a avut un temei legal, întrucât autoritatea administrativă este obligată să răspundă cererii petiționarului, iar nu să dea acestuia o soluționare favorabilă.

Astfel, în speță, din analiza conținutului adresei se răspuns se reține că intimata a răspuns negativ solicitărilor recurentului privind înființarea unei trezorerii cu monedă proprie, însă în acord cu dispozițiile legale în materie, ceea ce nu se circumscrie noțiunii de răspuns nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ Prin urmare, răspunsul la solicitarea recurentului dat de intimată, în termen legal și în conformitate cu reglementările în vigoare, nu echivalează cu un răspuns nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.S., împotriva sentinței nr. 3641 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.