ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3626/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3641

din 29 septembrie 2010, a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamantul R.S., în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul R.S. s-a

adresat pârâtei Banca Națională a României cu o cerere, înregistrată din 12

noiembrie 2009, prin care a solicitat acesteia autorizarea înființării unei

trezorerii cu monedă proprie, cu caracter de valută, a Asociației „Ț.".

Prin adresa din 27

noiembrie 2009, pârâta a răspuns reclamantului că solicitarea sa de înființare

a unei „trezorerii și a unui buget pe lângă bugetul statului prin monedă

proprie, cu caracter de valută" nu are temei legal pe de o parte, iar pe

de altă parte, nu intră în sfera de competență a Băncii Naționale a României.

Totodată, a reținut

faptul că reclamantul nu a indicat niciun temei legal cu privire la fondul

pretențiilor sale sau cu privire la competența Băncii Naționale a României în

acest sens.

Cu privire la

solicitarea reclamantului de înființare a unei trezorerii, prima instanță a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2007,

Ministerul Finanțelor Publice este cel care, printre alte funcții, o

îndeplinește și pe cea de „administrare a resurselor derulate prin Trezoreria

Statului", pârâta Banca Națională a României nea vând atribuții în

materie.

Mai mult decât atât,

în raport de prevederile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 146/2002 privind

formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, se

desprinde concluzia inadmisibilității înființării unei trezorerii și a unui

buget „paralele" cu cele existente.

Prin urmare,

neexistând o atare posibilitate, nu există nici vreo instituție cu atribuții în

acest sens.

Aceeași concluzie, a

constatării lipsei oricărui temei legal se impune și în privința cererii

reclamantului, de emitere a unei „monede proprii cu caracter de valută",

în raport de întreaga economie a Capitolului 3 "Emisiunea monetară"

din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, din care

reiese, așa cum în mod corect a arătat pârâta, că legea nu permite emiterea și

circulația vreunui alt mijloc legal de plată pe teritoriul României decât

moneda națională, care este leul.

În acest context,

prima instanță a apreciat că refuzul de soluționare a cererii reclamantului nu

este nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004, neputând fi reținut în conduita autorității pârâte, excesul de

putere.

Prima instanță a

concluzionat că nu există niciun drept al reclamantului sau un interes legitim

care să fi fost vătămat de către intimata-pârâtă, motiv pentru care, a apreciat

că nu este întrunită ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) raportat la art. 2

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

2.Recursul declarat

în cauză

Împotriva sentinței

civile nr. 3641 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Bucureși, secția a VIII-a

c

ontencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs reclamantul R.S., care a susținut în esență că hotărârea recurată este

nelegală și netemeinică în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Astfel, susține

recurentul că prin adresa din 27 noiembrie 2009 intimata i-a respins în mod

nelegal cererea sa de înființare a unei trezorerii prin monedă proprie a

Asociației Ț. și implicit de eliberare a autorizațiilor necesare pentru

emiterea propriei monede, în condițiile în care legea îi dă acest drept, fără a

ține cont de dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2007 și art.

1 lit. a) din O.U.G. nr. 146/2002.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Recurentul a

solicitat intimatei prin cererea înregistrată din 12 noiembrie 2009 aprobarea

înființării unei trezorerii și a unui buget pe lângă bugetul statului, cu

caracter de valută, pentru Asociația Ț..

Intimata prin adresa

din 27 noiembrie 2009, i-a răspuns recurentului în sensul că solicitarea sa nu

are temei legal, pe de o parte, iar pe de altă parte nu intră în sfera de

competență a instituției, conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii

Naționale a României.

Înalta Curte, în

acest context, reamintește jurisprudența sa constantă în sensul că rezolvarea

nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorități administrative nu echivalează

cu un refuz nejustificat, în măsura în care această rezolvare a avut un temei

legal, întrucât autoritatea administrativă este obligată să răspundă cererii

petiționarului, iar nu să dea acestuia o soluționare favorabilă.

Astfel, în speță, din

analiza conținutului adresei se răspuns se reține că intimata a răspuns negativ

solicitărilor recurentului privind înființarea unei trezorerii cu monedă

proprie, însă în acord cu dispozițiile legale în materie, ceea ce nu se

circumscrie noțiunii de răspuns nejustificat, în sensul legii contenciosului

administrativ

Prin urmare,

răspunsul la solicitarea recurentului dat de intimată, în termen legal și în

conformitate cu reglementările în vigoare, nu echivalează cu un răspuns

nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, așa cum în mod corect a reținut și

instanța de fond.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.S., împotriva sentinței nr. 3641 din 29 septembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

iunie 2011.